35,844 matches
-
și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă, în care mă furișai. Îmi adunai câteva lucruri, îmi luai toți banii, sărutai cu jind portretul părinților mei pe care îl pusei bine înapoi la locul lui, și plecai. În urmă Angi striga disperat și mă implora. Însă, așa cum eu nu puteam să o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înțelegerea înțeleptului. Într-un fel se respectau fără să o știe. Au ajuns la ceea ce visau: aur. Era galben, murdar, din belșug. Se bătură pe umeri, se îmbrățișară bărbătește, râseră. Euforia dură, astfel încât, după ce începu munca adevărată, de a-l aduna, erau chiar mai joviali. Munciseră din greu, dar cu voie bună, munciseră fără odihnă, dar cu tragere de inimă. Și deși nu deveniseră mai apropiați, împărțeau un nou elan, o nouă fericire. Pe drumul de întoarcere însă, deveniră nervoși, irascibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru a fi parteneri. Și deși totul se făcu natural, există un anume lucru nedezvăluit. Și atunci îmi dădui seama că era el. Mă oprii brusc, îmi scoasei masca și îl privii furioasă. Nici măcar nu rămasei la club, când ne adunarăm toți după antrenamente. Fugii ca din pușcă. Tocmai mă pregăteam de o confruntare. Deschisei ușa să plec spre el acasă, însă mă întâlnii cu el. Mă sărută în fugă, posesiv. Ah! Cum îndrăzni să vină pe teritoriul meu, devenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se retraseră, cunoscându-i caracterul uneori prea dur. Îl urcă pe Erickson la etaj. Și așteptă să se trezească. Ce dracu? Ce naiba? Fu-tu-i! se deșteptă acesta. Ce mama dracului cauți tu aici? se răsti la Vlad. Doar te adun de pe străzi. Dacă se află de noi, suntem compromiși. Cine v-a văzut luptându-vă? L-am omorât! Nenorocitul a vrut să-mi ia femeia. Se credea grozav. Dar l-am pus la punct. Ai plecat de la petrecere cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu trebuie! Ce? Vrei să spui că nu m-ai omorî? Vreau să spun exact ce i-am spus și cumnatului tău. Nu vreau să luptăm! Căzu deasupra lui. Apropo, zi-mi, te rog, înainte de-a mă omorî, întotdeauna aduni informații înainte de a ucide? Vroiai să mă iei pe la spate? Plăti ironia cu un pumn. Eu lupt doar corect! Și ai grijă! Câteva clipe trecură în liniște. Ceea ce adăugă ea puse capăt conversației cât statură întinși unul lângă altul, liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și imaginea mi se limpezește. Cerul are o nuanță înspăimântătoare. Norii albi se îngrămădesc într-o zi însorită în forme aproape de mine . Parcă cerul ar prevesti ceva, el stă implacabil deasupra mea, amenințător și mie mi-e frică. S-au adunat în mine veacuri de singurătate, pe care o simt. Mi se strânge inima la gândul că nu o să am timp, să mă pregătesc, să-mi amintesc. Și apoi mi se face urât căci cerului nu-i pasă, și oftez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
regrete, etc. Există oameni ce au în comun ori o însușire psihologică, felul de a vedea lumea, ori anumite predilecții spre același gen de viață, aceleași strategii sau pur și simplu aceeași reacție a celorlalți față de ei. Acești oameni se adună și sunt adevăratele categorii. Ei trebuie să vadă lumea în felul respectiv pentru a menține o ordine. Aceștia sunt castele și perpetuează aceeași cultură. Drama vine tocmai din frustrarea că fiecare e unic în felul său. Mai există și aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea. Nu prea cred. Pauză. Mă frământ. Promit să nu mă port aiurea. Sigur?! Sigur. Fie. Suntem în câmp. Cred că au trecut vreo două ore de când am coborât din tren. Și mai cred că ne îndreptăm spre munți. Îmi adun picioarele la piept îmbrățișându-mă