4,779 matches
-
așa / Pă lume să iè / O soră c-on frate / Și-on frate c-o sor` / Pă lume de dor? / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Pă soare-l lega / Și-n iad mi-l băga, / Iadul lumina, / Lume-ntuneca. / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Ce să mai gândè? / Pă soare-l scotè, / Iar mi-l slobozè, / Și el să ducè / Pân` la soră-sa: / Țese, Ano, țese / Ca să-mi faci cămeșè, / Fir și ibrișin, / Haine de mătasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
borți cu strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum face din babe fete / Tinerele și frumoase / Și la flăcăi drăgăstoase. / Ascultați-o cum urează / De Anul Nou, cum înserează, / Cerul nalt să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă judecata. În rest, pasiunea are o funcție nobilă: „Fără drojdie, aluatul nu dospește” - adică fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește. Să nu uităm apoi recomandarea proverbului: „Privește cu mintea și ascultă cu inima
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
trăiește”. * „Cine nu iese din Eu, n-atinge absolutul și nu descifrează nici viața.” (Constantin Brâncuși) Închiderii În propriul Eu Îi corespunde o singurătate a „casei” sufletului: „Egoism Însaemnă să faci din ființa ta temnița sufletului tău” (N. Iorga). * „Nu Întuneca cerul altora cu supărarea ta.” (N. Iorga) „Egoismul” Îi face, din păcate, pe mulți ca - atunci cînd cad (cînd Înregistrează un eșec) - să-i atragă și pe alții după ei. * „Nu lauzi, de obicei, decît pentru a fi lăudat.” (La
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de obicei opiniile, ba chiar Îți este un oponent frecvent. * „Cu un merit mare și cu o modestie și mai mare poți rămîne mult timp ignorat.” (La Bruyère) Firește, datorită invidiei: „Uneori e primejdios să ai prea mult merit; căci Întunecînd pe acela al altora, Îți faci dușmani ascunși și neîmpăcați” (Johan Oxenstiern). * „Unii oameni sînt celebri, iar alții merită să fie.” (G.E. Lessing) În mod paradoxal, le este mai ușor oamenilor să stabilească criteriile În funcție de care trebuie apreciate valorile, decît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dăruirea vieții veșnice. Dar, nu toți se bucură de pacea și liniștea sufletească a rugăciunii. Păcatele și patimile duc pe om la orbire sufletească, la scăderea sau chiar pierderea capacității de a vedea și a distinge binele de rău, îi întunecă mintea, împiedicându-l să înțeleagă adevărul. La unii dintre aceștia se referă Dumnezeu prin profeția lui Isaia: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumină”, sau evanghelistul, care spune: „Și văzând
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
că nu știu ce fac”. Rugăciunea aceasta rostită de Mântuitorul constituie o jertfă sfântă de împăcare a noastră cu Dumnezeu; este o rugăciune cutremurătoare, adresată de Fiul către Dumnezeu Tatăl să le ierte păcatele celor care l-au răstignit. Păcatul le-a întunecat mintea așa de mult, încât nu-și mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar fi știut câtă viclenie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de om dinlăuntru și se răfrânge și în afară. Mântuitorul zice: „Luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat”. Lăuntrul omului este asemenea unui izvor de apă. Dacă izvorul este curat, bem apă și ne asigurăm sănătatea, iar dacă este infectat ne otrăvim, iar apa nu se poate folosi. în adâncurile sufletului nostru se zămislesc gândurile și se iau
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a coborât mai îndreptat la casa sa decât fariseul. Fiindcă cel ce se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine, se va înălța”. Mântuitorul a vrut să scoată în evidență un păcat mare, care întunecă și pierde pe om: mândria. Pe de altă parte, virtutea smereniei îl înalță pe om. Viața ne demonstrează mereu că mândria este începutul oricărui păcat. La polul opus, smerenia este temelia tuturor virtuților. Să ne ferim de mândrie în viața
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Lui Hristos și mântuirea sufletului nostru. Prin rugăciune, mai ales în biserică, deschidem inima noastră pentru faptele cele bune și ne hotărâm mai ușor să-L avem pe Hristos călăuză, luminător și Mântuitor al nostru. Ispita este lucrul diavolului. Ea întunecă mintea, slăbește voința și puterea de rugăciune. Stăruind însă în rugăciune vom alunga ispitele și mintea noastră se va lumina, iar voința se va întări. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Rugăciunea lucrează ca apa asupra focului; este ca o
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lepădarea întâia. „Ceartă-te pe tine, diavole, Domnul, Cel ce a venit în lume și S- a sălășluit între oameni ca să surpe tirania ta și pe oameni să-i izbăvească; Cel ce pe lemn puterile cele potrivnice a biruit, soarele întunecându-se și pământul clătinându- se, mormintele deschizându-se și trupurile sfinților sculându-se; Care a zdrobit cu moartea pe moarte și a surpat pe cel ce avea stăpânirea morții, adică pe tine, diavole. Juru-te cu numele lui Dumnezeu, Care a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
când erai pe cruce, să mă povățuiască spre Tine prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut, nu am pocăință, nici umilință care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne! S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei mele pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sens, potențialul unei relații depinde de măsura în care ambii parteneri vor și contribuie la vindecarea rănilor emoționale din trecut ale celuilalt. Astfel, partenerii care manifestă deschidere, bunăvoință și flexibilitate pot lucra împreună la identificarea și dezasamblarea schemelor care pot întuneca sau distruge orice relație. Concret, într-o relație umană, bunăoară, empatia poate avea efecte reparatoare. Când un individ ne explică Bennett- Goleman este prizonierul unei scheme, el resimte consecințele realității generate de copilul aflat la originea schemei. Dar dacă are
