7,542 matches
-
Austria a ales să păstreze un Învățământ religios printre materiile obligatorii din Învățământul primar, cu condiția Însă ca toate cultele să fie reprezentate. În Elveția, Constituția federală de la 1874 precizează (art. 27): „Școlile publice trebuie să poată fi frecventate de adepții tuturor confesiunilor, fără ca libertatea de conștiință și de credință a acestora să aibă de suferit În vreun fel”. Cine nu dorește să facă ore de religie, poate să nu le facă, iar În unele cantoane personalul din Învățământ trebuie să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Le Bon consacrate psihologiei mulțimilor, au pus accentul pe mecanismele și procesele de contagiune și de hipnoză, de imitare și de mimetism. Altele, bazându-se pe diferite tradiții, printre care și cea inaugurată de Școala de la Chicago și continuată de adepții interacționismului simbolic, s-au aplecat asupra fenomenelor de frustrare relativă (Ted Gurr), disonanță cognitivă (James Geschwender), normă emergentă (Ralph Turner și Lewis Killian), credințe generalizate (Neil Smelser), modernizare (Karl Deutsch) sau societate de masă (William Kornhauser). O a treia perspectivă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să remarce o asimetrie Între propria cultură și cea a țărilor mai dezvoltate. Voința de a se ridica la un nivel echivalent le Împinge atunci să imite referințe identitare valorizante. Procesul de imitare poate fi analizat În mai multe moduri. Adepții teoriei difuzionismului văd În naționalism o ideologie născută În Occident (În principal În Franța, În Marea Britanie și În Germania) În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, apoi „difuzată” În mod nediferențiat pe Întreaga planetă. Din această perspectivă, colectivitățile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1998, p. 160): „Negritudinea nu reprezintă același lucru pentru toată lumea, Însă o stimă reciprocă le-a permis tuturor să se unească”. Negritudinea ar fi așadar plurală. Într-adevăr, așa cum vom vedea, concepțiile care Îi sunt asociate merită nuanțate În funcție de scriitorii adepți ai doctrinei. Este necesar, În primul rând, să vedem care sunt elementele comune. Pentru Început, cu toții sunt de acord că negritudinea este o nouă grilă de lectură a istoriei umanității. Colonialismul afirma rolul civilizator al națiunilor europene În Africa, mergând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ș...ț)... Au fost apoi priviți cu mai multă indulgență. S-a spus: sunt mai buni decât se zice. În sfârșit, s-a Încercat formarea lor. Au fost asimilați. Au devenit «copii mari» la școala stăpânilor” (Kesteloot, 1967, p. 83). Adepții negritudinii fac referire și la martori ca Théodore Monod, fost director al IFAN (Institutul Francez pentru Africa Neagră) din Dakar, care a repus În discuție un anumit număr de concepții: „Negrul”, spune el, „nu este un om fără trecut, n-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ci a colonialiștilor. Performanța lui Césaire va consta În punerea În opoziție, prin metafore contrastante, a oamenilor „blânzi, amabili, politicoși” cu călăii lor aventurieri, violenți, violatori, practicând insulta și disprețul. De o parte, cultivatori, constructori, artizani, artiști, cu moravuri șlefuite, adepți ai solidarității și ai respectului față de strămoși; de cealaltă, oameni care practică spolierea și răpirea, jefuind fără scrupule populații mai slab Înarmate și care, În consecință, nu puteau să se apere. Lexicul poeziilor lui Césaire nu lasă nici o umbră de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a reînsușirii naționale a Pământului lui Israel. De la mijlocul secolului al XIX-lea și până la Începutul secolului XX putem distinge mai multe perioade. Prima, cea a protosionismului (1850-1880), se Înscrie În perspectiva iudaismului liberal născut din mișcarea Luminilor (sau Haskala). Adepți ai emancipării, deși proveniți În principal din rândul rabinilor, inițiatorii mișcării militează simultan pentru egalitatea În drepturi, așa cum a fost ea proclamată de Revoluție, pentru integrarea În societățile naționale occidentale și pentru obținerea de drepturi colective asupra teritoriului ancestral al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
izbucnirea primului război mondial, Haim Weizmann, partizan al sionismului practic, pe care l-a redenumit mai apoi „sintetic”, și viitor prim președinte al Israelului (1949), a protestat, Împreună cu alți reprezentanți din Europa de Est, Împotriva sionismului politic al lui Wolffsohn și al adepților acestuia. Și totuși, după instalarea sa În Marea Britanie, În 1904, el duce o politică identică cu a lui Herzl, intensificându-și contactele cu autoritățile locale. Această atitudine va dura până la semnarea celebrei Declarații Balfour, la 2 noiembrie 1917. Prin aceasta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
