13,876 matches
-
Tatăl, cei care nu au credință suferă un fel de autopedeapsă, depărtându‑se în același timp de viață, de lumină și de toate celelalte bucurii dumnezeiești. Reacția divină nu este nicidecum punitivă; Dumnezeu nu face decât să se retragă discret, abandonându‑i pe cei cărora le este greu să‑l accepte, în „abisul” propriei lor izolări. Prin păcat nu numai sufletul se rupe de Dumnezeu, ci întreaga persoană, suflet și trup laolaltă. Concepția lui Irineu se dovedește din nou radicală: apostatul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din afara ei. Rezumat și concluzie Viziunea pe care o are Origen despre Anticrist este cu totul diferită de cea a predecesorilor săi, Irineu, Tertulian, Ciprian sau Hipolit. În cazul său, este vorba de o viziune spiritualistă, proprie tradiției alexandrine, care abandonează provizoriu cadrul eshatologic și plasează figura adversarului lui Cristos într‑un context „metafizic”. Așa cum adevăratul Cristos continuă să se întrupeze în Evanghelie (totalitatea Scripturilor) după învierea sa, tot astfel dușmanul său se instalează, încă de pe acum, în „templul” Scripturilor, propunând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că tema dispariției iminente a Imperiului Roman, amplu dezbătută în Institutiones, este pur și simplu omisă în Epitomă. Ceea ce apare ca o obsesie în varianta amplă, scrisă imediat după persecuția lui Dioclețian, lipsește (semnificativ totuși!) în versiunea restrânsă. Lactanțiu nu abandonează numai tema „căderii Romei”, ci, mai mult și decurgând din aceasta, tema datei eshatonului. Totul rămâne într‑o oarecare confuzie, desigur, conotată pozitiv, în raport cu noua situație politică. Antiimperialistul convins din 311 se transformă într‑un colaborator moderat al Imperiului. Teologul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de inspirație a scenariilor anticristologice anterioare, nu includea Apocalipsa. Ultima carte a Noului Testament este exilată printre scrierile deuterocanonice a căror lectură nu este recomandată. Drept urmare, mai multe episoade ale mitului Anticristului, așa cum apare la Irineu sau Hipolit, au fost abandonate, mitul însuși trebuind să fie reformulat și revalorificat. Chiril este obligat să reactualizeze anumite tradiții precreștine, foarte prezente încă în Asia Mică. Accentul pus pe figura diavolului este, de altfel, în perfectă rezonanță cu contextul prebaptismal, în care exorcismele jucau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
restul vieții. Activitatea exegetică a lui Theodoret cunoaște o dezvoltare cu totul deosebită după sinodul din Efes (431), soldat, pe teren dogmatic, cu victoria lui Chiril al Alexandriei și condamnarea tezelor nestoriene. Deși se află de partea învinșilor, Theodoret nu abandonează lupta, ci se hotărăște să o continue cu alte mijloace decât cele ale polemicii filozofice (în care, adesea, dictează prejudecățile) aplecându‑se astfel asupra Sfintelor Scripturi, pe care le consideră unicul izvor al adevărului. Nu este deci o întâmplare faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din diplomație sau din consecvență față de principiile teologice după care se conduce, Lactanțiu trezește un mai mare interes mai curând prin ceea ce nu spune decât prin ceea ce spune. Pentru el, Anticristul nu este decât o armă ideologică împotriva Imperiului, armă abandonată fără vreo remușcare, în momentul în care Imperiul își schimbă atitudinea față de creștini. Cu toate acestea, prin Commodian și Lactanțiu, o temă extrem de importantă vine să adauge o nuanță cu totul deosebită discursului anticristologic: este vorba despre conflictul dintre Orient
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ilisafta a făgăduit că se întoarce, dar nu și-a ținut promisiunea; Vodă era de părere că soția sa „l-a făcut de toată ocara” prin acest gest, acoperit de o declarație vădit „protocolară”. Căci, în fapt, Doamna Safta își abandona soțul, iar Biserica îi încuviința gestul (Canonul 35 de Sfântului Vasile cel Mare, ocupându-se de „părăsirea bărbatului”, recomanda a „se ține seama de pricina părăsirii”). Un soț desfrânat putea fi părăsit, fără ca cineva s-o învinovățească pe soția care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cartea despre femeia esențială și lumile anexe, Vegetații lunare etc.) și „conținut” asemenea; între ele, Istoria organică, primă formă a viitoarei Bibliografii generale (1970). Din 1948 e, timp de doi ani, student al Facultății de Filologie a Universității din București. Abandonează facultatea, absolvind-o abia în 1964, cu lucrarea Lirica lui G. Călinescu. Gazetar la „Scânteia” (1950-1969), scrie puțin pentru ziar (reportaj, articole, cronică muzicală). În timpul liber își definitivează primele cărți, cu totul străine de „comandamentele” oficiale ale epocii în materie
