46,192 matches
-
numărul de rezonatori este practic nelimitat. El își poate exploata nu numai cutia craniană și pieptul, ci și partea din spate a capului (occiput), nasul, dinții, laringele, pântecul, șira spinării ca pe un rezonator total ce-i cuprinde acum întreg trupul, și încă mulți alții pe care nu-i cunoaștem încă. El descoperă că nu este suficient să folosească respirația abdominală pe scenă. Diferitele faze ale acțiunilor sale fizice cer diferite feluri de respirație, dacă vrea să evite dificultățile de respirat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care nu-i cunoaștem încă. El descoperă că nu este suficient să folosească respirația abdominală pe scenă. Diferitele faze ale acțiunilor sale fizice cer diferite feluri de respirație, dacă vrea să evite dificultățile de respirat și de rezistență ale trupului său. El descoperă că dicția pe care a învățat-o la școala de teatru provoacă prea adesea un blocaj al laringelui. Trebuie să dobândească dexteritatea de a-și deschide laringele în mod conștient și să verifice din afară dacă este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din afară dacă este deschis sau închis. Dacă nu-și va rezolva problemele, atenția lui va fi distrasă de dificultățile pe care va trebui să le întâlnească, iar procesul de autopenetrație va eșua cu siguranță. Dacă actorul este conștient de trupul său, nu poate pătrunde în interiorul lui însuși și nici să se descopere altora." Peter Brook (născut în 1925), în Prefața pe care o scrie în 1971 pentru traducerea franceză a volumului Către un teatru sărac, comunică șocul imens pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectatorul asupra gândurilor și impulsurilor sale." Ca și Craig, Meyerhold este convins că actorul poate găsi modele de posturi stilizate în sculptură, artă care se desfășoară în cele trei dimensiuni, mai degrabă decât în pictura înțepenită într-un singur plan. "Trupul omului și accesoriile mese, scaune, paturi, dulapuri -, au trei dimensiuni. Deci, la teatru, unde actorul este obiectul principal, trebuie să se recurgă la descoperirile artei plastice, și nu ale picturii. Pentru actor, baza este arta statuară." Cum forța poetică a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a textului propriu-zis) găsindu-se începând cu acel moment distanțată." Aceste mijloace îi permit actorului să ia rolul naratorului în raport cu personajul pe care îl încarnează. Diderot, în Paradoxul despre comediant, insistă și el asupra faptului ca actorul, care-și împrumută trupul personajului său, nu trebuie să simtă niciuna din emoțiile lui, pentru a analiza situația din exterior. Totuși, dacă îl sfătuiește pe comediant să nu se identifice cu personajul său, o face pentru a crea la spectator iluzia realității celei mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
duce lipsă, Căci noi îi vrem cu fruntea căzută în noroi." (n.tr.) 55 Subiectul lui Scédase este împrumutat din Plutarh. Doi tineri orășeni, veniți din Sparta, le violează pe fiicele țăranului Scédase care le-a oferit ospitalitate, apoi aruncă trupul acestuia într-un puț. Corneille face aici aluzie la propria lui tragedie, Theodora fecioară și martiră care cunoaște, în 1645, un usturător eșec. 56 "O Doamne! ce chin îngrozitor! Astă jignire tatălui meu e adresată, De al Ximenei tată ofensator
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căutarea totalității / unității și sacralității. Cele douăzeci și șapte de piese consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum ar fi spus Noica -, supus alchimic transsubstanțierii, anunțată, ca într-un laitmotiv de uvertură, în primele versuri ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii („oasele craniului devin transparente / dacă vibrația sunetului Amen / ajunge în dreptul privirii / ce repede se dizolvă / triunghiurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O a doua antiteza construită de autorul anonim este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să se ridice spiritual deasupra suferinței pierderii rangului, prin mazilire, a propriilor copii și chiar a propriei vieți la capătul unei Îndelungi torturi, domnitorul fiind jupuit de viu de către turcii criminali. În primele șase
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
