459,681 matches
-
statele fostei Iugoslavii. Astfel, printre altele a fost stabilit traseul Coridorului Pan-European IV, cu ramificațiile lui, făcând din Arad un nod important de transport: Ulterior, Uniunea Europeană a înființat programul TEN-T, menit să sprijine construcția și modernizarea infrastructurii de transport și să asigure coeziunea, interconectarea și interoperabilitatea rețelelor trans-europene de transport. Programul TEN-T a stabilit 30 de proiecte (axe) prioritare, printre care Axa Prioritară 7, privind finanțarea și construcția unei autostrăzi Igoumenitsa / Patras — Atena — Sofia — Budapesta. În 2004 au
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
Pan-European IV, cu ramificațiile lui, făcând din Arad un nod important de transport: Ulterior, Uniunea Europeană a înființat programul TEN-T, menit să sprijine construcția și modernizarea infrastructurii de transport și să asigure coeziunea, interconectarea și interoperabilitatea rețelelor trans-europene de transport. Programul TEN-T a stabilit 30 de proiecte (axe) prioritare, printre care Axa Prioritară 7, privind finanțarea și construcția unei autostrăzi Igoumenitsa / Patras — Atena — Sofia — Budapesta. În 2004 au fost adăugate două ramificații acestei autostrăzi: În consecință, Guvernul României, prin
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
restul de 15% fiind asigurat de Guvernul României (de la bugetul de stat) și prin alte surse de finanțare. În anul 2006, Guvernul României a emis Legea 363/2006 „privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național — Secțiunea I — Rețele de transport”, care stipula în Anexa Nr.1, secțiunea A, paragraful 1.01, asumarea construcției autostrăzii Nădlac—Arad—Timișoara—Lugoj—Deva—Sibiu—Pitești—București—Lehliu—Fetești—Cernavodă—Constanța. În anul 2007, CNADNR a obținut de la Consiliul Județean Arad certificatul de urbanism nr.
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
execuției acestui pod, elementele sale constructive au fost numerotate după cum urmează: Varianta de ocolire a municipiului Arad este prevăzută cu patru noduri rutiere menite să asigure o descărcare fluentă și o bună interconectivitate cu orașul și cu căile majore de transport din partea de vest a acestuia. Un al cincilea nod rutier a fost construit în cadrul unui proiect separat. Acest nod este de fapt o intersecție de autostrăzi, locul în care viitoarea A11 se desprinde din autostrada principală A1. În timpul proiectării și
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
sfârșitul construcției și doi proiectanți rezidenți ai firmei Consitrans, proiectantul general al lucrării. În diverse faze de execuție au fost implicate numeroase firme subcontractoare din diverse țări europene: poloneze (realizare ziduri de sprijin și terasamente din pământ armat), maghiare (excavare, transport materiale și umpluturi, sistem ITS), românești (terasamente, excavare, transport materiale și umpluturi, scurgerea apelor, poduri, podețe, iluminat, telecomunicații, semnalizare rutieră, marcaje rutiere, amenajări peisagistice), austriece (panouri fonoabsorbante), germane (finisare terasamente), franceze (sistem ITS), etc. Nodurile rutiere situate la kilometrii 538
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
proiectantul general al lucrării. În diverse faze de execuție au fost implicate numeroase firme subcontractoare din diverse țări europene: poloneze (realizare ziduri de sprijin și terasamente din pământ armat), maghiare (excavare, transport materiale și umpluturi, sistem ITS), românești (terasamente, excavare, transport materiale și umpluturi, scurgerea apelor, poduri, podețe, iluminat, telecomunicații, semnalizare rutieră, marcaje rutiere, amenajări peisagistice), austriece (panouri fonoabsorbante), germane (finisare terasamente), franceze (sistem ITS), etc. Nodurile rutiere situate la kilometrii 538 și 542 sunt semnalizate ca Arad Est 1, respectiv
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată să participe la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea să rezerve cale ferată dintre Timișoara - Satu-Mare- Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei. Linia de demarcație până la care ar fi urmat să înainteze românii ar fi trebuit așadar să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
experiența de front sau convalescenți, în timp ce restul fusese transferat din cadrul din "[[Luftwaffe]]" sau "[[Kriegsmarine]]". Deși aceste divizii au fost dotate cu cele mai noi arme ușoare de infanterie, ele sufereau la capitolul dotării cu piese de artilerie și mijloace de transport, ceea ce limita grav capacitate de luptă. În cazul Corpului LXXXI, Divizia a 183-a Volksgrenadier, deși fusese întărită cu 643 de soldați peste efectivul standard, a devenit funcțională doar în septembrie. Aceasta a însemnat că soldații diviziei nu au avut