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element de ciudă, astfel încât îl determină pe invidios să urmărească distrugerea fericirii celuilalt. La rândul lor, atât A. Smith, cât și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reușită a se face cunoscut în lumea în care tot-deauna se găsesc și oameni care se înșeală ori care nu pot prinde adevărul revoltător și une ori aproape incredibil. Grație acestei fatale stări de lucruri, multi misei s-au văzut întunecând pentru un timp oare-care strălucirea dreptăței și a adevărului. Mai mulți studenți valoroși de aci sunt deciși pentru expulsarea din mijlocul lor a acestui element introdus prin lingușiri și umilire, element necinstitor, pentru a'l reda iarăși societăței nemernicilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
demonstrațiile făcute, pentru a garanta validitatea judecățiilor emise. Credem că sociologul are datoria să își invite cititorii (sau auditorii) în "laboratorul" său, pentru a-și putea da seama de construcția cunoștințelor care le sunt comunicate ca fiind valabile. Limpezimea ne întunecă judecata. Unii pretind că ceea ce este clar este și prea puțin profund și că un anumit grad de neclaritate sau o mare complexitate sunt semnul unei gândiri geniale. Suntem convinși că un lac de munte poate fi în același timp
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
neserioasă propunere: Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Cu această replică, femeia își dezvăluie o altă calitate: luciditatea, deoarece amorul ei nu este pasional și nu îi întunecă judecata. În această perspectivă sumbră este normală disperarea ei, mai ales că Tipătescu refuză să cedeze în fața șantajului. Dar Zoe este o femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul să susțină candidatura lui Cațavencu, prețul șantajului în schimbul scrisorii. Mai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga vechi și cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
în ore pănă cănd Gavriel împlini un an de viață. Tot acest an se simțise urmărit de parcă la orice cotitură de stradă se ascundea căte un călau. Simțea că trebuia să aibă o discuție cu Gavriel așa că într-o seară întunecată de decembrie după ce termină de scris îl abordă pentru prima dată după mult timp: „Nu mă mai contactezi în fiecare săptămănă .De ce?” „Asta pentru că informațiile pe care mi le doresc nu sunt chiar așa de ușor de obținut. Ce vrei
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
în culegerea Rapsodii și balade (1910). Țintind să fie reprezentări alegorice ale existenței umane, meditații asupra vieții, versurile lui B., altfel destul de comune, au în atenție idei și sentimente legate de eroziunea produsă de timp și deziluzii, obsesia morții ce întunecă bucuriile. Și descrierile unor cadre din natură capătă conotații asemănătoare, unele fiind metafore sau simboluri ale stărilor și sentimentelor omenești. Mai multe poeme epico-descriptive sunt construite pe motive istorice sau folclorice de o imaginație cam cețoasă, cu posibilități de vizualizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
activități importante în menținerea echilibrului acidobazic. F) TUBUL COLECTOR Este format din celule principale, majoritare, cu o citoplasmă clară și mai puține organite; conțin filamente de citocheratină CK19, câteva mici microvilozități apicale și canale pentru apă. Printre acestea apar celule întunecate de tip A și B, care nu conțin CK19, dar conțin anhidrază carbonică și sunt implicate în secreția de H+ și bicarbonați. Ancorarea pe membrana bazală se face prin aceleași integrine, ca și în tubul distal (fig. 2.4 e
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
obicei mai personală și mai subiectivă. Evaluarea subiectivismului Nu trebuie să luăm în considerare numai datele sau evenimentele care favorizează punctul nostru de vedere. Se pare că, uneori, nici nu ne dăm seama cât de subiectivi suntem. Dacă subiectivismul ne întunecă viziunea, nu vom putea vedea și evalua corect niciodată argumentele contrare aduse în discuție. Presiuni de sus Uneori nu putem evita capcana subiectivismului. Atunci când cineva superior în ierarhie susține un punct de vedere subiectiv asupra unei probleme, s-ar putea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet e o favoare a zeilor. Excesul de umanism o întuneca. Voiajurile arheologice o amînă. După așteptări, Barrès recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
noutate, singura pusă în valoare. Aplecarea spre mai vechile realizări artistice sînt, cum crede eseistul, de natură socială. Consideră trecerea timpului drept groparul oricărei creații artistice și argumentează: "Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sînt fenomene complexe. Gloriile trecute se întunecă și se luminează capricios, și forme vechi de artă pot să reînvie, într-o măsură oarecare, în fantazia artiștilor. La ceilalți, care nu-s decît public, simțirea și judecata estetică, în afară de gustul lor actual, adese nemărturisit, sînt cu totul nestabile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Bacovia, cu atmosfera ei de ploaie și descompunere, cu marea sa melancolie aproape endemică". Speranța la Bacovia a murit, nu există ieșire, bruma acoperă orice urmă de viață, plumbul cade ca o lespede. Melancolia, preluată de la Eminescu, și ea se întunecă: I-auzi cum mai plouă/ Ce melancolie! Plumbul care închide ca într-un sarcofag poemul cu același titlu, este considerat de exegetă precipitatul existenței. Remarcînd vocabularul redus, subliniază: "Ca și Hölderlin sau Baudelaire, și Bacovia este poetul unei expresii parcimonioase
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]