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format din cinci
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
un profil, din fruntea celei de-a doua cărți, unde și consecințele vor fi mai evidente: „critica literar-artistică trebuie să fie o critică marxistă”. Dar efectele acestei opțiuni sunt, în bună măsură, surclasate de ceea ce decurge din altă idee, care abandonează încatenarea și proclamă libertatea artei: „Să creăm liber, imaginația să cutreiere nestingherită timpul și spațiul, fie că aparțin lumii exterioare sau celei intime”. Fără intuiții extraordinare, dar cu anumite contribuții personale, sunt comentate, în exercițiul curent al cronicarului, și cărțile
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
și acțiunile persoanei. Trebuie să admitem faptul că nici o situație de viață nu este Întâmplătoare. În plus, ea apare sau se impune persoanei, fie În mod brusc, fie după o perioadă de așteptare, fie, dimpotrivă, persoana o amână sau o abandonează. Situațiile care apar brusc sunt reprezentate prin surpriză, pe când situațiile care apar și se dezvoltă În timp, pregătite sau care se produc doar după o anumită perioadă, sunt reprezentate prin așteptare. În mod egal, situațiile evitate sunt amânări, iar cele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mod special pe mine În legătură cu propria persoană? Neliniștea omului de astăzi este expresia unei profunde crize, de o mare complexitate, prin care acesta este obligat ca să treacă. O criză sufletească, morală și spirituală. Omul de astăzi este singur și gol. Abandonat și lăsat la voia Întâmplării, el nu mai dispune de propria sa persoană. Omul de astăzi este lipsit de repere. El devine obiectul manipulărilor al unor antimodele, care adâncesc și agravează această profundă criză de valori prin care este obligat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu celelalte persoane. În mod egal, eu mă descopăr Însingurat În condițiile limitative ale vieții, atunci când sunt privat de libertate, când sufăr, În cazul unei boli grave, cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a privi viața „din exteriorul” său ca pe o Înșiruire de etape și de evenimente biografice. Acest punct de vedere nu ia În considerare reflectarea vieții În planul conștiinței. A privi viața numai „din afară” echivalează cu a o abandona hazardului, a refuza să reflectezi asupra ei. Viața este modul de a fi al ființei umane, desfășurarea și evoluția temporală a acesteia. Dacă acceptăm că viața este persoana În timp și că pentru persoană există un timp exterior și unul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îl transformă. El va Înceta de a mai fi cel care era În natură. În cetate, omul cetățean va adopta un alt tip de conduite, pe care, interiorizându-le și transmițându-le din generație În generație, nu le va mai putea abandona, recunoscându-le În final ca aparținându-i, fără a mai putea renunța la ele. Conduitele sociale se manifestă În două planuri sufletești: În planul mentalității, al gândirii colective, sub forma miturilor sociale, și În planul conduitelor sub forma ritualurilor sociale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedere moral, este complet lipsită de interes pentru sarcina pe care trebuie s-o execute. Nu-i vede sensul și nici valoarea. Consideră totul inutil, lipsit de importanță. Nu poate Începe acțiunea sau dacă o Începe se plictisește rapid și abandonează. Se mai poate ca, executând o activitate, după terminarea ei să nu-i mai acorde nici un fel de interes. Cele două tipuri umane și morale Întâlnite În cazul efectuării unei activități psihologice sunt determinate atât de factori psihologici motivaționali interni
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ajutorare. În sensul acesta, J. Moore pune un mare accent pe aptitudinile persoanelor care Își consacră timpul și activitatea ajutorării celorlalți, „ocrotirii persoanelor aflate În dificultate”. Este adevărat că toți vor să ajute, dar majoritatea mai mult Încurcă lucrurile sau abandonează repede această intenție. Pentru ca un ajutor să fie susținut, eficient și de durată este nevoie de persoane special instruite, pregătite În această direcție, cu aptitudini psihologice, morale și sociale speciale. Aceste aptitudini sunt: aă Aptitudinea de a acorda ajutor, considerată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
