96,467 matches
-
care l-a ocolit până atunci. Rațiunea îi sugerează versetele Eclesiastului, subconștientul îl parfumează cu unduirile Psalmilor. Totul este un imens sentiment de iubire cu infideli. * A scrie nu este un act de forță, este mai degrabă neputința de a accepta că exiști - și poate un gest de contestare mofturoasă a temeiurilor, cu nimic superior asumării naturale a vieții. Faptului de a-ți recunoaște public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel pretențiile, repet, ale
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rege peste spiritul resemnării - și începi să trăiești ca un mort înviat, care, în loc să nu mai vrea să fie om, nu trăiește decât pentru asta. * Esența timpului? Absența ideii. * Un început al speciei marcat de suficiența beatitudinii nu ar fi acceptat nici un fel de viziune a destinului, s-ar fi complăcut în rezervația unei eternități statice, genuină în satisfacția idiotizării - o specie într-adevăr favorizată, întreținută. * Rolul materiei în planul Divinului ține de maieutica primului stadiu spiritual al ființei: omul. * Trăind
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe lași cu vehemență, vom fi întotdeauna mai buni decât un laș. Niciodată nu le vom recunoaște onestitatea ultimă prin care au avut curajul să se expună. Căutăm perverși „adevărul“, idealul lașității noastre abstracte, în timp ce lașul... Dar viața nu ne acceptă decât dacă adoptăm în noi o fidelitate deplină față de existență. * Hristos, Omul apărut pe planeta maimuțelor. * Dinăuntru nimic nu ne mai pălmuiește. Întunericul nostru doarme. Dumnezeu s-a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care a construit omul pare, însă, că și-a luat tălpășița din lume. Ce diferență este între faimosul doctor Mengele și acest pastor „cosmic“, care prin optimismul lui științific nu face decât să-și mascheze neputința de a pătrunde sau accepta durerea, suferința, mila? Mai bine te întorci către opera senină și fără pretenții demiurgice a nebunilor, la Papus, de pildă, care, în Tratatul lui despre științele oculte, scrie că spiritiștii vorbesc de fapt cu „globulele de sânge ale universului“ (p.
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de existență consecutivă trădării: o culpabilitate fericită. * Nașterea delirului vine într-o după-amiază în care nu mai accepți incursiunea în biblioteca întunericului, când iei decizia de a da foc acestei biblioteci din întuneric sau când întunericul însuși se hotărăște să-și abandoneze pepiniera de gânduri, să tacă, dar mai ales să înceapă să viseze. * Când mă gândesc la
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fântâna greșelii. Ajungi să filozofezi astfel luând în inima ta greșeala prietenului sau trezindu-ți patima pentru o eroare abstractă, care construiește anapoda o grădină a propozițiilor visându-se logice. Gândindu-te la tine însuți, apoi, puținele greșeli cărora le accepți temeinicia te arată ca pe un pahar gol: ai vrea să bei din el, dar, cum greșeala nu are substanță, nu-ți rămâne altceva decât să îl umpli cu „filozofia“ pentru care te-ai născut (pentru care ne-am născut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
confuziei cu patosul înălțării la adevărurile nevrozei implantate în carne de dinainte încă să ne fi trezit că am învățat să vorbim între două glaciațiuni. * Nu suntem bine priviți în cosmos de principiul care îi guvernează existența, pentru că nu îi acceptăm disciplina, regulamentul morbid. Suntem niște intruși în lumea asta, niște sabotori. Oferim, în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Viață Sintagma viață frumoasă se referă la întregul spectru al personalității și activității omului, dar mai ales la aspectele etice și estetice. Incompatibilitate Normalitatea și moralitatea nu sunt întotdeauna compatibile. Om bun Nu poate fi considerat om bun acela care acceptă să fie transformat în cârpă de spălat dușumeaua. Temperament Temperamentul omului îi determină ritmul vieții, nu și drumul ei. Rezistență Fundamentul rezistenței psihice a omului la șocurile dramatice ale vieții îl constituie echilibrul sistemului nervos și puterea voinței. Sensibilitate Pentru
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
textele "deuterocanonice", și am mai putea spune că Vulgata, versiunea latină a Bibliei creștine, cuprinde, alături de Biblia ebraică, textele pe care creștinii le numesc Noul Testament. Am mai putea adăuga că Vechiul Testament este o titulatură creștină pe care evreii nu o acceptă, în timp ce creștinii evită să folosească termenul de "biblie" atunci cînd se referă la Biblia ebraică. Dar dincolo de deosebirile terminologice iscate de existența a două tipuri de convingeri religioase, varianta actuală a ambelor biblii descinde dintr-o istorie concretă a cărei