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
navigabilitatea Dunării. Clotilde Armând este vicepreședinta Asociației Române a Inginerilor Consultanți (ARIC). În 2015, a făcut parte dintre semnatarii unei scrisori deschise adresate Guvernului și Președinției României, care semnala probleme cu care se confruntă industria de consultanță-proiectare a infrastructurii de transport. În anii 1990, Clotilde Armând și soțul ei, alături de alți români din diaspora, au scris autorităților americane în susținerea acceptării României în NATO. Înainte de candidatură în alegerile locale din 5 iunie 2016, a fost cunoscută mai ales pentru implicarea în
Clotilde Armand () [Corola-website/Science/336389_a_337718]
-
fi operat la temperatura ambiantă de ± 50 ° C, și o viteză a vântului de până la 30 m/s. Radarul de descoperire îndepărtată ”Oborona-14" - era transportabil, cu protecția la bruiaj modificată față de radarul ”Lena”. Stația avea în compunere șase unități de transport: două semiremorci cu aparatură (AP1, AP2); două cu dispozitivul de antenă catarg (ANP1, ANP2) și două remorci cu sursa de alimentare a sistemului (5E88). Antena pliabilă se transporta în șase unități de transport și se putea instala în aproximativ 24
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
Stația avea în compunere șase unități de transport: două semiremorci cu aparatură (AP1, AP2); două cu dispozitivul de antenă catarg (ANP1, ANP2) și două remorci cu sursa de alimentare a sistemului (5E88). Antena pliabilă se transporta în șase unități de transport și se putea instala în aproximativ 24 de ore. Pe o remorcă separată (AP3) era instalat un post de comandă de la distanță cu doi indicatori. Acest post putea fi instalat la o distanță de 1 km față de poziția de bază
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
n. 1972) și dezvelit la 3 august 2009. A fost primul guvernator al Banatului după eliberarea de sub turci. A fost autorul reconstrucției Timișoarei. A conceput planul de sistematizare a orașului, a demarat lucrările de fortificare, regularizarea cursului Begăi, a reorganizat transporturile, comerțul si poșta, a încurajat agricultura și a pus bazele unei industrii înfloritoare întru-n cartier nou creat — Fabric. Bustul său a fost realizat de Dumitru Șerban) și dezvelit la 3 august 2009. Provenit din comunitatea bulgară din Banat, timp
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
august 2009. A făcut parte din Marele Sfat Național Român și a fost primul primar al Timișoarei după unirea Banatului cu România (3 august 1919). Inginer, a realizat rețelele de utilități în Timișoara: electricitate, apă și canalizare și a reorganizat transportul în comun în regii autonome ale primăriei. A fost unul dintre fondatorii Școalei Politehnice din Timișoara și rector al ei. Bustul său a fost realizat de Ștefan Alexandru Călărășanu (1947-2013) și dezvelit la 3 august 2009.
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent varianta pe două remorci nu se exploatează. Din cauza faptului că radioaltimetrul PRV-10 nu răspundea în totalitate cerințelor apărării antiaeriene a Trupelor de Uscat, în parte mobilității (număr mare al unităților de transport și timp mare de desfășurare), a fost luată hotărârea pentru realizarea radioaltimetrului mult mai mobil (”Naklon-2”). Proiectarea a început,în anul 1958, la Biroul 588 de Proiectări Speciale al Uzinei Electromecanice din Lianozov (un orășel de lângă Moscova). Principalul constructor a
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
au început torturarea evreilor. "Acolo evreii erau dezbrăcați și bătuți cu furtunurile; femeilor le era introduse cabluri în uter, de multe ori în fața membrilor familiei." 2.500 de oameni au fost trimiși la muncă forțată. Între timp a fost organizat transportul feroviar. Între 24 mai și 3 iunie ghetoul din Nagyvárad a fost evacuat și 3.000 de evrei au fost deportați zilnic cu trenul "spre Est", la Auschwitz. "Am împlinit 13 ani. M-am născut în treisprezece, într-o zi
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
Între 1968 și anii 70' gara a fost intersecție feroviară între M501 și CFF (Calea Ferată Forestieră) Onești-Scutaru, aceasta aproviziona Fabrica de Industrializare a lemnului UIL (actual firma poloneză Barlinek S.A.). Liniștea și ordinea gării este asigurată de Poliția TF (Transporturi Feroviare), subunitate a Secției nr. 3 de Poliție Onești.
