33,912 matches
-
și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe scară. Don Anacleto era profesor de institut, licențiat În literatură spaniolă și mai diverse studii umanistice și Împărțea el segundo primera cu șapte pisici. În clipele libere pe care i le Îngăduia profesoratul, făcea dublet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi invitată să-mi prezint demisia, Liniștiți-vă, dormiți în pace, Ar fi mult mai bine să nu avem nevoie de somn ca să trăim în pace, domnule primar, Bine zis, Oricine ar spune-o, domnule primar, n-o să câștig premiul academiei cu această frază, Va trebui prin urmare să vă mulțumiți cu aprecierea mea, Mă declar mai mult decât răsplătită, Rămâne atunci așa, dacă va fi nevoie, sunați-mă la telefonul mobil, Da, domnule, Pe mâine, dacă nu pe mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
importante în cadrul democrației grecești. Ceea ce mai detestă Platon la sofiști e faptul că ei democratizează cultura și cunoștințele, că intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume - într-o Academie, de exemplu - și că acceptă o interacțiune cu el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber!, iată tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
competiție de lupte la Jocurile istmice și a debutat în viața publică scriind versuri, desigur, dar și tragedii. Eu unul cred că formația sa inițială de luptător și tropismul său pentru teatru nu-l părăsesc pe durata magisteriului său la Academie. Și, prin urmare, că-și scrie foarte adesea dialogurile ca un om de scenă și gândește ca un luptător, în ciuda punctului de vedere al tradiției, care este în întregime de partea lui... într-adevăr, dialogurile sale pot fi puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon face un personaj; cu ajutorul unei figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a fost pentru un Platon autoritar șef de școală! Relațiile dintre cei doi au cunoscut și momente supreme, dar și altele dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care acesta consideră că îl merită în Academie. După periplul său spre Orient, în cursul căruia îl întâlnește pe faraon, Eudoxiu devine un nume de referință în gândirea ateniană. Platon îi dă apoi mai multă putere, până acolo încât Eudoxiu ajunge chiar să conducă Școala în vreme ce autorul Republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nicio îndoială că iscusitul filosof l-a rănit în amorul propriu pe gânditorul instalat în superbia sa, înainte de a-i deveni un aliat mai util ca prieten decât ca adversar sau dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai școlilor sale, unde oamenii se îmbulzesc pentru a se angaja într-o secesiune în raport cu lumea politică în care oficiază partizanii Academiei și ai Porticului. Cu atât mai mult cu cât succesul de care filosoful s-a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Isus Hristos în Asia Mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aici, mereu... Or, Grădina îmi pare a fi un fel de personaj conceptual, o configurație, o comunitate în care se incarnează ideile pe care un filosof demn de acest nume le practică pentru ceea ce se află dincolo de ele. Dacă la Academie se predau un discurs, o teorie care par foarte departe de a produce efecte pe teren concret, în schimb Grădina lasă deoparte discursul asupra ei înseși pentru a străluci în dovedirea excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
maltratându-i pe epicurieni, Cicero, de exemplu, a contribuit la salvarea multor texte, idei sau fragmente din corpusul incriminat... Aceste polemici se desfășurau foarte posibil și pe alte terenuri, în special pe acela al societăților filosofice inspirate de modelele princeps: Academia platoniciană, Porticul stoic sau Grădina epicuriană... Arhitectura filosofică, sau războiul continuat cu alte mijloace! Epicurismul se răspândește foarte de timpuriu. încă din timpul vieții lui Epicur, comunitățile înfloresc mai peste tot: la Lampsakos, Mitilene, Apameea și Antiohia în Asia Mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Aristotel în Etica