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
sordidul bătrânel nu se dădea dus. O fi venit ca pețitor al Dorinței, se posomorî el" (p. 12). Toate premisele psihologice ale lui Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în vârful patului, refuzul de a accepta mâncarea de plocon pe motiv că nu e gata făcută (i-ar veni să întrebe ca leneșul lui Creangă: "muieți-s posmagii?") și lehamitea de a se lăsa prins în brațele Dorinței (femeia are nume voit alegoric) dintr-o economie bolnăvicioasă
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
în amintirea celor care au trăit în preajmă-i, secvențele de memorie afectivă oferindu-ne o imagine demitizată a lui Eliade, ce ar putea surmonta șabloanele radical-maniheiste care circulă de ani buni atât în țară, cât și în afară. Dacă acceptăm ideea că lucrurile, în general, nu sunt deloc simple și nuanțele contează, vom găsi o confirmare a acestui principiu în proaspătul volum apărut la Humanitas - Întâlniri cu Mircea Eliade, volum coordonat de Mihaela Gligor și Mac Linscott Ricketts. Prima ediție
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
eventual, de unele medicamente. Precaritatea informațiilor genera și ineficiența ulterioară până la nulitate. Informatorii (și atunci și acum și pururea...) erau "peste tot": sărăcia, oligofrenia, greșelile șantajabile (prostituția etc.) au putut fi ușor atrase spre corupția morală, pe care subiecții o acceptau și au transmis-o adeseori și urmașilor lor, drept comportament sociopat subliminal! Se reia, sporadic, chiar și tema lipsei elitelor, ca și lipsa unor idealuri pe măsura colosalei puteri tehnoplutocratice dispusă dizarmonic pe planeta albastră! Păi, dacă o singură generație
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
sosirea mea la Lisabona pînă la plecarea definitivă de acolo s-a scurs doar o singură zi mai lungă decît anul". Asta întrucît "neverosimilul n-are vîrstă". Dl Mihai Zamfir e atras de căutarea neverosimilu-lui în verosimil, dar și invers. Neacceptînd consemnarea nemijlocită a faptelor, înregistrarea comună a personajelor și a opiniilor, d-sa socotește, precum Mircea Eliade, și el legat într-o împrejurare a biografiei sale de spațiul lusitan, că ceea ce numim real conține o țesătură de simboluri mai mult
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
demisia pentru că nu a primit cîți bani a cerut pentru a face reformă. I-am regretat plecarea. Puțini oameni din învățămîntul nostru nu sînt sensibili la străvechiul lanț al slăbiciunilor. Mircea Miclea părea dispus să taie răul de la rădăcină. Nu accepta să mai protejeze industria doctoratelor și părea să fi pus gînd rău facultăților fantomă. Să-și fi dat seama ministrul că nu va putea face mare lucru din ceea ce și-a propus? După părerea mea, omul a preferat să se
Și ce dacă împăratul e gol? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9460_a_10785]
-
investească banii!) Așa că tot acest scenariu duhnește a escrocherie, din orice unghi l-ai privi și oricâte zâmbete onctuoase ai arunca spre tribune. În haosul comunicatelor și contracomunicatelor, nimeni n-a observat un lucru: ușurința cu care AS Roma a acceptat să se despartă de Chivu. Deși săraci, "romaniștii" au dat drumul baierelor pungii când au dorit să păstreze, cu orice preț, un fotbalist. Nu mă refer doar la jucătorul-cult al echipei, Francesco Totti, o veritabilă piesă de patrimoniu, pentru care
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
transferărilor înainte de a se gândi să intre cu el în negocieri. Probabil că una din condițiile puse de cluburi va fi ca discuțiile pentru transfer să se desfășoare fără frații Becali. Cluburile care-l vor dori pe Chivu nu vor accepta vreo fisură în contract și, cunoscând fragilitatea situației sale, nu se vor înghesui cu oferte la nivelul celor vehiculate în acest an. În cele din urmă, Chivu s-a dovedit a fi o victimă, și nu un protejat ("un fiu
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
întristat domnul Manolescu, dar aș adăuga: "Cu atât mai rău pentru lume!" A avea prilejul să vezi și asculți astfel de personaje și să treci indiferent pe lângă librăria sau sala de conferințe unde se află arată în ce măsură lumea actuală a acceptat să-și amputeze partea cea mai bună a creierului. Problema nu e doar că i-am uitat pe dizidenți. Problema e că valorile apărate de aceștia - onoarea, demnitatea umană, libertatea - au ajuns să fie disprețuite pe față. Lăcomia, nerușinarea, paranoia
