4,977 matches
-
și istoric literar reputat în anii '70 și '80, am 11 scrisori, din care 6 redactate la o mașină cu literă măruntă (asemănătoare cu aceea folosită de Al. Husar) și cu spații minime între rînduri, pentru ca lucrurile de comunicat să încapă într-o jumătate de pagină. Din ele se deduce un dublu portret: al său și al destinatarului. Al său - de om cu stil concis, mereu sobru, răbdător; al destinatarului - de ins care lungește o treabă, deloc insistent, fără relații în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
iertat”. Cu spume la condei Îl mai reclamase și pe „Speculantul Zegrea (fost legionar acum membru al F.P.)” care „...a fost prins când cu camionul Federalei (cooperației, n.n.) scotea din județ 24 de porci, 2 boi și o vacă”. Unde Încăpuse atâta lămustie zootehnică Într-un camion amărât din deceniile 3-4 ale secolului trecut, nu putem ști dar, probabil, Terdiman avea informatorii săi de nădejde care chiar număraseră șeptelul hușean. Spre marea sa dezamăgire, a aflat că „...Zegrea a făcut numeroase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Plan de muncă” din care nu vom extrage decât echipa de conducere și „greutățile” combinate armonios cu „lipsurile”. Cu toate că aceste documente nu fuseseră etichetate niciodată ca fiind secrete sau măcar confidențiale, totuși circulația lor era restrânsă deoarece, dacă ar fi Încăput pe mâinile „dușmanilor de clasă”, sioniștii, atunci ar fi fost vai și-amar de propaganda comuniștilor antimigrare! Iată din cine era format comitetul de conducere: „Apfelbaum (secretar), Gutman Iancu (organizatoric), Veigrach Mariea (cultural), Herșcovici Copel (evidență), Gherșen (administrator financiar), Bichman
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mare semn de Întrebare plantase cenzorul Ion Andrei În fața redactorilor, corectorilor dar și a tipografilor cărora le-a adus acuze grave, ce ar fi vrut să scoată În evidență sârguința sa În muncă, față de delăsarea și indiferența celorlalți. Toate delațiunile Încăpuseră În textul punctului 3, unde Își informase superiorii de la București cam așa: „Ponderea cea mai mare au avut-o, Însă, greșelile tehnice - redacționale și În special acelea care puteau da naștere la anumite interpretări nedorite”. Totuși, recunoscuse că „Fenomenul s-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a doua zi. Sandra se întreabă unde va dormi toată lumea (între timp coliba pentru musafiri fusese terminată și eu dormeam acolo pe un pătuc de lemn. Trei oameni s ar fi putut înghesui dar, în nici un caz, nu ar fi încăput patru persoane). Poate ar fi trebuit să ne gândim la asta înainte de a accepta vizita bombănesc eu fără să ajut situația. Alfonso are un cort lăsat de un alt gringo vizitator și opinează că una dintre fete ar putea dormi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu zi. Chiar dacă întâlnirea a avut loc într-o seară din cursul săptămânii (joi), au fost prezente peste 400 de persoane, așa încât am fost nevoiți să folosim un sistem de televiziune cu circuit închis, pentru ca cei care nu au mai încăput în clădirea principală să poată urmări programul în vechea sală de cult a comunității. Seminarii: “Biblia spune” și “Adio, țigări!” Prin organizarea seminarului “Biblia spune” s-a urmărit, în primul rând, familiarizarea participanților cu doctrinele biblice, așa cum sunt ele înțelese
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
soartă, ar fi fost ținut în școli bune și i s-ar fi asigurat un viitor. S-au sfătuit temeinic și, deși respectau atât pe preot cât și pe coana preoteasă, le-au spus acestora că „unde mănâncă nouă guri încape și a zecea”, că toți le sunt dragi ca lumina ochilor și, ca urmare nu au acceptat înfierea. Dar au primit, cu bucurie, rugmintea preotesei ca să-l boteze ei pe Săndel. S-au făcut pregătirile de botez, s-a pregătit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
parte a unei zile ce va rămâne, cel puțin pentru mine, o amintire de neuitat. Atât spațiul destinat bărbaților cât și cel destinat femeilor, iar în mijloc grupurile de elevi și eleve cu profesorii lor, erau pline cât puteau să încapă în întreaga biserică, inclusiv scara ce ducea spre cafas, unde corul condus de dirijorul Constantin Talmaciu își executa programul. Preotul Mironescu s-a îmbrăcat în cele mai frumoase și strălucitoare odăjdii, în care se reflectau luminile din incinta bisericii, în timp ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nedespărțită. Slujba de înălțarea Domnului nu a durat prea mult, sau poate așa mi s-a părut mie. în jurul orei 11, întregul alai bisericesc a umplut curtea și calea de acces spre poarta bisericii, de m-am minunat unde a încăput atâta lume. Apoi toată lumea a plecat spre cimitir, unde, o bună parte din localnici, deja îi aștepta la troița Eroilor neamului românesc, cu colive, cozonaci, pască, ouă roșii, și vin roșu. Pe tot traseul, din biserică până la troița din cimitir
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
călimară de cerneală. Eram cu Micu Ciobanu, după ce am terminat orele la școală cu domnu’ învățător Isailă și mergeam amândoi prin grădina școlii spre ieșire, acolo unde sunt mai mulți salcâmi. Acolo am văzut o cutiuță rotundă care ar fi încăput numai bine în găurica rotundă de pe bancă, unde punem călimările. Ce mi-am zis eu, cutiuța asta ar fi numai bună să pun în ea cerneală făcută din boz; nici gând să cred că-i ceva periculos, am puso în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