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
În vocabularul transportului feroviar și al rețelelor de metrou, soluția spaniolă (numită și "soluția Barcelona") reprezintă un proiect de stație cu două peroane dispuse de o parte și de alta a liniei, pentru a ușura îmbarcarea și coborârea: pasagerii urcă în vagon de pe
Soluția spaniolă () [Corola-website/Science/336686_a_338015]
-
la kilometrul feroviar (PK) 9,335 al liniei 36 Bruxelles-Nord - Liège-Guillemins, între gările Diegem și Nossegem. „Saventhem”, gară de clasa a 4-a, a fost pusă în exploatare pe 17 decembrie 1866 de către Căile Ferate Belgiene, odată cu deschiderea serviciului de transport de mărfuri pe o secțiune de cale ferată dublă între Gara Bruxelles-Nord și Gara Leuven. Serviciul pentru călători a fost inaugurat pe 13 ianuarie 1867. Grafia numelui a fost modificată oficial în preajma anului 1938, „Saventhem” devenind „Zaventem”. În 1943 a
Gara Zaventem () [Corola-website/Science/336697_a_338026]
-
podurilor de cale ferată și de pontoane de peste cursul Rinului inferior la Arnhem pentru o perioadă de două-trei zile, până când sarcinile lor urmau să fie preluate de Corpul XXX. Încă de la început, Urquhart a fost foarte limitat în ceea ce privește pregătirea și transportul trupelor pentru bătălia ce avea să vină. Comandamentul IX al avioanelor de transport SUA avea disponibilă pentru acțiune doar o capacitate limitată. În același timp cu operațiunea de la Arnhem trebuia să se desfășoare alte două parașutări de amploare. Din acest
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru o perioadă de două-trei zile, până când sarcinile lor urmau să fie preluate de Corpul XXX. Încă de la început, Urquhart a fost foarte limitat în ceea ce privește pregătirea și transportul trupelor pentru bătălia ce avea să vină. Comandamentul IX al avioanelor de transport SUA avea disponibilă pentru acțiune doar o capacitate limitată. În același timp cu operațiunea de la Arnhem trebuia să se desfășoare alte două parașutări de amploare. Din acest motiv, americanii nu aveau suficiente avioane pentru transportarea și parașutarea diviziei într-un
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
timp cu operațiunea de la Arnhem trebuia să se desfășoare alte două parașutări de amploare. Din acest motiv, americanii nu aveau suficiente avioane pentru transportarea și parașutarea diviziei într-un singur val în Olanda. În plus, generalul Williams— comandatul avioanelor de transport - a hotărât că piloții săi pot să execute o singură misiune de parașutare pe zi, ceea ce însemna că întreaga divizi, inclusiv brigada independentă poloneză, puteau fi transportați în zona ordonată într-o perioadă de trei zile. În zona de parașutare
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea efective incomplete, restul unității urmând să ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a făcut joncțiunea în seara aceleiași zile cu Batalionul I de parașutiști. Germanii au început atacurile împotriva liniilor defensive stabilite Brigăzii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
calea ferată, iar un batalion SS a reușit să ajungă la Wolfheze, unde a fost însă decimat de un raid al avioanelor germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
iar un batalion SS a reușit să ajungă la Wolfheze, unde a fost însă decimat de un raid al avioanelor germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
acestei zile au avut rezultate mai bune decât cele din ziua precedentă. Cu toate că Londra a recepționat un mesaj prin care se cerea ca noile parașutări de provizii să fie făcute într-o zonă de lângă hotelul Hartenstein, echipajele unor avioane de transport au zburat către zona de debarcare „Z”, aflată sub controlul german. Din acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]