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
et orbi." Un mesaj de viață, și de comesenie, devine un strigăt al autenticului, dar în numele morții, cînd, în sfîrșit, jocurile nu mai au rost. Și "Doamne, dă-mi iarăși dorul de moarte al strămoșilor mei,/ nu mă lăsa să accept lîncezeala, rugina și lanțul"... Corabia lui Sebastian, cea cu neputință de oprit, e vehiculul cu care se pleacă din poezie (nu-i mai urmează, în ordinea timpului, decît cîteva poeme postume). Se pleacă pe (aproape) proză, sacadată și biografică, un
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
Sunt convins că pe un asemenea scriitor român nu l-ai stima, chiar dacă i-ai admira opera. Crede-mă, nu vreau să pierd stima nici unui om și cu atât mai puțin pe-a dumitale. De peste 30 de ani mi-am acceptat destinul. Nu văd de ce-ar trebui să-l reneg acum, riscând să se interpreteze dorul meu de țară și de familie drept oportunism și milogeală. Nu acuz pe nimeni, căci "nu vremurile sunt sub om"... Sper că lucrurile se
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
România literară.12 Am mai avut și alte proiecte temerare sortite eșecului. Unul dintre acestea a fost editarea Jurnalului. Primind încuviințarea autorului (la 11 aprilie 1980) am început demersurile pentru obținerea manuscrisului. Alexandru Rosetti, urmând să plece în Anglia a acceptat să-mi aducă textul (la proiectata mea ediție se asociase și Liviu Călin, prieten al marelui lingvist). Nici el și nici Gheorghe Bulgăr - profesor la Universitatea din Lyon - n-au reușit să-și îndeplinească "misiunea". Mac Ricketts mi-a expediat
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
de cale ferată. Articolul 284 În aplicarea prezentului regulament se ține seama de procedurile și de alte norme cuprinse în convențiile și înțelegerile internaționale la care Republică Socialistă România este parte, precum și de recomandările cu caracter vamal ale organizațiilor internaționale acceptate de Republică Socialistă România. Articolul 285 Operațiunile vamale începute sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare prezentului regulament se încheie în conformitate cu normele cuprinse în acele reglementări. Prevederile alin. 1 nu se aplică pentru: a) operațiunile de trecere temporară a bunurilor
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
cu valorile culturale, cu spațiul arhitectural, cu patrimoniul istoric al locului, cu muzica în mod special. Este un patrimoniu complex, viu, unitar, ce trebuie observat și păstrat, ce trebuie transmis, înnoit, în toată integralitatea acestuia. Preț de câteva zile am acceptat a mă supune programului Festivalului. Am însoțit drumețiile conduse de specialiștii locali ai domeniului, drumeții ce aduc în fond publicului larg cunoașterea, prezentarea situri-lor istorice galo-romane, a specificului mediului forestier, a faunei, a florei. în acest mediu al naturii au
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
Și atunci europenii vor acuza toate simptomele unor ființe timorate ce sunt dispuse la orice compromis pentru a scăpa de teroare, dar de o teroare exercitată de niște fanatici care își trag puterea tocmai din docilitatea cu care victimele lor acceptă să fie amenințate. Și abia de acum încolo, aducînd în joc o nuanță suprinzătoare, Glucksmann începe să strălucească. Trebuie să înțelegem, spune Glucksmann, că planeta e scăldată în ură, că așadar ura nu e un sentiment pe cît de reprobabil
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
amintirea părinților nu i-a fost cruțată, calomnia, abjecția, reaua-credință izbindu-l violent de solul tare al unei Românii, pe care o credea uitată. În principiu, toată lumea este de acord cu ceea ce s-a întâmplat la 22 decembrie 1989 și acceptă caracterul reprobabil al regimului comunist. Din acest punct de vedere, se poate spune că raportul Comisiei Tismăneanu nu a adus nimic nou. Însuși Ion Iliescu, astăzi marele contestatar al Comisiei și al raportului și-a atribuit multă vreme calitatea de
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
proletcultism. Se vede că prozatorul încearcă să iasă dintr-o cușcă din care nu are nici o șansă să iasă. Romanul e interesant și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic al unei ființe demne, pentru că nu acceptă pasiv captivitatea: încearcă să găsească o ieșire dintr-o situație în mod clar și cert fără ieșire. Această zbatere, disperată și absurdă, era, desigur, mai interesantă în 1955 decât ne apare după 2000.
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]