7,836 matches
-
realizată prin injectarea istoriei, inclusiv a celei antice, cu principiul antagonismului de clasă, care a condus la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor fi adus contribuția cardinală. Prin această nouă mutație survenită în chestiunea originii, se înregistrează încheierea mișcării de pendul de la vest la est, de la latinitatea occidentală, trecând prin faza intermediară a afirmării elementului autohton, până la orientalitatea slavă. Continuitatea. Invariabilă a memoriei naționale românești, teza continuității rămâne centrală în modul românesc de raportare la trecut. Devenită o adevărată axiomă a memoriei naționale, permanența românească pe teritoriul dacic este afirmată în formula sa apodictică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de demantelare a teoriei imigraționiste (Daicoviciu et al., 1984, pp. 72-75). Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, teza simplă a continuității etnice pentru care s-au bătut eroic cărturarii Școlii Ardelene nu mai era suficientă. Simpla afirmare a continuității populaționale în epoca post-aureliană nu mai putea satisface imaginarul politic al românilor, din ce în ce mai revendicativ în direcția articulării statale și a unificării politice. Astfel, încă de la I. Heliade Rădulescu (1861) este detectabilă configurarea tezei continuității statale a românilor. Motivat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
configurarea tezei continuității statale a românilor. Motivat de același desideratum politic, N. Iorga a elaborat teza "Romaniilor populare", iar Programul... din 1975 a decretat existența paradoxalului "stat neorganizat". Discursul istoric difuzat prin literatura didactică se înscrie pe aceleași aliniamente. Pe lângă afirmarea permanenței populaționale a românilor în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic", este enunțată și permanența statalității românești într-o formă mai strânsă sau mai laxă de organizare. Organizat în formațiuni politice obștești, evoluate ulterior în cnezate și voievodate, "zonele de locuire mai densă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
socială, clasială, a "răscoalei populare" a lui Tudor. Am văzut cum mișcările pașoptiste cu traiecte și destine diferite în cele trei țări românești au fost unificate în "revoluția română de la 1848-1849". În optica rolleriană, evenimentele pașoptiste erau văzute prin prisma afirmării burgheziei și a dezvoltării capitalului în societatea românească. Național-comunismul reliefează, în schimb, latura națională a revoluției române, evidentă în lupta de eliberare națională. Cucerirea independenței de stat a României, proclamată în 1877 și obținută pe frontul de luptă în 1878
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conservatoristă, îmbrățișată de elita politică postcomunistă provenită din rândurile fostului partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o dublă modalitate de concepere a libertății. În viziunea liberalilor, libertatea umană este de două feluri: a) libertatea negativă, cea care, după cum subliniază Aurelian Crăiuțu, "definește acel spațiu în care individul este liber să facă ceea ce crede de cuviință pentru afirmarea valorilor, intereselor și principiilor sale, cu condiția de a nu periclita prin comportamentul său dreptul egal al celorlalți de a face exact același lucru" și b) libertatea pozitivă, caracterizată de Adrian-Paul Iliescu drept o formă de "angajare a factorului public
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
comunității organice. Deosebirea dintre creștin-democrație și conservatorismul modern este reprezentată de rezerva față de piață, de necesitatea consultării între actorii sferelor statului și ale pieței, iar deosebirea față de conservatorismul autoritar constă în refuzarea pedepsei cu moartea și a naționalismului, precum și în afirmarea reformelor sociale pentru eradicarea sărăciei"2; b) curentul catolicismului social, ce poate fi înțeles ca o linie politică promovată de Vatican, având un sens paternalist și conservator. În Italia fascistă, catolicismul social a sprijinit regimul politic impus de Mussolini, astfel încât
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții și a naturii (sau, se poate adaugă, manifestându-l neliniștiți în condițiile exilului politic, care induce dorința de afirmare și stimulează degajarea potențialului personal), secolul al XVIII-lea l-a supus cu adevarat reflecției 57 punând în lumina subiectul interior. Fără de care, spune acest autor, de fapt nu se poate vorbi despre o estetică în sensul modern al cuvântului
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
