6,663 matches
-
că nu-mi vor spune mereu lucruri noi! Liviu Antonesei: Văd că suntem în aceeași situație! Eu n-am mai putut citi, cel puțin nu cu bucurie, nici o carte de ficțiune de-a d-lui Breban de la Drumul la zid încoace! Am recitit însă cărțile de dinainte și am citit cu mare interes volumele memorialistice ce apar cu regularitate la Polirom. Sigur că memoriile sale sunt extrem de subiective și egocentrate dar, până la urmă, aceste calități fac parte din farmecul lui Breban
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am vreme, mă mai vizitează. Noroc că de obicei sunt foarte ocupat și nu mai am momentele acelea de reverie neagră, în care deliram interior la răceala și răcirea Universului! De un număr de ani, mai precis de prin 1990 încoace, am reușit să împac pesimismul structural cu un fel de optimism metodologic. Suntem muritori, suntem singuri în univers, ființa noastră fizică se degradează pe zi ce trece etc.? Da, așa este, dar de ce să nu ne bucurăm de viață cât
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
limba și literatura română la Universitatea Jagiellona din Cracovia, iar acum este în cel de-al treilea an universitar al unui al doilea mandat. Dată fiind această situație, cred că am petrecut, cumulat, în Polonia, aproape un an din 1997 încoace, plecând acolo în vacanța de iarnă, de Paște, uneori și vara. Sigur, știu mai bine Cracovia, dar am mai vizitat și Varșovia, Wadowice, orașul Papei Ioan Paul al II-lea, Czestechowa... Anul trecut am fost invitat la Congresul prilejuit de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în ultimii 17 ani / 59 Pentru Doamna Doina Cornea și pentru Domnul Corneliu Coposu am avut tot timpul o enormă admirație. De altfel, în opinia mea, Corneliu Coposu a fost singurul bărbat politic pe care l-am avut din 1990 încoace. În rest, am avut câțiva oameni politici, mulți politicieni și chiar și mai mulți politruci. / 62 Stau uneori și mă gândesc cum ar fi arătat România astăzi, dacă n-ar fi fost condusă atâta vreme de bolșevicul nu prea bine
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
păcat și care nu se mai putea restaura ființial prin propriile puteri, a trimis din nou Cuvântul Său. De aceea, cu intrarea Logosului în istorie la „plinirea vremii”, s-a produs acea Palingeneză, adică reînnoirea lumii prin cuvânt. De la Hristos încoace cuvântul este iarăși ziditor, paideic, și definește pe om în lumină. Atâta vreme cât omul nu se definește prin sine, ci prin Logosul creator, el zidește prin cuvântul său, sau cuvântul său creează. Deși astăzi suntem aserviți lumii vizualului și imaginilor virtuale
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pauperizării și pentru "dreptate socială". Strategia lor era bazată pe o contestare non-violentă și pe informarea poporului asupra drepturilor sale, activînd în cartierele mărginașe, într-o bună tradiție a romantismului muncitoresc și populist a întregului tineret universitar începînd de la 1830 încoace. Foarte repede, această mișcare se împarte în mici grupuri ideologice. Obiectivele sînt politica externă a Statelor Unite, recrutarea și expedierea militarilor în Vietnam, învățămîntul superior american în ansamblul său. Din SDS rămîne imaginea, devenită familiară acelor ani, a studentului cu părul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
mirific din „raiul de sus” și gospodarul mîndru așezat lîngă păretarul de icoane, închipuind „raiul de jos”. Importantă, deocamdată, mi se pare, cum am mai spus, depășirea cadrului regional și istorico-etnografic în care s-a cantonat mioritologia de un secol încoace. Continuînd, mai ușor pare să dezvolți ideea deosebirilor dintre Miorița și Caloian decît să arăți ce le apropie „clar” și efectiv. De altfel, problema „evidenței” va rămîne multă vreme un deziderat. Trebuie destupate multe albii, oricît de firave și de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
