46,314 matches
-
sărbătorii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, ziua onomastică a Regelui, în Piața Palatului din București are loc o mare demonstrație anticomunistă și pro-monarhistă, prin care populația - în special elevii, studenții și membrii partidelor istorice - își manifestau pașnic nemulțumirea față de regimul comunist și sprijinul pentru tânărul Suveran (de 24 de ani), privit ca ultimul garant al democrației. Cu această ocazie are loc - după modelul mineriadelor de mai târziu - o agresiune a muncitorilor și a activiștilor BND împotriva demonstranților, cu răngi de fier
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
La 19 noiembrie 1946, alegerile ținute în România au fost masiv falsificate de către guvernul Groza: în locul Partidului Național Țărănesc, care câștigase de fapt (având ca simbol electoral „ochiul”), a fost declarat câștigător Blocul Național Democrat, care se compunea din Partidul Comunist și alte câteva partide satelite și avea ca simbol electoral „soarele”. În iulie 1947, are loc înscenarea de la Tămădău: liderii țărăniști sunt arestați. În noiembrie Partidul Național Țărănesc este dizolvat, iar Partidul Național Liberal, nemaiputând funcționa, se autodizolvă. Singurele obstacole
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
soarele”. În iulie 1947, are loc înscenarea de la Tămădău: liderii țărăniști sunt arestați. În noiembrie Partidul Național Țărănesc este dizolvat, iar Partidul Național Liberal, nemaiputând funcționa, se autodizolvă. Singurele obstacole care mai rămăseseră în calea puterii abuzive depline a regimului comunist erau Constituția liberală din 1923 și Monarhia. În luna noiembrie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina-mamă Elena sunt invitați la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, actuala Regină, cu Prințul Filip (între cele două Familii Regale există apropiate legături de
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
timp, Regele a formulat o cerere în căsătorie pentru tânăra Principesă. La revenirea în țară - care a avut loc cu trenul, în Gara Regală Băneasa - Regele și Regina-mamă au fost întâmpinați foarte rece - până la nepolitețe - de aceiași miniștri ai guvernului comunist Petru Groza. La primirea oficială, Lucrețiu Pătrășcanu a refuzat să dea mâna cu Regele, mimând că este atent în altă direcție. Conform prevederilor Statutului Familiei Regale, pentru a se căsători, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (în condiții normale, o
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
fără mandat expres, nimeni nu poate renunța la ceva în numele altcuiva); în plus, eventuala renunțare la Tron a Regelui Mihai I nu însemna, automat, și abolirea Monarhiei, ci numai trecerea Coroanei la următoarea persoană din linia de succesiune. Răspunsul delegației comuniste a fost că „nu e timp pentru astfel de proceduri” („graba” era urmarea presiunii politice a Moscovei, care dorea să înlăture monarhia). Regele a cerut un răgaz pentru lectura atentă a actului; retrăgându-se în biroul său și consultându-se
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Regele refuza, în continuare, să semneze actul de abdicare (deși, între timp, Petru Groza se lăudase în fața Reginei cu un pistol pe care-l avea în haină, adus „ca să nu pățească ca Antonescu, la 23 August”). Ca argument ultim, delegația comunistă a amenințat cu împușcarea imediată a 1.100 de tineri (în majoritate studenți) ce se aflau în închisori încă de la manifestația din 8 noiembrie 1945. Astfel, Regele a fost constrâns să semneze, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea!” După
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
curge sânge din cauza mea!” După semnarea actului, Familiei Regale i s-a pus în vedere să nu încerce să ia legătura cu nimeni și să plece cât mai repede la Castelul Peleș, unde o „comisie de inventariere” numită de guvernul comunist avea să ia în primire toate proprietățile regale. Se poate observa că data loviturii de stat a fost atent aleasă de comuniștii români și sprijinitorii lor, în perioada de sărbătoare dintre Crăciun și Anul Nou, într-un moment cu vreme