cu drag. Cu rapiditate îl lovesc cu tocurile, scot mașina din viteza și fug cât mă țin picioarele în câmp, pe înserate și cu vizibilitatea redusă deci, plus existența unor copaci. Cam zece minute până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scaun, citește ziarul. În șemineu, pur de design, arde focul. Și, nu știu cum se face, că chiar în acel moment, se uită și el pe fereastră. Mă vede și sare în picioare. Iar eu o rup la fugă prin pădure. Imediat adună mulți inși, câțiva câini și pornește pe urmele mele. Fug disperată, presimțind că nu mă va lăsa să plec. Mă simt deja nedreptățita lui prizonieră. Și, în câteva minute, deși trăgeam din răsputeri și eram toată transpirată, nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
presupune că lumea e normală, că există lucruri ce se fac și lucruri ce nu se fac, că există lucruri implicite ce asigură funcționarea ei. Și pentru a fi sigură că nimic nu deranjează intelectualii, fac un bine umanității și adun toți oamenii vulgari, care mă fac să borăsc, și îi arunc în aer. Fără rapperi, oameni agresivi, mitocani, în lume rămân probleme și chestiuni ce merită să fie înțelese și rezolvate, rămâne și o decență în restul lucrurilor rele. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apucă și reacționez, însă în clipa următoare mă lupt. Și mă ia frumos de mâini, mă pune pe pat, se ridică deasupra mea și spune: Te vreau. Și nu am de ce să mă abțin. Aș vrea să leșin. Însă mă adun și spun: Pot să-ți fiu veșnic recunoscătoare sau te pot omorî. Te salvez sau te omor. Iar facem pe șefa? Începe să mă sărute. Ești delicioasă. Înțeleg. Vrei să te răzbuni. Se oprește și mă privește. Nu. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rău (îl cred) și te las să fugi pe ușă. Voi veni după tine și dacă te prind! Când se apropie de mine nu pot să nu-l privesc în ochi. Ceva intim totuși. Plec pe ușă, încerc să mă adun și să-mi folosesc disciplina interioară pentru a-mi păstra mintea limpede. Chiar cred că am câștigat când, pe nesimțite mă cuprinde cu brațele de mijloc. Mă aduce înapoi încet, mă lasă să mă zbat în disperare, căci mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Acolo va crește tandrețe. Multă tandrețe și bunătate. Razele își vor găsi culcuș. Cupele stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături se face șampanie. Și eu gust din acea șampanie. Și în pântecele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându-i orice urmă de supărare. Într-adevăr, simțindu-se vinovat, dar în același timp impresionat de frumusețea făpturii din fața sa, băiatul părea foarte plouat. — Parcă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am izbit în parc, ea fiind grăbită să nu piardă acceleratul, eu un distrat din fire cum mă știi. Din izbitură i-a căzut geanta, s-a deschis, s-au împrăștiat lucrurile ce le avea, ne-am grăbit să le adunăm și ca să ies din încurcătură te-am sunat pe tine să vii cu mașina. Nu te-a dat dracului? — Ca să vezi, Gelule, toată furia și-a stăpânit-o, făcându-mă doar neatent. Și când ne-am lovit în capete, din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din încurcătură te-am sunat pe tine să vii cu mașina. Nu te-a dat dracului? — Ca să vezi, Gelule, toată furia și-a stăpânit-o, făcându-mă doar neatent. Și când ne-am lovit în capete, din repezeala cu care adunam lucrurile, nici atunci nu și-a ieșit din fire. Am apreciat foarte mult această atitudine a ei. Dacă ar fi fost o altă puștoaică, te-ar fi făcut cu ou și cu oțet, ba ți-ar mai fi tras și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de la ore. Pe domnul Busuioc nu-l prea găsea la telefon și chiar dacă-l găsea, era plecat pe teren și mereu îi spunea s-o sune pe nevastă-sa că ea se ocupa mai îndeaproape de Gelu. Când absențele se adunau, n-avea nicio treabă; tot Tatiana Busuioc umbla să i le motiveze pentru a nu fi exmatriculat. Câtă nesimțire, măi băiatule, după ce că chiulești de la ore, nici nu-ți pasă că trebuie să prezinți motivarea la școală. Cuvintele mamei îl lăsau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