culturi diferite, trimis civilizator. Lumea mitologică, de o arhaitate caldă, cuceritoare, se întrepătrunde cu lumea mirifică a începuturilor originare, pe care poetul o poartă în arhetipul său: „Pământ, din oseminte format și frământat/ Din sângele străbun și din sudoare,/ Ești trupul meu cel viu și-adevărat,/ Fără-nceput, nici margine sub soare.// Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade,/ Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
istorică pune la Încercare concretețea unei tradiții religioase anume, furnizându-i coordonatele spațio-temporale oportune și corporalitatea unei baze sociale pe care se altoiesc comportamente și Învățături și În care curge seva vitală a ideilor și experiențelor trăite de practicanți: un trup, așadar, supus legilor corozive ale devenirii și ale schimbării tipice pentru lumea oamenilor. Din alt punct de vedere Însă, repetabilitatea miturilor și a riturilor, a credințelor și practicilor amintește că un anumit fenomen religios, chiar observat În timp și spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au scăpat de atacul hienelor, deci Înmormântarea a fost intenționată. Și mai elocvent este un alt mormânt, care seamănă cu o groapă săpată În pământ. Este o depunere dublă: o femeie tânără așezată pe o parte are la picioare, transversal, trupul unui copil de trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acum cca 90 000 de ani, atenția acordată morților a devenit evidentă, deși nu știm cât de răspândită. Pentru Încă 50 000 de ani exemplele cunoscute provin din peșteri, dar acest lucru nu arată decât faptul că peșterile conservă, În timp ce trupurile depuse În exterior tind să se risipească (Leroi-Gourhan, 1964). Persoane de ambele sexe și de orice vârstă sunt Înmormântate În gropi sau sub grămezi de pietre, În interiorul peșterilor sau În râpe. Desigur, aceasta nu este o regulă; altfel, am avea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gura mortului. Chiar și Îngroparea morților În locul În care au trăit, poziționarea pe spate sau pe o parte, acoperirea frecventă a mormintelor cu lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de crengi care ard, trebuie să fi avut o semnificație religioasă. Omul nu a inventat atât „lumea de dincolo”, cât, mai de grabă - s-ar putea zice -, a inventat „străbunii”: o stranie conviețuire ideală a morților cu viii În sânul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valorilor pe care le are orice ființă. Un alt grup de divinități este legat - unele de la origine, altele În timpul procesului de dezvoltare a personalității lor - de lumea de dincolo. Este vorba despre zeii cărora le este Încredințată mai ales grija trupurilor defuncților, ca Anubisxe "Anubis", căruia i se atribuie inventarea practicii mumificării, sau zeița „Apus” (regiunea În care apune soarele și se Îngroapă morții) sau Khentamentiuxe "Khentamentyu", „Celxe "Cel"-care-domnește-peste-apuseni”, sau, În regiunea memphită, zeul-șoim Sokarixe "Sokari". Dar deasupra tuturor se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unici se transformă, În epoca târzie, În sacralitate de orice fel. Tauri, berbeci, crocodili, pisici, maimuțe, ibiși, scarabei, ichneumoni și așa mai departe, sunt animale sfinte În diferite provincii; s-au descoperit și Încă se mai descoperă mari cimitire cu trupurile lor Îmbălsămate cu grijă. Toată această amplificare a zoolatriei nu trebuie confundată cu un alt fenomen aparent analog și la fel de caracteristic religiei egiptene: faptul că majoritatea zeilor apar cu capete de animale (Khnumxe "Khnum" are cap de berbec, Horusxe "Horus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acești ultimi patru zei ai Eneadei au o istorie umană. Osiris, soțul lui Isis, este ucis de fratele său Seth; din narațiunile ulterioare aflăm că acesta dorește să dobândească puterea regală și că după ce Îl ucide pe Osiris, Îi taie trupul În bucăți și Îl Împrăștie În tot Egiptul. Soția sa, Isis, Îi recuperează cadavrul, Îl reconstituie și obține un fiu postum, pe Horusxe "Horus", care va moști legitim tronul. De acum Încolo, Osiris nu va mai aparține acestei lumi, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Veixe " Vei" fi sau nu vei fi?/ Așadar vei fi sau nu vei fi?