alții, conștient că activitatea pe care o desfășoară contribuie la succesul final al acțiunii Întreprinse, hă Aptitudinea de a lucra În cadrul unor limite de timp, de a surprinde „momentul optim” de intervenție, de a nu amâna acțiunea, de a nu abandona ceea ce a Început, de a nu se descuraja de insuccese, perseverând În căutarea de noi soluții la problemele pe care le are de rezolvat, iă Aptitudinea de a face față situațiilor stresante, dictate sau impuse de stările de dificultate ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
categorie specială o reprezintă persoanele cu polihandicap, pentru care măsurile de asistență sunt diferențiate. bă Copiii reprezintă o categorie de persoane dependente, care ridică probleme serioase de asistență, educație și ocrotire specială. În această categorie sunt incluși: copiii orfani sau abandonați de părinți provenind din familii dezorganizate, copiii maltratați, copiii vagabonzi, cei cu tulburări de comportament, cu intelect limitat, imaturi din punct de vedere emoțional-afectiv etc. că Femeile cu probleme speciale de ordin social: văduve, femei maltratate, repudiate, prostituatele. Pentru această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relații de Încredere, de sprijin și de securitate reciprocă. În cazul În care nu este depășită etapa emoțional-afectivă și nu se construiește Încrederea reciprocă, va apărea În timp, angoasa, teama de a nu pierde partenerul sau de a nu fi abandonat de către partener. Teama generează o tensiune interioară În cadrul cuplului respectiv. Fiecare dintre parteneri este suspicios, iar În locul Încrederii reciproce apare neîncrederea, care va genera nesiguranța. Nesiguranța va provoca, În cazul fiecărui partener, sentimentul pericolului pentru sine și pentru propria viață
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de om nu stătea locului. Se vede bine aceasta când se ivește prilejul de a-l urma În toate meandrele nenumăratelor sale peregrinări În Orient. Traversa regiuni Întregi ca și cum ar fi plecat În orașul vecin, și nu ezita să-și abandoneze bolnavii, chiar dacă era vorba despre vreun puternic pașă „cu trei turbane”, pentru singura plăcere de a-și stinge setea de mișcare și insațiabila curiozitate intelectuală. Poliglot uluitor, folosind fără probleme cele patru limbi care se vorbeau În Transilvania și cunoscând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
schimbă opiniile, Însă cei Încăpățânați niciodată. Mă refer În special la persoanele care manifestă puternice prejudecăți În favoarea sistemelor cărora ei le datorează reputația obținută, o clientelă numeroasă și un venit considerabil. Cu greu ne putem aștepta ca oamenii să-și abandoneze interminabilele rețete și metodele uzuale pentru a descoperi unele noi; or, tocmai de aceea ei ar trebui lămuriți că, Într-adevăr, dozele mici pot produce efecte Încă mult mai salutare și mai rapide decât cele obișnuite. Mai mult chiar, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
au efect purgativ, dar luate În doze mici opresc diareea. Astfel, de vreme ce ne dăm seama că medicamentele administrate În doze mici posedă calități și potențe specifice, rămâne de datoria noastră să ne Însușim principiile utilizării lor și suntem obligați să abandonăm acele noțiuni și principii (ereditare sau dobândite) care ne alimentează prejudecățile. Chiar și dozele mici pot avea un real efect medical. Utilizate corespunzător, acestea acționează numai În beneficiul pacientului, Întrucât acțiunea lor se limitează doar la acea zonă a organismului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Degeaba Încercă sărmanul om să se opună, căci tâlharii Îl Îmbrânciră În râu, reușind să intre În posesia banilor. Când nu mai rămăsese nici un tâlhar În barcă, proprietarul ei profită de Împrejurare pentru a tăia frânghiile care ancorau ambarcațiunea și, abandonându-și slujitorul În seama jefuitorilor, Încercă să ajungă pe malul opus al râului. Nici nu ajunserăm bine pe la mijlocul apei, când i-am auzit pe tâlhari strigându-ne să ne Întoarcem și promițând că ne vor Înapoia bunurile. Se jurau cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și, după ce am stat mai Întâi cu mâinile, iar apoi cu picioarele În ea, am Încercat să-mi iau sânge. Însă nici eu, nici servitorul meu, Antun, nu am avut succes, căci sângele nu voia să curgă. Curajul nu mă abandonă totuși, deoarece - gândeam eu - a-mi cruța astăzi trupul Înseamnă, poate, a-l lăsa mâine În ghearele morții. Într-un acces de disperare, mi-am făcut o incizie În vena mediană a brațului stâng, iar sângele Începu să picure, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]