nicomahică. A.J. Festugière a consacrat o întreagă carte chestiunii plăcerii la Aristotel: Le Plaisir. Ethique à Nicomaque, VII 11-14, X 1-5, introducere, traducere și note, Vrin, 1946. Aici găsim totul: problemele epocii, contextul ideologic, dezbaterile din Academie, criticile unora și ale altora, tezele hedoniste ale lui Eudoxiu, cele antihedoniste ale lui Speusippos, poziția eudemonistă a lui Aristotel. * ** Filosoful în blănuri. Bibliografia sofiștilor este, evident, potrivită și pentru Prodicos din Keos. Vom găsi textele referitoare la el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-lea. Autorul consideră că Lucrețiu nu poate fi acceptat din punct de vedere moral, precizează că nu aderă la teoriile lui, mărturisește că aparține catolicismului de cea mai bună tradiție, fapt pentru care a și fost răsplătit cu premierea de către Academia Franceză. Niciun mister... Doamna Agnès Lagache găsește că filosoful Lucrețiu e misogin, falocrat - într-un cuvânt, machist: Lucrèce. Fantasmes et limites de la pensée mécaniste, Alpha Bleue. Ca și cartea lui Constant Martha, acest text merită să fie citit ca simptom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înainte de Gauss? Nici măcar o universitate obscură, dar venerabilă. Datà din 1725. Georg-Augusta s-a înălțat prin Gauss. Ilustrată, după moartea lui, de Dirichlet, Riemann, Klein, Minkowsky, Hilbert, Emmy Noether, mai toți din familia spirituală a lui Gauss, e aproape o academie, în sensul antic al cuvântului. Berlinul însuși, cu Jacobi și Weierstrass, e aruncat în umbră. Aceasta a fost situația, cel puțin până la începutul decadei 30. Pentru matematicienii din afară de Göttingen (cei care sunt chemați la Göttingen își însușesc imediat fetișismul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această figură de matematician și revoluționar, singuratică și neliniștitoare între toate. Folosim, pentru aceasta, biografia amănunțită, datorită istoricului P. Dupuy, apărută în 1896 în analele Școalei Normale: scriere 1 George al V-lea, regele Hanovrei, principelui matematicienilor, podoabei veșnice a Academiei sale George-Augusta (lat.). critică, bazată pe mărturiile comparate ale puținilor colegi ai lui Galois supraviețuitori la acea dată și pe analiza documentelor. Evariste Galois s-a născut în 1811 într-o localitate din jurul Parisului: Bourg-la-Reine sau Bourg-l'Egalité, cum se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei linii, prin 1828- 1829, când Galois, în vârstă numai de 17 ani, după prima cădere la examenul de intrare în Școala Politehnică, urmează (pentru a se întări!) clasa de matematice speciale ale liceului Louis-le-Grand. În acest an, Galois prezintă Academiei de Științe primul său memoriu privitor la rezolvarea ecuațiilor. Cauchy, căruia memoriul îi este încredințat spre cercetare, îl pier-de, așa cum rătăcise cu câțiva ani în urmă memoriul celebru al lui Abel. Această coincidență pune într-o lumină particulară caracterul sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Politehnică, pentru simplul motiv că Școala Normală reprezenta în acel moment un palid reflex a ceea ce fusese mai înainte. Se numea atunci "l'Ecole Préparatoire" și căzuse sub influența congregațiilor religioase. Al doilea memoriu asupra teoriei ecuațiilor, trimis între timp Academiei de Științe, dispare la fel cu cel dintâi, rătăcit de secretarul perpetuu, și definitiv pierdut prin moartea acestuia. O notă1 apărută în Bulletin de Ferussac ne dă o idee de stadiul în care se găseau cercetările lui Galois, la începutul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și a fi devenit el însuși: un maestru și un cetățean, nu un elev. Altfel l-ar fi atins eliminarea din Școala Politehnică. * Un moment îl vedem întemeind, în prăvălia librarului patriot Caillot, din Rue de Sorbone, un fel de academie privată, în care își propune să inițieze pe diverșii ei membri în matematicele superioare cât și în propriul său cerc de idei. Academia trebuie să fi avut la început succes, căci deschiderea are loc în fața unui public de 40 de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Un