/ Protejează tu capul lui Tetis pentru ca acesta să nu se desprindă./ Adună oasele lui Tetis pentru ca acestea să nu se desprindă./ Pune iubirea pentru Tetis În trupul oricărui zeu pe care va trebui să-l vadă. (415) 5. LUMEA DIN JURUL PIRAMIDELORTC "5. LUMEA DIN JURUL PIRAMIDELOR" O cercetare rapidă a bogatei lumi din Textele Piramidelor ne arată câte aspecte variate și ce abundență de motive au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Adevărate orașe cu morminte monumentale, aflate În jurul piramidelor sau În provincie, dau mărturie de existența și a altor culte funerare. Mormântul tipic al epocii este mastaba, un bloc paralelipipedic construit pe pământ, deasupra unui puț În fundul căruia se află depus trupul. Pe peretele estic al construcției sunt reprezentate două porți, care simbolizează intrarea În locuința veșnică, iar În fața acestora se află mesele pentru ofrande. Cu timpul, una dintre porți ajunge să fie poziționată din ce În ce mai spre interiorul nucleului construit: astfel, se formează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dată reprezentării statuare 5, așezată Într-un loc inaccesibil al mormântului, legată de exterior prin niște conexiuni subtile care permit statuii „să vadă” fără „să fie văzută”. Statuia, căreia i se indică exact numele, este de fapt un substitut al trupului alcătuit dintr-un material mai durabil decât cel organic, cu un aspect idealizat care face mai plăcută supraviețuirea. Pe această reprezentare se Împlinește ritualul „deschiderii gurii”, care se săvârșește și asupra mortului și care oferă celor doi capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mea, de la mama mea! Nu te ridica Împotriva mea ca martor, nu mă acuza ca martor, nu mă acuza În tribunal, nu te Întoarce Împotriva mea Înaintea celor care țin Balanța. Tu ești al meu ka ce se află În trupul meu, Khnumxe "Khnum" care-mi readuce membrele la viață! Dacă te vei Îndrepta spre bine, vom fi salvați. Nu defăima numele meu În fața curții care orânduiește locul oamenilor. (cap. 30) Finalul este tipic tradiției magiei, cu precizarea materialului care va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor sunt foarte diferite de cele naturale; unele părți ale corpului sunt accentuate, În timp ce forma și dimensiunile altora sunt neglijate culorile cu care au fost pictate fac ca efectul lor plastic și caracterul demoniac să fie impresionant. Figurile feminine au trup de femeie și cap de animal 1. E. Etapa Uruk și Gemdet NaÌr (cca 3500-2800 Î. Hr). Uruk se află tot În Mesopotamia meridională, dar puțin mai la nord de Eridu și de ‘Ubaid. La Uruk, faza calcolitică se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constituită de idoli (amulete) cu ochi mari, găsiți În mii de exemplare În straturile de sub templul Tell Brak. Aceștia sunt din piatră neagră sau din alabastru alb și se prezintă În mod normal ca o figură umană foarte stilizată, cu trupul În formă de „biscuite” și capul dotat, uneori, cu o coroană, având doi ochi umani mari, pictați de, cele mai multe ori, cu verde. Ochii mari reprezintă probabil atenția divinității față de credincioși și a credincioșilor față de divinitate. Alte obiecte votive s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statui divinetc "3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine" a) Antropomorfismul Mesopotamienii, la fel ca alte popoare, și-au creat despre zei o imagine preponderent antropomorfă, fapt ce rezultă din atestarea arheologică și epigrafică, cu un caracter preponderent mitologic. Zeii au trup, cap, membre, sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cruzime, o umilește În diferite feluri, iar apoi poruncește să moară de diferite boli: finalul este În concordanță cu legile clare ale infernului, unde nu pot fi primiți decât morții. Inanna/Iștarxe "Iștar" moare și, potrivit versiunii sumeriene a mitului, trupul său este agățat Într-un par pentru a se usca. Dispariția lui Inanna/Iștarxe "Iștar" de la locul său provoacă tulburare pe pământ de unde dispare fertilitatea atât a oamenilor cât și a animalelor. Se impune așadar nevoia ca zeița fertilității să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici unul dintre zei nu va Încălca poruncile tale”. Zeii continuă, adresându-i-se cu titlul de „Stăpân” și Îi aduc laude: „Marduk este regele!”. În continuare, narațiunea descrie realizarea proiectului: Marduk o Înfruntă și o ucide pe Ti³mat iar din trupul ei alcătuiește cerul și pământul; apoi creează aștrii și stabilește locuințele zeilor. Tot lui Îi aparține și ideea de a crea omul și Îi Încredințează această misiune tatălui său Ea, zeul Înțelepciunii. Zeii Își exprimă toată recunoștința față de Marduk și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]