46,192 matches
-
era inutil. Credința se întărește numai în acest exercițiu de lectură riguroasă și în această căutare a unui adevăr puternic. Credința noastră este precum trupul nostru. Are nevoie de exerciții pentru a se întări. Dacă lipsesc exercițiile, credința, ca și trupul, slăbește. Unul dintre exercițiile care întăresc credința este acela de a înfrunta cu sinceritate și seninătate întrebările pe care știința și tehnica de astăzi le adresează. Îmi rămâne un singur lucru de făcut: să-i urez cititorului prevăzut cu aceste
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe cititor să asiste la scenă ca și cum ar fi un spectator direct. Dacă acest lucru nu este imposibil, e
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un loc provizoriu și să-l facă pe poporul său să trăiască într-o condiție imperfectă și tranzitorie pregătește și anticipă teologia întrupării. În Noul Testament există o frază ce surprinde esența Vechiului Testament aplicată celui Nou: „Cuvântul s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să-și ridice cortul în imperfecțiunea lumii umane și ia condiția omului împreună cu tot ceea ce ea are efemer și fragil. Înseamnă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea („tribul“), epoca sunt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat fiind, să devin femeie, nu-mi pot schimba talia trupului sau forma mâinii, nici tăietura spirituală, după cum nu-mi pot alege alți părinți, altă rasă sau altă epocă decât aceea în care m-am născut. În schimb, locul, limba, religia, numele și clasa („casta“) pot face obiectul unei ulterioare negocieri
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elementul care predomină în această evaluare este acordul, familiaritatea cu, acomodarea. Accentul cade în această evaluare pe „intim“, și nu pe „străin“. Din capul locului eu mă identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc pentru că este al meu; locul nașterii, numele, tribalitatea etc. sunt deopotrivă acceptate pentru că au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bună-rea, este a mea; limba în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elemente ale fondului intim-străin, nu pot să mă împiedic să constat că oricine altcineva participă, la rândul lui, la aceleași douăsprezece determinații, fiind în felul acesta, ca și mine, om: și altul este bărbat sau femeie, și altul are un trup și o minte, și altul are o ascendență, vorbește o limbă și s-a născut undeva. Altul, în virtutea acelorași douăsprezece determinații, este identic cu mine, este om. Altul este de aceea altul identic, identic prin calitatea unică de om și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
apucăm să avem un chip și avem doar chipul nimănui. Suntem, fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafață și nici măcar interioritatea care se exprimă în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafață și nici măcar interioritatea care se exprimă în chip exterior. Când cineva mângâie, el atinge hotarul a ceva care nu are încă nume și pentru care singurul cuvânt potrivit este „tu“. Însăși mângâierea creează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să-mi evaluez posibilitățile și să-mi construiesc un destin. Pot să-mi propun ținte pe care nu le pot atinge, așa cum pot să n-am curajul de a mi propune altele care îmi stau la îndemână. Pe scurt, așa cum trupul poate să-mi fie afectat din naștere, pot să stau din capul locului sub o maladie de destin. - Dimpotrivă, pot să fiu victima unui impetus nestăvilit, să fiu traversat de un neobosit elan al depășirii, în așa fel încât nimic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișând, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care ea îi trimitea și care erau meniți să susțină reforma erau dobândiți într-un chip necurat, Ijleal oferindu-și grațiile unui bulgar respingător, șef al iridentei din Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
occidental pe temeliile unui barbarism semioriental. După părerea lui, toată această improvizație nu avea legătură nici cu trecutul, nici cu prezentul României. Nu era deci de mirare că era un eșec! Improvizațiile acestea au dus la "pretenții neîntemeiate", la "un trup lipsit de suflet", la "iluzii false", implicînd doar clasele superioare într-un mod lipsit de sens. Pentru că " Există o singură realitate în România: țăranul. Sudoarea și suferințele țăranilor au fost cele care au făcut posibilă menținerea acestei structuri artificiale pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
români considerau anexarea Basarabiei de către Rusia drept primul pas spre dezmembrarea și înghițirea restului Moldovei, ba chiar și mai mult decît atît. Iorga se gîndea adesea la România ca la un organism viu ale cărui "granițe însîngerate" erau "tîrîte peste trupul însîngerat al națiunii"9. Dar situația din așa-numita "Românie liberă" lăsa mult de dorit. Populația "României libere" era alcătuită într-o proporție de mult mai mult de 86 % din țărani. E greu să găsim cuvinte care să poată descrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ignorînd cît suflet am depus în munca mea. Să-i ierte Dumnezeu, pentru că eu i-am iertat deja"54. Aceste inexactități lipsite de importanță nu invalidează concluziile istorice la care a ajuns Iorga. Detractările seamănă cu un dinozaur al cărui trup gigantic dispune de un