8,266 matches
-
Roxane din celebrul Cyrano de Bergerac în regia lui Jean-Paul Rappeneau, unde a jucat alături de Gérard Depardieu. Primește premiul César pentru cel mai bun rol secundar din filmul Tous leș matins du monde, în regia lui Alain Corneau. Soupryia Patak actrița indiană care o întruchipează pe Gayatri (Maitreyi) este una din cele mai distinse personalități ale filmului indian. Regizorul cunoștea foarte bine carieră internațională a celebrului istoric al religiilor și a fost sedus de povestea autobiografica a acestuia episodul indian trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
costumele generos colorate, de peisaje spectaculoase, de muzică pliata și ea fastuos pe poveste sunt în multe secvențe artificiale. Momente de falsitate, deseori, care anihilează emoția sentimentului născând al iubirii, spectatorul având în față o îndrăgostită falsă. Vârstă și calitățile actriței, departe prin aspect și comportament în fața camerei de vârstă și naturalețea personajului livresc (și de naturalețea și emoția care ar trebui să fie, în realitate, atribute ale unei tinere îndrăgostite de 16 ani care se descoperă în această postură) oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
două personaje este prezentată în mod exotic, aspect care reprezintă mai ales meritul unei distribuții cu actori ce stăpânesc o puternică artă expresiva. Personajul lui John Hurt are o participare minimala în conflict, dar cu un joc minunat și intens. Actrițele care au jucat rolul mamei și al lui Gayatri sunt de o frumusețe incredibilă. Filmul se distinge și datorită unei distribuții remarcabile, care îi include pe Shabana Azmi, una dintre cele mai strălucitoare staruri de cinema indiene. A fost rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care o găsesc interesantă. În film, Fanny este fără îndoială o apariție exuberanta, plină de viață, care captează atenția publicului pe tot parcursul acțiunii și pune în umbră prin vitalitatea să toate celelalte personaje, chiar și pe Mary Crawford. Vivacitatea actriței Frances O'Conner contribuie în mare măsură la imaginea pe care Fanny o prezintă spectatorilor, atrăgătoare, cu o constituție fizică sănătoasă, plină de viață. Însă mai mult decat reconstruirea aspectului fizic, ceea ce frapează este reconstrucția mentală. În film, Fanny are
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și el adaptat la cerințele noii arte. În spațiul european, însă, teatrul a prevalat, pentru o vreme, asupra filmului. Sarah Bernhardt este exemplul cel mai elocvent. În filmul Elisabeth Reine d'Angleterre 6, realizat în anul 1912, gesticulația emfatica a actriței nu a reușit să confere peliculei accente emoționale. Cu toate acestea, gândirea cinematografică a continuat să fie dominată de concepția că sensibilitatea spectatorilor poate fi câștigată doar prin efecte teatrale. Convins că, într-un film, jocul actorilor trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o viață anterioară și mai că l-ați fi crezut, de n-ar fi spus mereu povești de adormit copiii. Avea în atelier trei postere, unul cu Johnny Hallyday, altul cu Jimi Hendrix și al treilea cu Jennifer Jones, frumoasa actriță indiană, vedetă a anilor 1950. Spunea că la căderea serii, după ce închidea prăvălia, se desprindeau de perete și veneau lângă el. După ce se asigurau că toată lumea dormea, în oraș, cei patru începeau petrecerea. O petrecere în toată regula: beau, fumau
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
chimonoul, căci e cald. O așteptam, căci îmi dau seama că scrisorile își capătă înțelesul, numai când ea le comentează și opune și punctul ei de vedere..."21 Prietenul dispărut tragic, dar pe care îl simte încă aproape, ca și actrița dezbrăcată fizic și sufletește, îi inoculează lui Fred gândul sinuciderii. Întâmplarea de fapte și oameni" din după-amiaza de august e prefigurarea destinului său. Nimic neașteptat în faptul că acesta se va desăvârși în Epilog II. Personajele din romanele sale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care analizează opera lui Camil Petrescu din chiar interiorul acesteia, respectiv al substanțialismului, exegetul va observa că Fred, d-na T., Ladima și Emilia sunt supuși categoriei filozofice a indeterminării.46 Argumentele sunt numeroase și la îndemâna oricui. Emilia e o actriță lipsită de talent și cunoscută de mulți ca o femeie de moravuri ușoare, agramată și care își urmărește strict interesele personale. Mai mult, examinând-o cu scrupulozitate, Fred are dubii chiar și în ce privește frumusețea ei fizică. Invers, Ladima nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cazuri, în multiplicarea, prin varii personaje, a aceluiași autoportret, obsedat de propriile "felii de viață"? Să mai mire pe cineva pasiunea delirantă a