bere-două la singurul club din micul meu oraș, unde se poate asculta și altceva decât manele sau apa de ploaie a FM-urilor românești. Uneori se cântă live muzică rock. Prietenul meu face parte din minoritatea greu tolerată a rockerilor adepți ai unui rock „mai dur“ decât cel clasic. Imediat după ce am absolvit liceul și am scăpat de constrângerile lui conservatoare, el și-a lăsat plete pe care acum le poartă frumos strânse într-o coadă care-i conferă ceva din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cît un referent este mai pregnant, mai ușor accesibil, cu atît expresia aleasă pentru a-l desemna va furniza mai puține informații în legătură cu el. Stipulînd existența referenților discursivi (construiți în discurs, care nu se confundă cu entitățile din lumea reală), adepții abordării memoriale pot explica relațiile anaforice în care antecedentul e un pronume nehotărît sau în care expresia anaforică trimite la un referent căruia îi înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o întemeiere numai dacă este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot mai mulți adepți în epoca actuală, diacronia fiind considerată una dintre dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i nu se poate concepe în afara reperelor oferite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analiză a unei realități lingvistice, pentru gramatica generativă, în formula stabilită de Noam Chomsky, această opțiune fiind realizată prin ierarhizarea gramaticilor potrivit capacității lor generative, descriptive și explicative. O semnificație specială a primit termenul evaluare la M. Bahtin și la adepții săi, de activitate a locutorului în vederea perceperii contextului extraverbal în care ia cuvîntul. S-a stabilit în această interpretare că acest context este o parte integrantă a enunțului și nu o latură exterioară a lui. Contextul extraverbal al enunțului a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce permite indivizilor să rezolve situațiile pe care le întîlnesc pe măsura derulării lor, dar fără a conserva întotdeauna dimensiunea cognitivă, termenul devenind astfel sinonim cu canevas ("schiță"), folosit pentru a pregăti șirul narativ și jocul rolurilor. E. Roulet și adepții săi împart însă cunoștințele interiorizate în două tipuri de reprezentări mentale: 1) reprezentările conceptuale ale ființelor și lucrurilor și 2) reprezentările praxeologice care constau în scheme de acțiune și prezintă diferitele parcursuri posibile într-o situație particulară. Concepțiile despre schemele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
psychology, Oxford University Press (sub tipar); (în colab. cu Healing, S.), Reconciling the effects of mutual visibility on gesturing. Gesture, în "Journal of Systemic Therapies", Special Section (sub tipar). Emile BENVENISTE (1902-1976), lingvist francez, elev al lui Antoine Meillet și adept al structuralismului, nume de referință în seria cercetătorilor științelor limbii datorită mai ales lucrării sale intitulate Problèmes de linguistique genérale, apărută la editura Gallimard din Paris, în două volume, în 1966 și în 1974 (trad. rom. Probleme de lingvistică generală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între a ne sacrifica pentru oamenii noștri și a ne sacrifica pentru idealurile noastre“, alege să elimine tot ce-i umbrește propriul ideal. Cel al controlului suprem. Mai totul e „americănesc“ în Al 27-lea oraș Cum Franzen e un adept al implicitului, motivațiile personajelor sale nu sunt tocmai la vedere, se insinuează în dialoguri și episoade eliptice, pot fi, cel mult bănuite, întrezărite, de aceea nu vom intui prea multe despre argumentele care stau la baza deciziei lui Jammu. (Teoretic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
publice pe care le desfășoară. Fundamentalismul apare practic în multe religii, însă cu intensități diferite (Gellner, 1992). Conform lui Schlegel (2005) mișcările integriste sau fundamentaliste reprezintă o reacție față de modernitate, o încercare de distanțare față de indiferența religioasă a lumii moderne. Adepții fundamentalismului sau integrismului își manifestă radicalismul împotriva Occidentului, a stilului de viață occidental, a comportamentului de consum sau a individualismului modern. Cu toate acestea, comportamentul membrilor acestor mișcări este influențat în mod conștient sau inconștient de modernitate și individualism. Pe
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
implicare religioasă, iar Biserica Catolică a fost mereu o instituție importantă pentru slovaci (Froese, 2005). De-a lungul istoriei Biserica Catolică a contribuit la construcția identității naționale slovace, construită în contrast cu protestantismul ocupanților de până la Primul Război Mondial, care erau maghiari, adepți ai Reformei. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Biserica Catolică Slovacă a jucat un rol esențial în proclamarea primei Republici Slovace independente, al cărei Prim Ministru a fost un preot Romano-Catolic Jozef Tiso. Deși acuzată de colaboraționism cu naziștii
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