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat). Tot în ziua de de 30 decembrie apare un număr special al ziarului „Scînteia”, organul oficial de presă al Partidului Comunist, în care este publicată "Proclamația către țară", care se încheie cu: "„Să înălțăm noua formă de viață a statului nostru, Republica Populară Română, patria tuturor celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, de la orașe și de la sate”". Se încerca
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
1947) "Legea No. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română" și "Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române", ambele pretins votate în ședința din 30 decembrie 1947. Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste. În tren, chiar și pâinea și fructele ce se găseau pe masa din vagonul destinat Reginei Elena au fost tăiate în bucăți, pentru a nu ascunde eventuale bijuterii sau alte obiecte personale de valoare. Bill Lawrence, corespondentul ziarului "New York Times
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu. Pistolul care a fost confiscat de către gărzile comuniste aghiotantului regal Jacques Vergotti, la urcarea în tren, nu a mai fost înapoiat. Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă. După Revoluția română din 1989, regimurile conduse de Ion Iliescu și Petre Roman au împiedicat revenirea în țară a Familiei Regale a României, în ciuda solicitărilor Regelui, cu excepția unei vizite de două zile din primăvara anului
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
stațiune termală cu radiu” și-a deschis porțile în 1906. Minele de uraniu, exploatate până în 1962, au dat vreo de metal utilizat pentru programul nuclear sovietic. Ele au servit și drept lagăr de muncă silnică pentru deținuții politici ai regimului comunist.
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
la culturi ale Orientului Antic - feniciană, asiro- babiloniană, hitită, conținând traduceri în limba română ale textelor semițiilor antici și ale hitiților, și despre manuscrisele de la Marea Moartă și la data serbării Paștilor. Din cauza calității sale de preot, în anii regimului comunist cărțile publicate de Editura Științifică și Enciclopedică în seria Bibliotheca Orientalis nu menționau numele autorului pe copertă, ci numai, cu discreție, în interiorul volumelor. Această situație s-a corectat după căderea regimului comunist în 1989. Athanase Negoiță a colaborat, între altele
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
Din cauza calității sale de preot, în anii regimului comunist cărțile publicate de Editura Științifică și Enciclopedică în seria Bibliotheca Orientalis nu menționau numele autorului pe copertă, ci numai, cu discreție, în interiorul volumelor. Această situație s-a corectat după căderea regimului comunist în 1989. Athanase Negoiță a colaborat, între altele în acea vreme cu medicul și orientalistul Constantin Daniel, care a semnat studii introductive în mai multe din cărțile menționate. Athanase Negoiță a avut o atitudine deschisă, de toleranță și stimă în raport cu
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
Țiganco și Mihail Savenco. Slonim, secondat de Țiganco, au răspândit zvonuri cu privire la „atrocitățile nemaiauzite” comise de Armata Română precum masacrarea a 53 de oameni într-un sat din județul Hotin și torturarea multor altora. Intervievat de "L'Humanité", ziarul Partidului Comunist Francez, Slonim a pretins, de asemenea, că socialiștii au fost reprimați și că unirea necondiționată fusese votată „sub amenințarea mitralierelor”. Aceste declarații au fost respinse de către unioniștii basarabeni: Ion Inculeț, fostul președinte al Republicii Moldovenești, a afirmat că interviul era
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă timpurie, Slonim a ridiculizat producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei Belîi) ca fiind incompatibili cu dogmele comuniste. După o scurtă ședere la Berlin, timp în care a publicat propriul său jurnal, "Novosti Literatury", Slonim s-a stabilit la Praga, Cehoslovacia, unde a predat la Universitatea Rusă Liberă și s-a alăturat organizației locale "Zemgor". El a fost
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