au de asemenea locul în această serie a cunoașterii și a existenței. Moartea violentă poate constitui și ea pretext pentru călătorii creatoare. Este ceea ce s-a întîmplat în epoca imediat ulterioară neoliticului: moartea ca aventură a cunoașterii (de la mitul vegetațional încoace, tip „viața omului-floarea cîmpului” la alegoria plantei miraculoase) este asumată de o personalitate puternică, pe cont propriu, cu răspundere, pînă la sacrifiere voluntară. Moartea este interogată, solicitată pentru dialog în diferite chipuri: prin înfruntare vitejească, așa cum se practica în fratriile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-a aliniat, poate, în cel mai înalt grad. Ideea de „înnobilare” mi se pare potrivită cînd ne gîndim la Alecsandri. Nu cred că i se mai aseamănă cineva. Oricare dintre cunoscuții culegători ai variantelor Mioriței, de la G. Dem. Teodorescu încoace, dacă ar fi încercat să intervină asupra pieselor, să le „îndrepte”, ar fi ajuns la rezultate neplăcute. Este o ipoteză. Cu Alecsandri, însă, lucrurile se schimbă. A fost nu numai un culegător de epocă îndepărtată, dar și un poet deosebit de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
noi; ea, o femeie cocoșată, brunetă, uscățivă, iar la suflet pâinea lui Dumnezeu. Mai târziu, după ani, am aflat că el ar fi murit într-un accident de motocicletă, iar de coana Paulina, știu că a murit și ea, săraca, încoace, după război, când i-a venit vremea. Fapt este că erau buni prieteni cu părinții mei și ceva rude, de-și spuneau cumetri, dar cum se înrudeau, nu mai știu. Într-o sâmbătă după masă, tata i-a spus mamei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
auriu. Fuma narghilea ca un turc și urmărea cum se desfac rotocoalele de fum. Era bronzat și, deși împlinise treizeci de ani, nu începuse să aibă ceea ce ei grecii numesc pântece de negustor. Nu mai gândea nimic de o zi încoace. Simțea o sfârșeală în tot trupul, o oboseală dureroasă și, cu toate că mâncase tot felul de bunătăți la prânz, îi era foame - ba nu, sete. Din când în când se freca la ochi ca și cum ar fi vrut să-și dea seama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-i onorase ctitoria Colței cu prezența la sfințirea lăcașului? În acea zi și-a dat seama că neîncrederea reciprocă săpând continuu i a azvârlit pe fiecare pe marginile opuse ale unei prăpăstii de netrecut. Până atunci și de atunci încoace la toate sfințirile de biserici noi, indiferent cât de modești ar fi fost ctitorii, vodă cu tot neamul lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mobilier în afară de patul mare cu polog din pânză subțire de borangic, a văzut-o pe doamna Marica și ea cernită stând în fața icoanei și la lumina puțină a candelei citind ceva într-o carte. — Sărut mâna, măria ta! — Ștefane, vino încoace să mă întind pe pat, că așa știu jupânițele. Am aflat de scrisoarea grecului, nu crez să fie minciună. Se culcă peste macatul țesut din lânică seină și se propti în perinile brodate. — O să trimit vorbă măriei sale să dea de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Paște, când s-o retrage doamna cu curtea la Târgoviște, o să rămân aci cu Măriuța mea, îi comunică el intendentului, făcându-i semn că poate să pornească vâslitul înapoi. — O fi crescut domnița de când n-am văzut-o. Adu-o încoace, domnia ta, i-o fi greu fetei fără doamna Stanca, adu-o să uite... Prințul, cu ochii în oglinda apei, urmărea cum imaginea palatului se face tot mai mică pe măsură ce se apropiau de el, ca într-o poveste, până ce loviturile vâslelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea zvon de râsete și chiuituri de copii la scăldat. Era cald, dar de câțiva ani încoace spătarul nu mai simțea apăsarea căldurii verii, nu i se mai părea greu caftanul căptușit cu satin și pe margini cu spinări de sobol. Semn de bătrânețe, gândi el, nici maica doamna Ilinca nu se plângea de căldură la Ierusalim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alocarea mai multor fonduri destinate educației multilaterale privind virusul HIV și SIDA, programelor de sănătate dedicate mamelor și copiilor și planificării familiale pe plan internațional. Nu sunt de acord cu restricțiile pe care administrația Bush le-a impus de-atunci încoace vizavi de aceste programe, și nici cu eforturile conservatorilor religioși fie ei catolici, protestanți sau musulmani de a descuraja distribuirea prezervativelor. Nu-i condamn însă pe membrii dreptei creștine pentru că își exprimă și luptă pentru convingerile lor morale, având în
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
sat să fure Și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu c-o nuia: -Hai la maica să te joaceLup flămând cu trei cojoace, Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: -Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac! Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu și i-am spus: -Puiul meu
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