baza revitalizării religioase care a fost semnalată în Europa Centrală și de Est după căderea comunismului (Inglehart, Norris, 2004; Pollack, 2004; Froese, 2005; Kääriäinen, 1999). În contradicție cu teza secularizării a fost elaborată teoria cererii și ofertei inspirată din economie. Adepții acestei teorii (Finke, 1990; Finke & Stark, 1988; Iannaccone, 1991; Stark & Iannaccone, 1994) susțin că teza secularizării este contrazisă de realitate. Pornind de la cazul Statelor Unite, unde nivelul religiozității este mult mai crescut decât ar prezice teoria secularizării, pornind de la gradul de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
textul prezintă istoria într-o anumită manieră, iar în cadrul narațiunii un agent reproduce acea prezentare. Totuși, această ultimă separare constituie încă o sursă de controverse, iar noi am vrea să punem sub semnul întrebării această separație între narație și prezentare. Adepții analizei binare, care consideră bifurcația istorie/discurs deja destul de complicată, au a răspunde la întrebări care pornesc de la premisa că tipurile de narație, ca și strategiile vorbirii și prezentării gîndirii, constituie aspecte ale manierei de prezentare, ca parte a unui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unui răspuns afirmativ, cu ce anume se disting de clivajele din Europa Occidentală? Aceleași tipuri de clivaje s-au format în întregul spațiu post-comunist sau există diferențe de la un caz la altul? Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt unanime. Dacă adepții lui Rokkan și Lipset strâng rândurile și afișează o unitate de fațadă atunci când trebuie să răspundă argumentelor venite din partea unei școli rivale, în rest urmează piste metodologice diferite. Divergența este alimentată de modalitățile prin care un clivaj poate sau trebuie
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de diferențiere în cadrul raporturilor de forță constituite înainte de căderea blocului sovietic; este pusă în evidență în acest mod o matrice despre care se presupune că orientează echilibrul politic contemporan. B. Metoda genetică: istoria ca matrice Pentru a clarifica filiațiile istorice, adepții metodei genetice pun accentul pe varietatea modurilor de structurare politică observate în cadrul democrațiilor populare. Potrivit acestora, experiența comunismului a condus la formarea unor polarități multiple. Pentru a explica această multiplicitate, se convine asupra stabilirii unui "principiu de analiză cauzală retrospectivă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o opoziție puternică și organizată; elitele comuniste au fost îndepărtate definitiv de la putere la începutul tranziției; dezbaterea are în vedere ritmul reformelor economice puse în aplicare; aici, "apărătorii economiei de piață" (dornici să reproducă modele economice occidentale) se contrazic cu adepții "populismului economic" (care se îngrijesc să asigure controlul statului asupra producției și schimburilor pentru a menține sectoarele fragile ale economiei pe linia de plutire). Țările în care s-a putut dezvolta un "comunism național consensual" (national-accomodative) formează o a treia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
precise în schimbul supunerii globale la regulile sistemului; trecerea la economia de piață a fost pregătită și negociată începând cu sfârșitul erei comuniste; problemele economice nu fac obiectul unei dezbateri intense; dacă există un clivaj între "apărătorii economiei de piață" și adepții "populismului economic", acesta este dublat de o polarizare politică între "liberalism politic și social", și "autoritarism politic și social": unii afișează preferința pentru libertatea alegerii individuale, pentru nedeterminarea traiectoriilor particulare și retribuția riscurilor; ceilalți își afirmă atașamentul față de un exercițiu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Fiecare dintre aceste opțiuni sunt susținute de către categorii precise de populație: noii întreprinzători sunt în favoarea "liberalismului politic și social" și a "apărătorilor economiei de piață", ca și tinerii citadini capabili să activeze în sectorul terțiar. "Autoritarismul politic și social"și "adepții populismului economic" își atrag susținerea angajaților industriei grele, a militarilor, a funcționarilor, a micilor agricultori și a pensionarilor. Aceste orientări sunt uneori disociate de unde și necesitatea încrucișării celor două axe, pe care nu le putem suprapune pur și simplu: anumite
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
comuniste; consecințele acestor revoluții asupra structurării din zona partidelor sunt perceptibile până în ziua de astăzi; conflictele de tip centru / periferie, Biserică / Stat, urban / rural pot fi observate în cvasitotalitatea cazurilor. Clivajele din cea de-a doua categorie îi opun pe adepții "ultraliberalismului" partizanilor unei "economii sociale". Sunt implicate aici partide refractare la reformele economice brutale și partide deschise la schimbare; primele consideră că e necesară "o tranziție mai lungă în care privatizările să preceadă liberalizarea prețurilor și convertibilitatea monedei, toate acestea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]