un experiment „iacobin” de control exercitate de stat; el mai credea încă în eșecul inevitabil al regimului și în reapariția Rusiei democratice. Cu toate acestea, după cum i-a raportat lui Aleksandr Kerenski, eserii din Praga se temeau de creșterea Partidului Comunist din Cehoslovacia, care s-ar putea întoarce împotriva comunității emigranților. În timp ce contribuia cu articole pe teme politice și schițe istorice, precum și cu impresii dintr-o excursie efectuată în 1926 în Statele Unite ale Americii și cu un imagiu adus Pragăi în
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
aceste fragmente erau traduceri ale reeditărilor în limbile cehă și engleză. Mai târziu, recenziile pozitive ale lui Slonim cu privire la revista "Krasnaya Nov"' au fost utilizate împotriva editorului său, Aleksandr Voronski, care a fost epurat în cele din urmă din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Slonim a devenit un susținător al Țvetaevei și a soțului ei, Serghei Efron, care se stabiliseră la Praga. Împreună cu Salomeya Halpern, Hélène Iswolsky, D. S. Mirsky și Lebedev, a organizat un Comitet pentru sprijinirea Marinei Țvetaeva. El a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și Natalia Goncearova, pe care i-a prezentat lui Efron și Marinei Țvetaeva când acest cuplu s-a stabilit, de asemenea, la Paris. În 1933 a participat la un simpozion ce a grupat scriitorii de la revista "Chisla" și membrii Partidului Comunist Francez pentru a discuta relatarea lui André Gide despre viața în Uniunea Sovietică. Întâlnirea a degenerat într-un scandal când (potrivit relatării lui Slonim) el s-a dus la tribună și a informat ambele tabere că Gide nu se convertise
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
de cercetare, fiind angajat la Institutul de Filologie Slavă al Universității Sapienza, și, în 1954, a editat colecția "Modern Italian Short Stories". În 1954, în perioada de vârf a McCarthismului, el a apărut în fața Comitetului Jenner, respingând zvonurile cu privire la activitățile comuniste de la Colegiul Sarah Lawrence. El a colaborat cu Harvey Breit la o antologie de povești de dragoste, care a apărut în 1955 sub titlul "This Thing Called Love". În 1959, el a ținut prelegeri la Colegiul Vassar despre perspectiva filozofică
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
a menținut rolul ca membru al parlamentului, reprezentând Congresului Național African. Pe 25 septembrie 2008, a devenit vicepreședintă a Adunării Naționale, slujind în această calitate până la demisia din Parlament la începutul lunii mai 2009. Ea a fost membră a Partidului Comunist Sud African din 1984.
Nozizwe Madlala-Routledge () [Corola-website/Science/337669_a_338998]
-
și Dinu erau nepoții lui Grigorescu. Aceștia aveau câteva informații despre bunica lor și au dorit să investigheze dosarele de stare civilă pentru a găsi date suplimentare. Cum registrele s-au pierdut în anul 1950, ele fiind confiscate de către statul comunist, ei au trecut la cercetarea registrelor parohiei din Chiuruș, împreună cu pastorul local. Aici au găsit numele părinților Dáncs Gábor si Ördög Zsuzsánna alături de numele a altor două surori ale bunicii Lizi și Ráchel, Maria figurând ca fiind născută în anul
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste/comuniste din 1919. Noske s-a născut pe 9 iulie 1868 în Brandenburg an der Havel, Prusia. El era fiul țesătorului Karl Noske (n. 1838) și al muncitoarei Emma Noske (născută Herwig, în 1843). În perioada 1874-1882 a urmat cursurile școlare
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Italia, Spania, sau alte țări din Uniunea Europeană, dacă în țara lor ar fi existat atâția oameni care au murit "cu zile" în penitenciare? Vedem în ultimul timp că există o preocupare pentru descoperirea și tragerea la răspundere a torționarilor închisorilor comuniste. Oare nu ar fi mai important, ca prin decizii eficiente, să împiedicăm dezvoltarea unor astfel de torționari? Cine răspunde în realitate, cu adevărat, pentru aceste pierderi de vieți omenești, înțelegând că cei mai mulți au murit "cu zile", chiar dacă în Constituția României
Scrisoare deschisă din Penitenciarul Rahova: Au avut ghinion, domnule Iohannis? by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101023_a_102315]