de leghe în urmă. Descoperim sub colibe de ramuri, aproape de o pădure, pe căpitanul poștei fumându-și liniștit țigara și fără să se grăbească prea tare să trimită după animalele noastre. Ni s-a întâmplat atât de des de la București încoace, încât ne-am împăcat cu această mică neplăcere; ce-am putea face și la ce bun să ne supărăm? E obiceiul țării, spre marele avantaj al furnizorilor; hrana cailor nu costă astfel nimic. În pofida asprei lor meserii, bietele animale nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ultimilor țurțuri. Abia după dezgheț pericole serioase amenință orașul; nu e prea devreme pentru a da alarma. Suprafața Bucureștiului este în acest moment un incomensurabil depozit de murdării, de resturi organice și de ruine fără nume adunate, de patru luni încoace, peste alte straturi infecte care datează de la fondarea cetății. Când primele raze ale soarelui de aprilie vor săgeta aceste grămezi impure și le vor descompune, vor ieși din ele emanații periculoase pentru sănătatea publică. Epidemiile de ciumă din Constantinopol, Smyrna
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
au fost publicate cărțile sfinte în limba noilor prozeliți. Acest alfabet e numit și astăzi cirilic sau chirilic. Alfabetele rus și sârb derivă în mod direct din el; românii l-au adoptat în jurul secolului al XI-lea; de la această epocă încoace e folosit în liturghie în mod exclusiv. Această circumstanță avea să contribuie, la un popor esențialmente religios, la fixarea limbii naționale. Dacă limba rămase multă vreme de nerecunoscut sub această haină, dacă a fost confundată cu idiomurile vecine din care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Asta e de-nțeles; pământurile aflate de-a lungul Dunării suferă de pe urma deselor revărsări ale fluviului; sunt cu atât mai prost cultivate cu cât proprietarii nu le vizitează niciodată; instrumentele agricole nu au făcut nici un progres de la plugul lui Triptolemus încoace; nu se ocupă nimeni de îmbunătățirea semințelor. Cum țăranul nu posedă pământ 98 și nu i se recunoaște decât foarte rar dreptul de a-l dobândi, nu e interesat de perfecționarea procedeelor agricole. Aceste inconveniente, lipsa de mijloace de comunicare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
doi oameni de bine căzură pradă intrigilor perceptorilor, la fel cum eșuează economiștii moderni în fața puternicei ligi a hainelor noastre verzi. Se menține din rutină un vechi eșafodaj căruia fiecare regim guvernamental i-a adus grinda sa, de la fondarea monarhiei încoace. Sunt cruțate pozițiile dobândite, se șovăie în privința concedierii acestei armate formidabile de angajați și de contabili din singurul motiv că nu li se poate oferi o altă carieră. Dar chiar dacă sistemul francez ar fi cel mai desăvârșit, cel mai productiv
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aceste frumoase păcătoase, există mai multe puncte comune, iar când una dintre ele definea ocupațiile din București prin această vorbă de spirit, deja citată: "Se face dragoste sau se vorbește despre asta", ea smulgea vălul. De altfel, de la regimul fanariot încoace, amintirile Greciei s-au reînsuflețit; se știe bine că saloanele Aspasiei nu se deschideau decât pentru societatea cea mai înaltă din Atena și că soții își conduceau soțiile la lecțiile sale. Nimic nu s-a schimbat, în afară de faptul că la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din 1848, urmările acesteia. Evenimentele ne privesc prea îndeaproape pentru a le fi uitate. Ne vom bucura de recunoștință pentru că am trecut sub tăcere intrigile, discuțiile, delapidările care se practicară în ultima vreme. Majoritatea prinților care au domnit din 1845 încoace trăiesc încă sau au lăsat numeroși urmași. Din respect pentru fii, nu vom tulbura amintirea taților. Ne grăbim să ajungem la evenimentele din 1859; totuși, e important să povestim două fapte principale. 1. Emigrația din 1848 și 1849. Dacă deșteptarea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
restabilească faptele și să întărească drepturile imprescriptibile ce decurg din acestea; în acest scop sprijinea Franța la începutul reuniunii cererea de Unire și de a avea un domn străin; majoritatea plenipotențiarilor a decis altfel. Unirea s-a făcut de atunci încoace prin forța lucrurilor; evenimentele au dat dreptate perspicacității diplomației noastre. Stabilirea regimului constituțional a fost un bine sau un rău? Tot evenimentele s-au însărcinat să răspundă acestei întrebări. Era țara destul de matură, destul de instruită pentru a ajunge dintr-odată
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]