4,674 matches
-
sau droguri, etc.) Custodia unică era singurul mod în care se poate rezolva un proces de încredințare a minorilor în conformitate cu legislația actuală anterioară datei de 1 octombrie 2011. Anterior acestei date aproximativ 100% din soluțiile date de instanțe în materia încredințării minorilor erau de tip custodie comună iar în 85% din cazuri custodia comună revenea părintelui de sex feminin. Începând cu 1 octombrie 2011 când au intrat în vigoare prevederile noului Cod civil, custodia comună va deveni regula de reglementare a
Custodie unică () [Corola-website/Science/321755_a_323084]
-
și respectiv părinte părinte nerezident pot înlocui pe cele de părinte custodian și părinte necustodian acolo unde instanța acordă custodie comună ambilor părinți. De asemenea noțiunea se poate aplica părinților separați dar care nu au apelat la instanță pentru clarificarea încredințării minorului. În România, custodia comună va fi regula odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod Civil al României. Deoarece în majoritatea cazurilor ambii părinți rămân părinți custodieni literatura de specialitate din străinătate a introdus noțiunile de părinte rezident (cel
Părinte nerezident () [Corola-website/Science/321757_a_323086]
-
Părintele necustodian ("noncustodial parent" în engleză sau "parent non-gardien" în limba franceză ) este acel părinte care nu a primit încredințarea copiilor prin sentința judecătorească pronunțată în urma unui divorț sau în urma separării părinților. Deși nu a primit custodia copiilor acest părinte păstrează dreptul la relații personale cu minorul (în trecut se numea drept de vizitare), dreptul de a fi informat cu privire la
Părinte necustodian () [Corola-website/Science/321751_a_323080]
-
dintre părinți este investit cu autoritatea părintească fiind excepții justificate doar în situațiile în care autoritatea părintească comună ar putea ridica riscuri asupra minorului. Drepturile părintelui necustodian sunt mai limitate decât ale părintelui custodian, deci ale părintelui care a primit încredințarea copiilor, ca parte a unui proces de divorț sau proces de încredințare de minori. Totuși: Există foarte multe studii de specialitate [în străinătate] care converg spre concluzia nevoii de implicare mai mare a părintelui necustodian, în general tatăl, în creșterea
Părinte necustodian () [Corola-website/Science/321751_a_323080]
-
situațiile în care autoritatea părintească comună ar putea ridica riscuri asupra minorului. Drepturile părintelui necustodian sunt mai limitate decât ale părintelui custodian, deci ale părintelui care a primit încredințarea copiilor, ca parte a unui proces de divorț sau proces de încredințare de minori. Totuși: Există foarte multe studii de specialitate [în străinătate] care converg spre concluzia nevoii de implicare mai mare a părintelui necustodian, în general tatăl, în creșterea și educarea minorilor, studiile evidențiind efectele benefice pe care o legătură solidă
Părinte necustodian () [Corola-website/Science/321751_a_323080]
-
și respectiv părinte părinte nerezident pot înlocui pe cele de părinte custodian și părinte necustodian acolo unde instanța acordă custodie comună ambilor părinți. De asemenea noțiunea se poate aplica părinților separați dar care nu au apelat la instanță pentru clarificarea încredințării minorului. În România, custodie comună va fi regula odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod Civil al României. Deoarece în majoritatea cazurilor ambii părinți rămân părinți custodieni literatura de specialitate din străinătate a introdus noțiunile de părinte rezident (cel
Părinte necustodian () [Corola-website/Science/321751_a_323080]
-
în vigoare a noului Cod civil, dacă părinții se înțeleg asupra tuturor aspectelor ce țin de creșterea și educarea copilului, reglementarea autorității părintești se poate face și de către notar. Anterior datei de 1 octombrie 2011 reglementarea se făcea prin așanumita "încredințare a minorului spre creștere și educare" care implica că autoritatea părintească după divorț se exercita doar de către unul dintre părinți (așanumita custodie unică). După această dată, regula este ca autoritatea părintească să continue neafectată de faptul că părinții s-au
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
Astfel: Există anumite diferențe de nuanță între cei doi termeni: Există două mari forme de implementare a custodiei: custodia unică și custodia comună. În cazul unui proces de divorț, odată cu procesul efectiv se va soluționa, dacă este cazul, și problema încredințării minorilor din timpul căsătoriei. Cazurile în care custodia unică este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA sunt: Cazurile în care custodia comună este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
deosebit în această materie a protejării dreptului de relații personale ale minorului cu persoanele semnificative din viața acestuia, în special cu părintele nerezident. Aceasta deoarece menținerea legăturilor personale cu părintele nerezident reprezintă o premisă esențială în atingerea scopului hotărârilor de încredințare minori sau de stabilire a unor programe de legături personale. Totuși, autoritățile nu au o obligație absolută ci doar una de diligență ceea ce înseamnă că în situațiile de nerespectare a programelor de legături personale, executarea silită nu este o prima
Relații personale cu minorul () [Corola-website/Science/321767_a_323096]
-
ca scop concilierea și implicarea celor interesați în proceduri de terapie familială; medierea; etc. Dimpotrivă au fost considerate măsuri neadecvate pasivitatea autorităților concretizată în lipsa totală de a lua măsuri pregătitoare în vederea reunirii familiei, durata îndelungată a procedurilor de divorț și încredințare, întârzieri nejustificate în procedurile de executare sau de aplicare a unor măsuri coercitive, cum ar fi amenzile aplicate persoanei abuzatoare ori neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Convenția de la Haga din 1980 cu privire la aspectele civile ale răpirii internaționale de copii.