mai târziu în germană) autorul criticismului obișnuia să se refere că la cea mai bună scriere pe această temă. Estetică lui Kant și începuturile esteticii că disciplină modernă, deci nu poartă însă doar pecetea factorilor de schimbare imanenți filosofiei epocii. Afirmarea ideii individualismului și a geniului în perimetrul acesteia din urmă că o consecință a fundamentării psihologiei, recunoașterea subiectivității ca bază a teoriei frumosului este și un reflex al cursului științei timpului, care, în virtutea noilor sale direcții de evoluție, jalonate încă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
mille"155) că disponibilitatea creatoare se dezvoltă sub influența directă a operei marilor artiști, îi îndemna constant pe scriitorii tineri la lectură și la studiu. Tot în contextul sociabilității, introduce filosoful, implicit, și tema competitivității ca factor de formare și afirmare a artistului. Înclinația firească a subiectului spre sociabilitate, ca "stare" în care acesta "simte mai intens condiția să de om", nu presupune armonia totală, cordialitatea generală, afectul reciproc permanent. Societatea civilă este o relație plurala de indivizi liberi care, fără
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
caracterului de finalitate fără scop al operei de artă (geniul pare să caute, prin creația lui, comunicarea cu ceilalți, împărtășirea satisfacției frumosului), schițează, în perspectiva mai amplă a locului ființei umane în lume, si un anume rol al ei în afirmarea conștiinței autonomiei și libertății subiectului 163. Omul, spune Kant, este scop în sine și nu poate fi folosit de nimeni, nici chiar de Dumnezeu, ca mediu, fără să fie totodată finalitate 164. (Mai mult, arată în Metafizica obiceiurilor și în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pronunța într-un moment dat pentru sfera de putere a unuia din marii noștri vecini, iată o cestiune care se poate prezenta conștiinței oricărui om politic și, supusă o dată aparatului gândirii, se 'nțelege că trebuie să culmineze sau într-o afirmare sau într-o negare sau, în fine, în renunțarea sceptică de a da de pe acuma soluțiune unei cestiuni la care motivele pro și contra și-ar ținea cumpăna. Daca ne-am închipui națiunea întreagă concentrată oarecum într-un singur om
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
slugarnic, așa de gata a le îndeplini toate dorințele! Dar d. Brătianu este obosit, ne zice "Romînul", și are nevoie de repaos! E lesne de înțeles că asemeni raționamente nu pot decât să rătăcească inteligența și să ascunză adevărul. Această afirmare ne aduce aminte vorba unui episcop care întreba supărat pe egumenul unei monăstiri de ce nu s-a tras clopotele când a intrat în monăstire. "Pentru douăsprezece cuvinte, Prea Sfinte, răspunde egumenul dregîndu-și glasul ca să le înșire: "mai întîi n-avem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
spre civilizațiune - și aci vorbim în teza pretinșilor conservatori - în loc de a, fi un bine, căci lumea - ntreagă spre civilizare merge, la civilizare țintește și-și încoardă toate puterile spre a ajunge, e un rău mare, e nefericirea poporului român. Asemenea afirmări nu se discută. Hotărât că nu se discută ceea ce zice "Romînul", de vreme ce nici am zis, nici am putut afirma vreodată platitudinea că semibarbaria e un pas spre progres, spre civilizație, că e o jumătate de civilizație. {EminescuOpXII 379} Niciodată. Semibarbaria
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
privirea conflictului austro - român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României. Nu pentru întîia dată auzim presa austriacă aruncând strigăte de alarmă față c-o afirmare a suveranității statelor balcanice. Discursul de tron al regelui României n-are desigur nimic amenințător pentru împărăția Habsburgilor. Dispozițiile pe cari le manifestă nu sunt o revelație și, la urma urmelor, cată să recunoaștem că, combătând preponderanța absolută a Austro-Ungariei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari, pe față sau pieziș, acuză de trădare pe unii sau alții din membrii Adunării. Chiar azi, după atâta neadevăruri de-a rândul, " Romînul" atribuie de ex. d-lui Carp cuvintele: "Să renunțăm la suveranitatea pe Dunăre". Ei bine, această afirmare e un monstruos neadevăr. O afirmare ipotetică precum a fost aceea a d-lui Carp are totdeuna două părți; a lăsa partea întîia afară, condiția ipotezei, și a enunța numai pe [a] doua va să zică a spune neadevărul ommitendo. {EminescuOpXII 435
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de trădare pe unii sau alții din membrii Adunării. Chiar azi, după atâta neadevăruri de-a rândul, " Romînul" atribuie de ex. d-lui Carp cuvintele: "Să renunțăm la suveranitatea pe Dunăre". Ei bine, această afirmare e un monstruos neadevăr. O afirmare ipotetică precum a fost aceea a d-lui Carp are totdeuna două părți; a lăsa partea întîia afară, condiția ipotezei, și a enunța numai pe [a] doua va să zică a spune neadevărul ommitendo. {EminescuOpXII 435} Iată ce-a zis d. Carp
