46,192 matches
-
volanul unui camion. (Strejnic devenise o bază aeriană pentru avioanele de vînătoare naziste, gata să apere trerenurile petroliere de la Ploiești). Acest soldat (sau pilot) german avea un aparat de fotografiat și a reușit să înregistreze pe peliculă singura imagine a trupului ciuruit de gloanțe al lui Iorga. Unul dintre jandarmii români a anunțat autoritățile despre descoperirea făcută. Trupul lui Iorga a fost identificat și transportat cu un camion la București, la cimitirul Bellu. A fost depus în capela cimitirului. A fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
petroliere de la Ploiești). Acest soldat (sau pilot) german avea un aparat de fotografiat și a reușit să înregistreze pe peliculă singura imagine a trupului ciuruit de gloanțe al lui Iorga. Unul dintre jandarmii români a anunțat autoritățile despre descoperirea făcută. Trupul lui Iorga a fost identificat și transportat cu un camion la București, la cimitirul Bellu. A fost depus în capela cimitirului. A fost anunțată doamna Catinca Iorga, care a venit și a identificat și ea trupul soțului ei. Funeraliile lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autoritățile despre descoperirea făcută. Trupul lui Iorga a fost identificat și transportat cu un camion la București, la cimitirul Bellu. A fost depus în capela cimitirului. A fost anunțată doamna Catinca Iorga, care a venit și a identificat și ea trupul soțului ei. Funeraliile lui Iorga au avut loc a doua zi, pe 29 noiembrie. Maniu era ocupat cu funeraliile lui Madgearu, dar (așa cum am văzut) a intervenit totuși pe lîngă Antonescu, asigurînd o "înmormîntare creștinească pentru Iorga". Au mai fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fierbe, București, 1925, pp. 44-45 107 Heinen, op. cit., p. 99 108 "Neamul românesc", 20 martie 1929 109 În cadrul corespondenței lui Iorga din această perioadă se află și o carte poștală insipidă trimisă de studenți "fostului Apostol", zugrăvind România sub forma trupului gol al unei femei frumoase torturat de o mînă de evreu tatuată cu Steaua lui David. Mîna este înfășurată în șaluri rituale evreiești. Printre altele, textul conține acuzații privind faptul că există două milioane și jumătate de evrei în România. "Poporul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anilor ’50 au În comun o notă de mâhnire și stupoare: „iubire Înșelată”, cum spunea Mi³osz În Gândirea captivă. Europa nu-și dă seama, scria În aprilie 1952 exilatul Mircea Eliade, că i s-a amputat o parte din propriul trup? „Fiindcă... toate aceste țări sunt În Europa, toate aceste popoare aparțin comunității europene.” Dar ele nu Îi mai aparțineau - și exact asta se dorise. Stalin Își decupase cu succes un perimetru defensiv adânc În inima Europei, scoțând Estul din ecuație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
profunde decât ar fi Îndrăznit Churchill să spere. Nu a fost nevoie, timp de 20 ani după Înfrângerea lui Hitler, ca vest-germanilor să li se distragă atenția de la politică spre producție și consum: ei singuri au adoptat această direcție cu trup și suflet. Câștigul, economiile, achiziția și consumul au devenit nu numai principala activitate a vest-germanilor, ci chiar rațiunea de fi, public declarată și unanim acceptată, a Întregii națiuni. Ani mai târziu, reflectând asupra acestei surprinzătoare prefaceri colective și a zelului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înainte să treacă, nu pentru mult timp, la droguri și politică -, și asta era o chestiune de stil. Tot mai mulți tineri locuiau separat de părinții lor, de la o vârstă mai fragedă. Contracepția era din ce În ce mai sigură, ieftină și legală 5. Trupurile dezgolite și imaginile de extaz sexual deveniseră mai frecvente În film și literatură, cel puțin În nord-vestul Europei. Din toate aceste motive, generația mai veche era convinsă că barierele sexuale s-au prăbușit - iar copiilor le plăcea să alimenteze acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capacitatea sa de a absorbi pasiuni și diferențe. În societatea burgheză, pretindeau ei, represiunea este endemică. Imposibil să se fi evaporat. Represiunea care lipsea pe străzi trebuia să fie undeva: ea se mutase În sufletul oamenilor - și mai ales În trupurile lor. Herbert Marcuse, un intelectual german care și-a Început cariera sub Republica de la Weimar și care a sfârșit În sudul Californiei - adaptându-și abil epistemologia la noul mediu -, oferea o combinație utilă a tuturor acestor tendințe. Societatea de consum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zid gol”, cum a fost prezentată fotografia În Der Spiegel, În 1967. Accentul pus pe nuditate era menit să amintească imaginile cu corpuri goale, neajutorate, din lagărele de concentrare. Uite, părea să spună: mai Întâi au fost victimele lui Hitler, acum trupurile revoluționarilor maoiști, dezgolite demonstrativ. Dacă germanii se pot uita la corpurile noastre, vor putea Înfrunta și alte adevăruri. „Mesajul” - că promiscuitatea adolescenților va forța generația mai vârstnică să fie mai deschisă În privința vieții sexuale, apoi În privința lui Hitler etc. - l-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei Înșiși 11. Se presupunea așadar că est-europenii cunosc Occidentul. În sens invers, fluxul de informație nu era Însă foarte flatant. Nu numai fiindcă europenii nevoiași din Sud și Est călătoreau spre Vest și Nord ca să-și vândă munca sau trupul. După ce și-au epuizat șarmul de avanposturi redescoperite ale Europei Centrale, unele orașe est-europene s-au repliat la sfârșitul secolului Într-o nișă de piață profitabilă drept destinații ieftine și stridente pentru segmentul popular al turismului de masă occidental. Tallinn