creier cît un bob de mazăre. Numărul acestor greșeli (minore) este mare; dar încercarea de a stabili semnificația lor este inutilă. Dacă este să recunoaștem existența unor erori semnificative în opera lui Iorga, atunci (așa cum propria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a propus soluții de stopare a maghiarizării, Iorga a reacționat imediat: "Te poți împăca cu moartea o singură dată, atunci cînd îți dai duhul"205. Iorga nu nutrea nici o animozitate personală față de unguri. Atunci cînd aceștia au adus din Turcia trupul eroului lor național, Francisc Rákóczi, Iorga remarca: "Ungurii nu l-au uitat nici sub stăpînirea austriacă, nici acum. Acești oameni viteji și dîrji au știut să recunoască un luptător generos, care nu a renunțat la drepturile sale și nu s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu termenii "dictatorul italian" care încălcase principiul parlamentarismului. "Parlamentarismul", conchidea el, "este o instituție datînd din secolul al XIX-lea care trebuie modernizată, nu distrusă". Lui Iorga nu-i plăcea faptul că Mussolini susținea revizionismul maghiar și nici politica lui. "Trupul Ungariei a fost amputat", îl cita el pe Mussolini; Iorga înțelegea și-i reproșa lui Mussolini planurile privind teritoriile Franței și al Iugoslaviei, adăugînd că pentru realizarea acestor planuri Mussolini avea nevoie de sprijinul Ungariei și al Bulgariei. "Noi, cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pat de spital, zece studenți români legionari, toți membri ai propriului cuib legionar al lui Stelescu, au hotărît să inițieze o "acțiune directă": au năvălit în camera spitalului, l-au hăcuit cu topoarele, au dansat purtînd în mîini hălci din trupul acestuia, după care s-au îmbrățișat, scoțînd strigăte de bucurie. Conform tradiției, s-au predat ca să-și "ispășească" crima. În închisoare, ei au devenit o altă legendă legionară, "Decemvirii", "cei zece"15. Între timp, Războiul Civil din Spania, repetiția generală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mișcat de "cei doi tineri eroi", care "au lăsat în urmă politica murdară și au plecat acolo unde oamenii își riscau zilnic viața pentru ideile în care credeau"16. Nu numai Iorga a fost mișcat. Atunci cînd au fost îngropate trupurile lui Moța și Marin, sacrificiul lor a zguduit această societate complezentă și coruptă. În momentul în care trenul în care se aflau cele două trupuri a ajuns la granița României a fost întîmpinat de o mulțime imensă cum nu se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în care credeau"16. Nu numai Iorga a fost mișcat. Atunci cînd au fost îngropate trupurile lui Moța și Marin, sacrificiul lor a zguduit această societate complezentă și coruptă. În momentul în care trenul în care se aflau cele două trupuri a ajuns la granița României a fost întîmpinat de o mulțime imensă cum nu se mai văzuse pînă atunci. Numeroși preoți binecuvîntau sicriele, iar la București a avut loc una dintre cele mai mari manifestații din istoria României. Ostașii legionari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost împușcați la locul crimei și lăsați să putrezească acolo zile la rînd. Dar aceasta nu a fost tot. Un anumit număr de legionari trebuia să fie executați sau spînzurați de stîlpii de telegraf și de iluminat în fiecare județ. Trupurile lor urmau să fie lăsate în starea aceasta zile în șir întru luarea aminte a populației. Este imposibil de stabilit cîți legionari au pierit. Presupunem că cifra rezonabilă ar fi de 250 sau 300. Dar nu aspectul cantitativ era cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și civilizații originale!" "Pot oare națiunile și popoarele să fie distruse?" întreba el. "Națiunile sînt forme organice ale omenirii!" Imperialismul distruge națiunile mici. Iorga considera înființarea unui "Protectorat ceh" drept o ofensă, dar continua afirmînd că poți spori mărimea și trupul lui Behemoth, dar acesta nu va fi în stare să poarte încărcătura. În toamna lui 1939, Iorga a inaugurat în "Neamul românesc" un serial reluat de alte mari cotidiene intitulat Originile statelor mici. A inițiat și o serie de conferințe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vă transfere banii. Îl voi ruga să intervină (pe Cancicov în favoarea dumneavoastră). Transmiteți-i doamnei Iorga salutările mele respectuoase și vă rog să primiți salutările mele prietenești, (semnat) Dr. Angelescu"36 Scrisoarea aceasta a fost găsită ciuruită de gloanțe asupra trupului neînsuflețit al lui Iorga. Găurile de gloanțe care au sfîșiat hîrtia, deteriorînd textul, constituie într-o măsură mărturia postumă a sărăciei și incoruptibilității lui, calități rar întîlnite în atmosfera de corupție atotcuprinzătoare a înaltei societăți bucureștene care îi întorcea acum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga și a celorlalți. A fost organizat și un macabru "banchet al răzbunării la" faimoasa "Casă Verde"49. În zorii zilei de 28 noiembrie, Iorga zăcea pe marginea drumului, la ieșirea din satul Strejnic. Cîteva gloanțe îi zburaseră formidabilul creier. Trupul lui a fost descoperit pe la 7 a.m. în dimineața aceea geroasă și învăluită într-o ceață groasă de către jandarmii români. Curînd după aceea a apărut un soldat la volanul unui camion. (Strejnic devenise o bază aeriană pentru avioanele de vînătoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]