Relații personale cu minorul () [Corola-website/Science/321767_a_323096]
-
orașele South Bend, Chicago, Phoenix și Los Angeles. În anul 2009 Caraman este invitat să interpreteze rolul Ottokar în "Voievodul Țiganilor" de Strauss într-un turneu de vara în Germania fiind inclus într-o distribuție internațională și achitându-se de încredințare cu foarte mult success. Cu toate acestea, Caraman nu va mai revenii la proeminența din perioada 1990-1994, orientându-se încetul cu încetul către mediul universitar. În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
să contribuie la elaborarea manualelor viitoare. Curtea Constituțională a României a fost sesizată cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (2) din Codul Familiei, "Statul apără interesele mamei si copilului", sursă principală a discriminării tatălui de către justiția română în privința încredințării minorului în procesul de divorț. În esență decizia Curții spune că art. 1 alin. 2) se refera doar la acțiunea de stabilire a paternității și părinții sunt egali în fața legii cu privire la drepturile pe care aceștia le au cu privire la minori. Au
Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor () [Corola-website/Science/316992_a_318321]
-
preferință maternă ("maternal preference" în limba engleză). Această prezumție a reprezentat o inversare completă a practicilor din secolul XIX, atunci când copiii dintr-un divorț erau acordați ca o rutină tatălui, acesta fiind considerat a fi proprietarul lor (așanumita prezumție de încredințare către tată sau "preferința paternă"). Ca urmare a acestei prezumții, foarte des, în acțiunile de divorț, mamele divorțate primesc custodia copiilor. Această situație este rezultatul interpretării greșite a doctrinei privind interesul superior al copilului, prin presupunerea eronată că ar fi
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
punct de vedere științific că acest părinte ar avea abilități parentale mai dezvoltate decât părintele se sex opus. În intenția legiuitorilor, conceptul de interes superior al copilului a fost introdus în doctrina juridică cu scopul de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată sau prezumția de încredințare către mamă. a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
avea abilități parentale mai dezvoltate decât părintele se sex opus. În intenția legiuitorilor, conceptul de interes superior al copilului a fost introdus în doctrina juridică cu scopul de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată sau prezumția de încredințare către mamă. a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
părintele se sex opus. În intenția legiuitorilor, conceptul de interes superior al copilului a fost introdus în doctrina juridică cu scopul de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată sau prezumția de încredințare către mamă. a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată sau prezumția de încredințare către mamă. a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
de prezumția de autoritate părintească comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
comună. Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintre părinți și copii în urma divorțului. Înlocuirea prezumției de încredințare către tată cu prezumția de încredințare către mamă s-
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintre părinți și copii în urma divorțului. Înlocuirea prezumției de încredințare către tată cu prezumția de încredințare către mamă s-a făcut la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului al XX-lea. Schimbarea a fost generată de anumite modificări legislative din Anglia, superputerea la nivel mondial, din acea vreme. Schimbarea doctrinară
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintre părinți și copii în urma divorțului. Înlocuirea prezumției de încredințare către tată cu prezumția de încredințare către mamă s-a făcut la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului al XX-lea. Schimbarea a fost generată de anumite modificări legislative din Anglia, superputerea la nivel mondial, din acea vreme. Schimbarea doctrinară de la acel moment a purtat numele
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
majoritatea statelor civilizate (SUA, Canada, UE, Israel, etc.). Cu toate acestea, mai sunt instanțe care continuă să aibă o preferință anacronică pentru părintele de sex feminin. Între anii 1950 și 1980, cele mai multe state din SUA au utilizat intens prezumția de încredințare a minorilor către mamă, favorizând astfel părintele de sex feminin în cazul unui divorț, ca parte a doctrinei anilor tandrii. Această practică de alocare a custodiei copiilor către mame se modifică începând cu anul 1979, când statul California modifică legislația
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
de alocare a custodiei copiilor către mame se modifică începând cu anul 1979, când statul California modifică legislația în materie, introducând preferința pentru custodie comună. Aceasta deschide drumul pentru răspândirea custodie comună pe întreg teritoriul Statelor Unite. În România, prezumția de încredințare către mamă a fost formalizată prin intrarea în vigoare a Codului familiei în anul 1954. Renumitul articol 1 din Codul Familiei preciza în mod expres că statul favorizează părintele de sex feminin și discriminează pe cel de sex masculin. Repetatele
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]