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și unde chestiunea binelui și a răului, a vieții și a morții era cât se poate de actuală. În timpul războaielor din Iugoslavia, intelectualii din estul și vestul Europei s-au implicat frenetic. Unii, ca Alain Finkielkraut la Paris, se identificau trup și suflet cu cauza croată. Câțiva - mai ales În Franța și Austria - au condamnat intervenția occidentală ca pe un afront american la adresa autonomiei sârbe, bazat (susțineau ei) pe rapoarte exagerate sau chiar complet false despre crime inexistente. Majoritatea pledau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pavel relatează în Prima Epistolă către Corinteni ultima Cină a lui Iisus Hristos. Apostolul neamurilor spune în această epistolă: Domnul Iisus, în noaptea în care a fost predat, luând pâine și binecuvântând, a frânt-o și a spus: Acesta este trupul meu care se frânge pentru voi; aceasta să o faceți întru pomenirea Mea de fiecare dată când veți mânca." La sfârșitul mesei, făcu la fel cu paharul cu vin, spunând: "Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care provine din grecescul monos: singur) nu atrăgeau simpatia mulțimii: "niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii"23 își cultivau prin tradiție o asceză sănătoasă pentru a-și smeri trupul, urmând modelul sfântului Macarie care trăia ca stâlpnic și "atunci când viermii cădeau de pe el, sfântul îi aduna și îi punea la loc pe corp, pentru ca și ei, făpturi ale Domnului, să-și aibă festinul lor"24. Aceste ființe umane venite
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în timpul vacanței respective. Astfel, în Imperiul Roman, culesul viilor era o perioadă de veselie și de sărbătoare pentru toți, de la senatori la magistrați și de la proprietarii la sclavii latifundiilor. Culegătorii romani, cărora li se dădea vin la discreție, își murdăreau trupurile cu must. Platon (Legile, 637 b) descrie o sărbătoare în cinstea lui Dionisos în care drojdia de vin era folosită în același scop. În localitatea Cournonterral, aproape de Montpellier, în Miercurea Cenușii, are loc renumita sărbătoare a Paiațelor, în cadrul căreia se
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în armata Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa morții pe câmpul de luptă al tranșeelor, în furtunile din munți și în temnițele antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-am iertat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de om. Ele au zădărnicit și vor zădarnici de-a pururi veacuri de întuneric și vor păstra viu sâmburele veșniciei sădit de Dumnezeu în sufletul fiecărui pământean. Trupurile noastre, ale legionarilor, au fost schingiuite, desfigurate, zdrobite și arse în crematorii. Victor Dragomirescu și Nicoleta Nicolescu - în stare de semidecedați în urma schingiuirilor - au fost aruncați de vii în cuptor sub domnia bezmeticului Carol al IIlea și camarilei sale. Dar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
căzuți în slujba neamului și a lui Hristos sunt flori sfinte ce emană mireasmă divină... Pământul românesc, cântecul românesc au altă tonalitate și ne predispune la alt lăuntric sufletesc, alte simțiri. La fel, fenomenul stelar, astral influențează diferit sufletul și trupul de la o așezare pământească la alta. Neamul românesc, ca și alte popoare, are un suflet propriu, o credință, aspirații și geniu. Mișcarea Legionară e o revelație divină. Ea vrea să construiască un om după chipul și asemănarea lui Hristos Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la temelia Legiunii însăși osemintele sale, ale eroilor Bisericii Creștine, Ion Moța și Vasile Marin, precum și ale miilor de legionari. Doamne, dă-ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e sufletul greu și pustiu Și trupul în lanțuri, răpus O, vino! E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Deo. Pătimirea și moartea legionară sunt ultima etapă a împlinirii lui, „împăcarea” cu Dumnezeu, și nemuririi Legiunii. În confruntarea cu moartea, legionarul și tot omul creștin trăiește momentul cel mai sincer al faptelor sale și cere spovedanie și împărtășanie cu trupul și sângele Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Răstignit. Cei ce nu se vor încadra în duhul creștin și vor privi viața prin prisma meschină a materiei vor avea mari decepții. Biciuirile și samavolniciile de esență iudeomasono-comunistă cu care suntem loviți și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
deveni un bumerang de mari decepții pentru ei. Durerile noastre vor fi abia atunci înțelese, iar glasul sângelui pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și veacuri peste țărâna trupurilor noastre și glasul sângelui nostru nu se va stinge nicicând!” LANȚURI ȘI CĂTUȘE „Păgâne minți bolnave, în lanț m-au ferecat Cu grele temniți drumul mi l-au însângerat Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Au fost vândute pe nimica toată, distruse, închise (vezi fabrica de hârtie Letea, Confecția, metalurgia, țesătoria, fabrica de încălțăminte, fabrica de mașini-unelte, fabrica de mobilă, moara și tăbăcăria). Toate acestea doar în municipiul Bacău. Acești „holerici” au istovit și secătuit trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]