lui Ladima pentru triviala Emilia, când viața intimă a lui Camil Petrescu se consuma în compania unor actrițe dintre cele mai obscure? Ipoteza noastră verifică printr-o altă grilă de lectură justețea aserțiunilor lui G. Călinescu legate de raportul scriitor-personaj: "Eroii lui Camil Petrescu au toți repeziciunea discursului și tonul acela tipic de iritație care sunt ale autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de Fred până la camera Emiliei, vom constata elocvente simboluri ascensionale. Foaia de hârtie, care saltă "ca o gâscă" în adierea vântului, este singurul său însoțitor, secvența având rol premonitoriu și conotând hazardul întâmplărilor pe care le va afla în casa actriței și care, ulterior, vor fi fixate într-un text scris jurnalul său. Bagajele suprapuse dintr-un automobil sunt comparate cu un turn oblic și, pentru a descifra biletul unor prieteni este obligat să urce câteva trepte. Casele de pe strada Plevnei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cea mai schematizată în negativ; critica a observat, încă de la început, această abatere, ba unii comentatori consideră că personajul a fost construit cu mijloacele pamfletului. Haloul din inconștientul scriitorului coincide perfect cu "vidul sufletesc", secvență-tip prin care este caricată actrița. Neomițând că multe personaje sfârșesc prin a se sinucide, teorie freudiană care a stârnit controverse în lumea psihanalizei: "Astfel, revendicarea unui instinct ucigaș și cultul sinuciderii sunt de aceeași natură. A te omorî înseamnă să accepți excesul pulsiunii criminale care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de amintirea lui... Era mereu frământat de vederea lui dinăuntru... Bine, într-o săptămână am să-ți aduc un caiet întreg."181 Spre sfârșitul capitolului, tot Emilia este văzută pe stradă de Cibănoiu și Ladima. E pentru ultima dată când actrița apare în text, o apariție care agravează până la paroxism criza morală a poetului. După o zi, Ladima se sinucide: "A doua zi, era foarte abătut, ne-am dus să ne plimbăm că era în mai, la Șosea. Când ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spovedanii de om aparent învins, amintesc frapant de scrisorile lui Ladima. El însuși gazetar, suferă cumplit când, demisionând în plină glorie de la ziarul Veacul observă că presa ostilă își concentrează atacurile furibunde nu doar asupra sa, ci și a Emiliei, actriță modestă care primea roluri în funcție de poziția pe care Ladima o deținea în lumea presei bucureștene. Ar fi superficial să ne referim la similitudinile dintre ziaristul Ladima și gazetarul Eminescu, deși acestea sunt atât de evidente, încât ai senzația că romancierul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și alte note comune reflectate în viața și opera celor doi scriitori români. Dacă ar fi să ne referim din nou la clasica, scolastica biografie pe care G. Călinescu o consacră poetului național, constatăm o vădită atracție a acestuia față de actrițele de tot felul: "Inima poetului era cu deosebire sensibilă pentru artiste."278 Nu altfel stau lucrurile la Camil Petrescu, al cărui spirit de seducător se consuma nu arareori în aventuri galante nocturne, în compania celor mai obscure actrițe din capitală
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acestuia față de actrițele de tot felul: "Inima poetului era cu deosebire sensibilă pentru artiste."278 Nu altfel stau lucrurile la Camil Petrescu, al cărui spirit de seducător se consuma nu arareori în aventuri galante nocturne, în compania celor mai obscure actrițe din capitală. Rămânând în aria constatărilor călinesciene, Eminescu, asemenea lui Ladima, este nu doar un poet al lunii, ci chiar un lunatec.279 Dependența de lună devine și mai evidentă după declanșarea bolii: Căuta luna, care însă la munte se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în care se înfățișează cadrul, dorit intim, al camerei Emiliei. Proximitatea unei alte încăperi, a surorii ei, Valeria, conferă spațiului date convenționale și artificiale: " Situația e atât de brutală, atât de dezbrăcată de orice convenție, că mă jignește."426 Descrierea "actriței"Emilia se află consonant foarte departe de dezideratele estetice camilpetresciene: "Emilia e tot atât de de bine intenționată, tot atât de excesivă și de falsă ca și pe scenă, când joacă furios și prea drastic, cu nădejdea că totuși <<talentul>> ei e apreciat. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
