5,677 matches
-
Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o mână de ajutor“, „să târguiască“, două lucruri care-mi erau cu totul străine, până când m-am săturat să tot fiu singur și m-am oferit să ajut la „ajutat“. Când am pus mâna pe coada unei lopeți și am înfipt iar și iar tăișul în pământul argilos, am înțeles că acest ajutor era pur și simplu o trudă care dura ore în șir, până făceai bătături în palmă și te dureau șalele. În loc să sap cu Karl, băiatul grădinarului sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
până la margine, de unde privirea își lua zborul liber peste colinele și văile prealpine. Pământul - ridicat de pe urma săpăturilor - zăcea gol și uscat în lumina orbitoare a soarelui, un calup de țărână care cobora în partea abruptă de pădure. În el ne înfigeam piciorul drept ca să ne ancorăm de ceva, sprijinindu-ne în același timp pe cel stâng și ne aplecam capul să putem răscoli cu privirea cât mai de aproape pământul. Ce aveam să descoperim, ce fel de vestigii rătăcite printre frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm că în fața ferestrei obișnuitul continua să fie la fel ca ieri și alaltăieri, chiar dacă acum în câmpie fuseseră înfipți alți stâlpi și se zvonea că la toamnă va fi construită o așezare nouă, care s-ar numi „Frohdörfchen“1. Și în acel privit afară se ascundea și dorința nemărturisită de a scăpa din atmosfera apăsătoare a camerei de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și mai plate o ladă de piatră, în care fusese depusă căpetenia unui clan, dotată cu toate însemnele înaltului rang - pumnal și sabie, am însemnat mormintele neamurilor din împrejurime care s-au adăugat ulterior și tocmai aveam de gând să înfig o palisadă circulară din crengi de lungimea unui deget în jurul acelei suprafețe, pe care urma s-o acopăr apoi cu o moviliță de pământ. Și tocmai atunci am văzut-o pe mama străbătând grădina cu peluzele cosite recent și răzoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când viscolea și ninsoarea și crivățul îți șfichiuiau obrajii cu ace de gheață. Dar acum mama tăcea când se urca într-o trăsură de închiriat, cu Frau Saner, tante Doro sau vreo altă cunoștință, își păstra amintirile pentru ea, își înfigea doar mâinile în acoperitoarea de blană pusă pe genunchi, simțea cum zdruncinătura de la plecarea săniei o va aduce din nou acolo, înapoi, unde mai demult străzile și piețele erau înghețate, iar oameni înfofoliți ca niște mumii așteptau ceva în fața ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care mai înfigea și câteva margarete galbene și o frunză de ferigă, fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile și oricum nu puteau să lipsească dintr-o gospodărie îngrijită. Dar în ciuda acestor atenții, intraserăm într-un con de umbră, deveniserăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și weekend-urile îngrozitoare pe care le-am petrecut, fără să putem purta o conversație până la sfârșit, fără să ne putem relaxa un moment de teamă că va apărea vreunul dintre copii să ne bea vinul sau că își va înfige un cuțit de friptură în ochi sau va voma în pantofii noștri. Îți sună cunoscut? Îmi suna. În trecut, împărtășisem dezgustul față de astfel de reuniuni de familie forțate. Numai că acum simțeam - știam - că lucrurile vor fi altfel în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de sentimentul puternic că îi eram infidelă lui Mark numai prin simplul fapt că vorbeam cu ei. Unul dintre bărbați îmi adusese cadou o cutie de carton. Când am deschis-o, am găsit o bucată de vată în care erau înfipte câteva pietre prețioase confecționate din celofan colorat. Nu am știut ce să aduc la o petrecere origami, așa că am crezut că va fi ceva diferit. Îl chema Cesar. Avea ochi ciudați. —Cesar, sunt minunate. Cu asta te ocupi? Nu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
În absența unui mesaj cu instrucțiuni de la Lisa și Maria, m-am gândit că asta ar părea mai puțin ciudat pentru cel cu care eram la întâlnire decât să modelez o efigie a lui Mark din ceară și să-i înfig în ochi un băț de chibrit aprins. —E ușor când afli despre bărbatul respectiv în fiecare zi ceva care te face să-ți dai seama că nu l-ai cunoscut deloc și că întreaga relație a fost o mascaradă. Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi plăcut, insistă el. Și aș vrea să am și o vedere panoramică a locului. Am dat din umeri. —Bine. Hai, să mergem atunci. A avut dreptate. A fost plăcut. Ne-am ținut de mână și el nu și-a înfipt unghiile în palma mea. Chiar mi-a plăcut absența durerii. Poate ar trebui să mergem la grădina zoologică data viitoare? sugeră el. Am zâmbit. Îmi place și la teatru, la cinema, să mă plimb pe dealuri sau să beau vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
faci cumpărăturile dacă i-ai putea lega cu lanțuri pe copii în scaunele lor. Și ar trebui să fie și obligatoriu, așa încât copiii să nu mai poată alerga printre rafturi, trăgând cutii de cereale din rândurile de jos, să-și înfigă degetele în pâine, să împingă căruciorul mamei lor în gambele mele. Tally părea să ignore tot haosul provocat de copii. Eu îmi doream fie să-i bat, fie să le dau dulciuri din acelea de la care fac carii ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu ploaie de stele căzătoare, pe când suiam drumul șerpuit ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nemurise chipul și armonia trupului prea puțin pământesc al Hildei. Hilda picta și ea. Dar toate lucrările ei aveau aceeași temă: moartea. Mi-aduc aminte de o compoziție în ulei, lipsită cu totul de tehnică, concepută dezordonat, haotic: doi pomișori înfipți în gol cu tulpinile drepte și subțiri de culoare cafenie, împliniți în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească suferința. Acum el pictează capul copilandrului. Îi plămădește chipul din chinurile geloziei, cu cuțitul pe care i l-ai înfipt în inimă fără să-ți dai seama. Ai fost un instrument, de care el s-a servit pentru ca din durerile iubirii noastre să conceapă chipul lui Eros. Când intrai în atelier, doi oameni, vii amândoi, scăpărau din ochi mânie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu ciocul de aramă îi scoase cămașa, cu gestul cu care ar fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă șovăire a trupului. - Faust, partea a treia - s-a scremut după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei scârțâiră. - Cred că ați greșit adresa, doamnă, încercai inutil să mă exprim. Aș fi dorit să-i spun că alături, la numărul patru, a fost astăzi un consult de medici. Doamna înclină hârca pe decolteul ciolănos și pomponul negru înfipt în tricorn se clătină de două ori, ca pentru a mă sorcovi. Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
clădărie a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă. Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
m-am culcat niciodată, și că bani nu avusese ca să-mi numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu în cămăruța vecină, unde ne așezarăm pe niște scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată nu mi-a plăcut să fac porcării cu femeile. Le-am iubit, și ca să le arăt dragostea, risipeam cu ele banul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]