angajat, ca să nu se facă de rușine, într-un alt oraș la o firmă de construcții. Munca era grea. Lucra de dimineață până seara, dar lucra că nu avea încotro. Cu timpul, a uitat și de iubita lui. Și-a adunat bănuț cu bănuț. Nu-i mai dădea mâna să-i risipească că nu mai era mamă-sa căreia să-i ceară. Când și-a adunat o sumă frumușică, a plecat cu contract, la muncă, mai întâi în Italia, apoi în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lucra că nu avea încotro. Cu timpul, a uitat și de iubita lui. Și-a adunat bănuț cu bănuț. Nu-i mai dădea mâna să-i risipească că nu mai era mamă-sa căreia să-i ceară. Când și-a adunat o sumă frumușică, a plecat cu contract, la muncă, mai întâi în Italia, apoi în Spania. A muncit câțiva ani, câștigând bine, s-a întors în țară, și-a întemeiat mai întâi o crescătorie de porci, după un timp un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Elena. N-aș mai vrea să primesc nimic. —De ce? A intervenit Silvia, ascultând discuția fetelor. De aceea ești tânără ca să te bucuri de viață. Dacă nu-ți plac ție îi iau eu, se oferea Elena. Păi și așa tu îi aduni, le schimbi apa, bine că nu le cânți, îi răspundea Cecilia. —Răutăcioaso. Eu să fiu în locul băiatului ăluia nu ți-aș da nici măcar o petală, că tu în loc să te bucuri faci pe morocănoasa. Nu, serios Ceci, mi l prezinți și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că nu eram în clar cu acest fel de adresare. Înainte de a pleca, că deja se face seară, nu vreți să ne plimbăm puțin pe malul apei, i-a întrebat Leontina. Cum nu, au fost de părere toți. Să ne adunăm ce avem pe aici, să le ducem la mașină ca apoi să încheiem cu plimbarea. Logodnicii au fost primii care au pornit la plimbare, urmați de Cecilia și Matei. El a luat o întâi de mână așa cum obișnuiau să se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Haide, după ei, o îndemnă Ionuț. Tanti Anuța, n-ați văzut pe unde au luat-o câinii, întreabă Elena pe o vecină cu care se întâlnește. Cred că pe strada din spate. Este nunta lor că de aceea s-au adunat. De ce mă întrebi? Nu știu unde este Lupaș. Precis este cu haita. Tot întrebând, au mers când pe o stradă, când pe alta, cum erau orientați de cei care văzuseră câinii până i-au zărit și ei. — Uite-i, a observat Ionuț
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cireșe, cât au ajuns pe poalele unuia din cireși cu cireșe pietroase, dar foarte înalt. —Leontino, dă-mi încoace un coșuleț că eu mă urc în el. uite ce frumoase sunt înspre vârf. Lasă tu, că-mi ajunge cât putem aduna servindu-ne de scară. —Dar mie nu-mi trebuie? De când îmi tot spune mama să le culeg și eu n-am mai apucat. Bine c-ai venit tu ca să mă antrenezi. Puteai chema un elev de-al tău de la școală
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și-l petreacă numai cu ea. Unde-ai dori să mergem, draga mea? —Oriunde, dar în natură. Sunt copleșită de aglomerații, de zgomot, de stres. De aceea am și plecat înainte de susținerea tezei de doctorat ca să mă liniștesc, să mă adun, să mă refac, mai ales că nu vă văzusem de atâta timp și-mi era atât de dor de casă, de voi și mai ales de tine. — Mergem în parcul teilor că este mai liniștit. Apropiindu-se de parc, simțeau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]