transplantată acum într-un alt mediu foarte diferit de ceea ce avusesem până atunci. Gânduri, gânduri și iarăși gânduri... Cât despre grijile și temerile ce-mi făceam atunci, ele erau atât de multe, încât nu știam cum vor putea ele să încapă în inima și sufletul unui copil ca mine! Grea și teribilă încercare... dar altfel nu se putea, trebuia să accept totul și să mă supun noilor împrejurări în care mă aflam! Fusesem obișnuit cu satul natal, casa natală, casele din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu-mi mai ajungeau picioarele pentru alergătură și zbenguială, cu copii din sat, pentru ca acum să mă aflu într-o situație din care nu vedeam nici o ieșire... și mai ales eram departe de cei dragi mie! Nu știu cum a putut să încapă atâta deznădejde într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
exact în ziua când s-a făcut reforma monetară, 15 august 1947! Nici n-am avut bani de schimb, ca toată lumea din jurul meu. După anii de război și peregrinările mele de la Timișul de Jos - Brașov și Gura-Dimienii - Buzău, nu-mi încap în piele de bucurie că mă întorc în satul meu natal, să învăț copiii consătenilor mei, în școala la care învățasem pe vremea copilăriei mele! Ce mare bucurie pe ai mei că, după atâta pribegie, am revenit acasă, lângă ei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-am luat o valiză, am urcat în tren, a fost o iarnă groaznică atunci, și mi-aduc aminte că am făcut aproape două zile până la destinație. În prima noapte am dormit acolo, la unitate într-o cămăruță mică de încăpeau doar un pat și o sobă. Dom'le, în noaptea aceea era să mor acolo! De fum. Sub mine era cancelaria Comandantului Batalionului III și un căpitan, Țenea Ștefan (care a ajuns apoi Comandant la Compania aprovizionare, la Depozitul Brănești
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
devine un model social conform idealului schillerian. Apropierea de tragedie sau reevaluarea comediei din perspectiva clasicis- mului relevă proiectul cultural al lui Ion Negoițescu pentru care dramaturgia cerchiștilor urma să umple lacunele și un deficit de spritualitate românească. Caragiale nu încape în această ecuație, pentru că Negoițescu îl asimilează unui registru minor al dramaturgiei purtând o amprentă autoh- tonă prea apăsată pentru a accesa categorii universale care să permită translațiile culturale din sfera modelelor. Ștefan Augustin-Doinaș oferă ocazia unei retrospective a polemicii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fericiți pentru aerul de munte, mai răcoros decât cel care ne teroriza la Athena. Drumul mai departe a fost ceva înfiorător de frumos și nu alătur greșit cele două adjective, deoarece pericolul și sublimul erau la tot pasul. Pe șosea încăpea doar autocarul iar, din loc în loc, erau neînsemnate refugii unde mașinile din sens opus se opreau pentru a ne lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu 4000 drahme, cu un balcon acoperit de viță de vie plină cu furnici. După ce ne-am adus o parte din bagaje, am pornit prin orașul vechi. Construit de venețieni, cu case supraetajate, colorate vioi, cu străduțe înguste pe care încape un singur om, cu urme de palate. Am rămas cu o impresie care nu se va șterge din mintea mea. Se spune că Imperiul Roman (mai târziu și venețienii) a cucerit și a construit în timp ce Imperiul Otoman a cucerit și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și până azi. Treptat, după ani de activitate în centrală și exterior, aveam însă să constatat în multe circumstanțe că "regele e gol", că nu toți diplomații se închină la Pico della Mirandola, iar sacrosanta instituție a MAE poate deveni, încăpută pe mâna unor nechemați, un mecanism "second hand" lipsit de profesionalism, glorie și ștaif, de exercitare și afirmare a unor mărunte și păguboase ambiții personale, o corabie fără cârmaci, aflată în derivă, uneori în situații de criză sau de importanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al fațetelor frumos Înfășurate, care răzbătea prin țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel mai mult de starea În care să mă hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a barei pentru a ridica botul căruciorului ca să-l urc pe trotuar. Mai Întâi a fost un vehicul gri ca un șoarece, fabricat În Belgia, cu cauciucuri grase ca de automobil și arcuri bogate, și atât de mare că nu Încăpea În minusculul nostru ascensor. Se balansa pe trotuare cu o mișcare lentă, maiestuoasă, misterioasă, ținând În el captiv bebelușul culcat pe spate, bine Înfofolit În puf, mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-mă, căutându-l pe Ștefan și Moldova lui prin rafturile Bibliotecii Academiei Române, viața lui Ștefan și a Moldovei lui a devenit pasiune. Cu anii, s-au adunat însemnările, gândurile, paginile... "aripile depășiseră cuibul", și "Io Ștefan" de Alexandru nu mai încăpea pe îngusta scândură a unei scene devenise roman și i-am spus "Patimile după Ștefan" de Radu și Alexandru. Și eu, cu mult înainte, eram fascinat de personalitatea marelui Ștefan, din acea vară, când, student fiind, după practica la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Cetatea de Scaun a Sucevei, în dimineața zilei de ianuarie, marți 25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-am belit! Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umeri, privind-o în ochi. Maria! Hai să uităm! Sunt prea dureroase. Să ne facem că am uitat. Gata?! Maria, cu ochii pierduți în gol, vede, aude aievea: -... Mii și mii orașul tot, femei, copii, bătrâni, toți cei ce nu încăpusem în Sfânta Sofia, înveșmântați în negru, ca de înmormântare, cu lumânări aprinse, cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot a venit vorba de ce-i vechi și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul... Domnia ta, boier Stanciule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]