moment îl vedem întemeind, în prăvălia librarului patriot Caillot, din Rue de Sorbone, un fel de academie privată, în care își propune să inițieze pe diverșii ei membri în matematicele superioare cât și în propriul său cerc de idei. Academia trebuie să fi avut la început succes, căci deschiderea are loc în fața unui public de 40 de persoane. Dar, în Galois, tipul savant cedează curând pasul tipului revoluționar sau, după propria lui expresie: "inima începe să se răzvrătească împotriva capului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în Galois, tipul savant cedează curând pasul tipului revoluționar sau, după propria lui expresie: "inima începe să se răzvrătească împotriva capului". Mișcările de stradă, care agită primii ani de domnie ai monarhiei din iulie, îl atrag în vâltoarea lor și Academia e dată uitării. Se înscrie în Garda Națională, ca artilerist și intră în societatea subversivă "Amicii poporului". Toate revoltele Parisului din primăvara lui 1831 îl văd pe baricade. Ceea ce contribuie să-i adâncească felul amar și răzbunător e soarta pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și intră în societatea subversivă "Amicii poporului". Toate revoltele Parisului din primăvara lui 1831 îl văd pe baricade. Ceea ce contribuie să-i adâncească felul amar și răzbunător e soarta pe care o are al treilea și ultimul său memoriu către Academia din Paris. Poisson, însărcinat cu cercetarea memoriului, îl înapoiază după patru luni lui Galois, cu mențiunea neinteligibil. În sfârșit, la 9 mai 1831, se întîmplă ireparabilul. Galois apare oficialității ca inamic personal al regelui și se dezlănțuie împotriva lui acel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul duelului îi adaugă un colorit romantic, decât figura celuilalt matematician, contemporan al lui Galois, la fel de stăpânit de patima politică, legitimistul Cauchy, a cărui esență se scurge prin academii sau în exiluri somptuoase, ca profesor al fiului lui Carol al X-lea (la Turin, la Viena și la Praga)! Notăm, în treacăt, încă o asemănare a celor doi matematicieni. le amândurora suferă de un anume abandon: a lui Galois
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât cultură literară (și aceea improvizată), pe când Ghica audiase cursuri de analiză la Școala Politehnică, urmase școala de mine și, se pare, emulase cu Délaunay, cunoscutul astronom, la examenele de calcul infinitizimal și integral. Se știe, de altfel, că, la Academia Mihăileană din Iași, a fost profesor de matematice. Ce distinge umanismul matematic de umanismul clasic? În două vorbe: o anume modestie de spirit și supunerea la obiect. O formațiune matematică, chiar dacă se valorifică literar, aduce un anume respect pentru condițiile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Iubitorilor de poezie le semnalăm recenta apariție editorială trilingvă (română, engleză, franceză): „Nunta cuvintelor”, semnată de distinsul formator de cultură - Nicolae N. NEGULESCU. Cunoscut poet, eseist, critic literar, filosof metafizic, membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, fondator al mai multor publicații literare, în prezent - director/redactor-șef al revistelor „Regatul Cuvântului” și „Sfera Eonică”, laureat cu distincția „Virtutea Literară” - acordată de Liga Scriitorilor Români, Domnul NICOLAE N. NEGULESCU ne oferă un
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
ACADEMICIAN (R.M.) - PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR DOCENT CONSTANTIN GH. MARINESCU - Academician Rep. Mold., Prof. univ. dr. doc. C. Gh. Marinescu. Doctor în Filozofie, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca, 1969; - Doctor Habil. în Politologie, Academia de Științe a Rep. Moldova, 1997; În prezent: - Prof. univ. Dr. Doc. Universitatea „Apollonia”, Iași, din anul 2010; - Președintele Consiliului Științific al Institutului de Cercetări „Acad. Ion Haulică”, Universitatea „Apollonia”, Iași; - Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România; - Membru
PERSONALITATE A VIEŢII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364357_a_365686]