își propune scriitorul. Conștiința artistică se eliberează prin finalitatea propriei opere în care se întrupează și care reprezintă limita actului de creație, în timp ce conștiința ironică se eliberează prin însăși această acțiune (un gen de catharsis). Crezul dramaturgului Camil Petrescu despre actrița Emilia reiese dintr-o propoziție de o concizie, deopotrivă de o ironie tăioasă, ce ridiculizează "talentul" artistei: "Articula fiecare silabă, făcând-o să vibreze ca un bob de fier într-o nucă de tablă."430 În sfârșit, Ela, eroina din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea de a privi dincolo de aparențe, în vreme ce Emilia Răchitaru se înscrie în simbolica apelor băltite, stătute, deconspirându-i astfel gândirea anchilozată. Numele actriței poate fi socotit ca o imagine iconică a "Copacului morții" (Todtenbaum) care își trage seva din apa încremenită. Persona, concept psihologic care l-a preocupat îndelung pe C. G. Jung, poate fi definit, în cel mai simplu mod cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
concertul broaștele o fi vreun plagiat al inconștientului meu din Aristofan, un reziduu al imaginilor întâlnite pe Web când visam să întemeiez o companie teatrală (bazată pe deghizări, în care toate rolurile inclusiv cele masculine, ar fi fost jucate de actrițe, adică invers decât în timpurilor vechi și care ar fi purtat numele de PluriELF). Sau poate că fără să știu, am ajuns, dând cu bățul în baltă, la mascotele lui Luca Pițu. Îndrăznesc a crede asta pentru că "Nespălatul" din basme
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și documente olografe ale celor doi protagoniști, Marilyn și celebrul ei analist, Ralph Greenson), a trebuit să inventeze evident în spiritul "adevărului" oferit de mărturiile subiective ale unor ficționari tip Truman Capote, André de Diennes (fotograful și unul din amanții actriței), Norman Mailer, Joyce Carol Oates ș.a. Bref, Michel Schneider relatează precis și în detaliu ultimele treizeci de luni ale lui Marilyn (1960 4 august 1962) ce corespund ședințelor sale cu cel mai influent psy din Los Angeles, enigmaticul doctor Greenson
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și în detaliu ultimele treizeci de luni ale lui Marilyn (1960 4 august 1962) ce corespund ședințelor sale cu cel mai influent psy din Los Angeles, enigmaticul doctor Greenson, acesta fiind și ultima persoană care a văzuse în viață pe actriță. Adevărul e că tratamentul prescris de acesta nu prea are de-a face cu psihanaliza freudiană clasică, de vreme ce el accepta ca pacienta să facă uz de antidepresive și barbiturice, să facă parte din familia lui, să-i negocieze contractele și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
parte din familia lui, să-i negocieze contractele și încasările, și de ce nu, să-i supervizeze decupajele și replicile din câteva filme. Dacă aceste probe de intruziune și transfer sunt neîndoielnice, persistă întrebarea: ce rol a avut Greenson în moartea actriței? De ce și-ar fi dorit celebra vedetă de cinema, nu atât prin roluri, cât mai ales prin viața sa alimentată premeditat sau nu, de scandaluri sexuale, profesionale, conjugale etc., să dispară? Autorul francez nu-și propune să rezolve enigma, și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este preocupat de problema verității, ci de edificarea unei necesități. El introduce noțiunea de destin. Ceea ce contează nu sunt puseurile de sexualitate adictivă ale lui Marilyn sau relația ei adictivă cu alcoolul, drogurile și medicamentele, ci faptul că întâlnirea dintre actriță și analist era una imposibilă și totuși necesară. Este chiar definiția tragicului: cu neputință și totuși necesar. Aparent toate problemele divei, profesionale și sexuale, erau ca și rezolvate, ceea ce face și mai tragic-absurdă moartea sa. Marilyn, ca personaj al lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aforistic într-un fel de moralitați tip ars amatoria, menite să anihileze întreaga noastră îndoctrinare erotică de tip livresc, începând cu Roman de la Rose, Dante-Beatrice, Petrarca-Laura, și terminând cu celebrele cupluri romantice, tip Cyrano-Roxane. Personajul feminin în zeci de ipostaze (actriță în vârstă, chelneriță, balerină, casnică, om de afaceri) nu este doar un prilej de scintilații stilistice, ci mai ales un gineceu spionat de scribul-rob al trupului femeii, de dragul căreia rescrie Cântarea cântărilor în registrul împreunării iminente. Ceea ce nu înseamnă că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
astăzi personajele false sunt acelea care se agită în decoruri adevărate" [apud, Banu, 2004, p.225]. Acest lucru este valabil mai ales când este vorba de un personaj atât de complex și misterios cum este Pariziana, care, ca o adevarată actrița, exploatează din plin aparențele, ocaziile, situațiile și decorul. Programul realist/naturalist își propune să dezvăluie veritabilă natură a lucrurilor. C.Seassau [p.76] observa că Zola, ca și personajele sale, este fascinat mai mult de ceea ce realitatea ascunde decât de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]