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
simplu în amândouă privințe. Cititorii ne vor ierta tonul față cu asemenea indivizi cari, după ce primesc o lovitură de picior, mai au naivitatea de-a cere o a doua și cari nici nu sânt în stare a pricepe că după afirmarea noastră că "minte pur și simplu" un răspuns prin presă nu mai e de cuviință. ["SE VEDE CĂ D. N. BASSARABESCU... "] 2264 Se vede că d. N. Bassarabescu are răbdarea lui Hristos. Când [î]i tragi o lovitură de picior
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de sine, sentimentul identității personale, mulțumirea personală, fericirea și bogăția vieții spirituale. 2. bunăstarea materială: venituri adecvate, locuință, siguranța locului de muncă, hrană potrivită, proprietate, statut social. 3. bunăstare fizică: sănătate, mobilitate fizică, disponibilitate, formă fizică, asigurări de sănătate. 4. afirmare personală: nivel de educație, competență profesională, deprinderi profesionale, Împlinire profesională, promovare, hobiuri. 5. spiritul de independență: posibilitatea de a face alegeri, autonomie În viață și În luarea deciziilor, autocontrol și autoconducere. 6. relațiile interpersonale: afecțiune și afectivitate, prietenie și prieteni
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
primul rând factorii psihologici; intelectuali (gândirea) și nonintelectuali (caracter, temperament, afectivitate), În al doilea rând factorii biologici; ereditate, vârstă, sănătate mintală și În al treilea rând factorii sociali; ce presupun condiții socio-economice, culturale și educative care să permită dezvoltarea și afirmarea creativității. Pentru a pune În valoare creativitatea este totuși nevoie ca dizabilul să aibă un anumit grad de integritate nervos centrală și implicit psihointelectuală care să-i permită evidențierea și punerea În valoare a acelor calități Înnăscute caracteristice ființei umane
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În viața socială. Este o pledoarie convingătoare pe care autoarea o face pentru utilizarea creativității În procesul instructiv educativ ca instrument de bază În construirea personalității. De aici și necesitatea cunoașterii creativității ca mod de manifestare și ca nivel de afirmare. Astfel creativitatea ca modalitate de manifestare poate fi; expresivă (liberă, spontană), productivă - În realizarea de bunuri materiale fără originalitate, inventivă - cu crearea de originalități, inovatoare - cu modificarea unor principii de bază Într-un domeniu, sau emergentă - Întâlnită la genii, care
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care fiecare individ le poate avea in potenția, de fapt o serie de Însușiri fizice și psihice ce concură la realizarea creativității. Aceste aptitudini generale și specifice, ca și talentul, se dezvoltă și se cultivă atunci când sunt prezente oportunitățile de afirmare a ceea ce Înțelegem prin creativitate ca formă de exprimare; științifică, tehnică, artistică, literară, plastică (pictură, sculptură, grafică) sau scenică. Gradul Înalt de eficiență și rapiditate pe care-l presupune o aptitudine ca Însușire psihofiziologică, Înseamnă până la urmă performanțe senzoriale (acuitate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de colectivitate. La nivel individual normalitatea ar Însemna integritate anatomică și funcțională, integritate neuropsihică cu componenta ei senzorială (organe de simț) și componenta psihointelectuală (memorie, raționament, judecată, atitudine, comportament), iar la nivel de colectivitate ar Însemna; facilități, utilități, posibilități de afirmare, liniște și ordine socială, educație, protecție socială, muncă. Cum s-ar defini atunci anormalul? La modul simplist ar fi o abatere de la ceea ce Înțelegem ca fiind normal, atât la nivel de individ cât și la nivel de colectivitate. A nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aspectul Înfloritor caracteristic vârstei tinere. În plan psihic adolescentul tranversează așa numita perioadă de căutări, În care eul personal se indentifică În raport cu cei din jur. Își pune Întrebări existențiale la care caută răspuns. Se autoevaluează și caută oportunitățile disponibile pentru afirmare. Comportamentul său suferă schimbări importante În raport cu familia, față de care tinde să se detașeze. Atracția fizică și popularitatea domină relația În cadrul grupului sau mediului său, se dezvoltă sentimentul autoîncrederii. În această etapă, crucială este existența unui model real pe care adolescentul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]