KorAP: Find »[drukola/base=alătura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...183 184 185 ...632 >

15,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

studiul ocazional și diletant al poeților păgâni; doar când împlinise douăzeci și doi de ani, poate din cauza unei dezamăgiri în iubire, ceruse botezul, abandonând imediat după aceea lume, pentru a se retrage într-o peșteră din munți. Venise să se alăture cenobiului târziu și crease de îndată probleme, din cauza caracterului său întunecat și intransigent, care fusese deseori pricină de discordie în sânul sihăstriei. Printre altele, suferea de epilepsie, iar crizele sale convulsive i-au înspăimântat de la bun început pe confrați, până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ureche: — E Wisichart, spuse, arătând spre războinic; maestrul de arme al lui Chilperic și omul lui de încredere. între timp, burgundul ajunsese la poartă și își încuraja soldații, ce soseau în mici grupuri, să vină mai repede. Canzianus i se alătură și îl întrebă: Tânărul acela e principele Chilperic, așa-i? Celălalt abia de îi răspunse: — Da. Canzianus încuviință cu gravitate. — Aveți mulți răniți? Wisichart îl privi, în sfârșit, cu ochii săi cenușii-azurii, în care se citea înfrângerea. — Nu. Nu mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
frumosul meu! Mai degrabă își iau țărani ca să-i țină ca servitori, dar pe aceia i-au pus în altă parte. Pe tine te-au lăsat în viață fiindcă ești un ofițer roman O a doua figură feminină i se alătură: — S-a trezit, în sfârșit! Din glasul său, Sebastianus înțelese că trebuia să fie întrucâtva mai tânără decât Lidania. Cu toate acestea, fiindcă avea fața în umbră, putea să-i distingă doar cu greu contururile. — Dar..., insistă el, lupta... Tânăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Onegesius nu se bazase absolut deloc pe neutralitatea burgundă: putând conta, pentru trecerea Rinului, pe trădarea lui Reinwalt, considera mai importantă asasinarea lui Waldomar. Oricum, fusese totuși o pedeapsă, ca să spunem drept, dat fiind că Utrigúr îi ordonase să se alăture gepizilor în marșul spre Augusta, dându-l la o parte astfel din scenariul principal al războiului, care cu siguranță urma să aibă loc în Galia centrală. — Burgunzii, îi spusese cu un zâmbet grăitor, punându-i o mână pe umăr, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
putea fi decât soția unui mare războinic, iar el ar fi făcut orice pentru a o cuceri. Acum avea ceva, avea un mingan. Curând, poate, ar fi avut un regat și chiar o soție. O preafrumoasă soție. Khaba i se alătură pe calul său. — O să avem ceva de furcă. E un urcuș urât, observă, arătând cu capul spre vechea construcție care domina valea de pe un vârf de stâncă. Balamber știa că prietenul său era, cu siguranță, stânjenit fiindcă în sat se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
exprese suficientă: — Până acum câteva zile se găsea la Vesontio cu Ardarich, regele gepizilor. L-au luat ei sub oblăduirea lor, împreună cu Geremar și, firește, întregul cortegiu de renegați pe care cei doi îl poartă cu ei. Li s-a alăturat și un contingent de burgunzi de dincolo de Rin, care, după cum cu siguranță știi, sunt vasalii lui Atila. Sigur că știu. Sunt multe popoare pe care le țineți în sclavie și le obligați că lupte pentru voi. Nici de data aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
să-i convoace imediat pe toți comandanții de centurii. — Oamenii ăștia încă nu mă cunosc, adăugă. Până acum am fost generos cu ei. Dar acum or să înțeleagă cu cine au de-a face. 36 De îndată ce grupul căruia i se alăturase Sebastianus se opri la adăpostul primilor copaci, romanul să întoarse să privească spre sat. Dând la o parte crengile unei tise, putu să zărească, în lumina neclară a zorilor, o mare parte din tabăra hună și să aibă un tablou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și ale câtorva case. Acolo se oprise atenția lui Sebastianus, care scruta peisajul din înălțimea unui pinten stâncos. I se alătură Maliban, călare pe același cal mongol pe care pusese mâna în seara când burgunzii atacaseră tabăra lui Balamber: Mergem jos să vedem. Bineînțeles! împungându-și murgul cu călcâiele, Sebastianus îl obligă să apuce o cărare ce cobora printre stânci calcaroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Fredianei se înnegură. — Etius e în marș către Arelate. Poate că a și ajuns. Cât despre tine, presupunând că Vitalius va ajunge aici și te va găsi în viață, i-a spus să-ți transmită ordinul de a i te alătura acolo. După câte am înțeles, are de gând să-ți încredințeze o nouă misiune, sigur ceva important. Sebastianus tresări stupefiat: — Arelate? Dar e în Narbonense! Deci nu a pornit-o către trecători! Glasul Fredianei luă un ton aluziv și evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Ce înseamnă că pleci? Și azi ai fost plecat, și ieri și... Sebastianus scutură din cap — Nu. Frediana mi-a spus că la Genava a sosit un curier cu un mesaj pentru mine: trebuie să părăsesc Sapaudia și să mă alătur lui Magister militum la Arelate. — Arelate? Nu e în Narbonense? Lidania își aranjă părul pe frunte. — Și... atunci? Sebastianus simțea acum aprinzându-se în el dorința. Se apropie și mai mult de ea, privind adânc în ochii săi, care, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
să ia sărmanele rămășițe carbonizate ale abatelui, iar acesta îi îngădui. Nici unul, însă, nu ceru ceea ce rămăsese din Inisius. A doua zi, către apus, sosi în tabără un trimis al lui Onegesius, cu ordinul să părăsească Sapaudia și să se alăture armatei din Galia de Miazănoapte. 41 Ținându-și calul la pas, Balamber privea fix înaintea sa, urmărind cu ușurare cum peisajul devenea din ce în ce mai plat, acum că mingan-ul lăsase în urmă munții Jura. în spatele său înainta mica sa armată, cu ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
era acum intangibilă pentru el și, chiar dacă războiul mergea înainte cum nu se poate mai bine, odată cu marșul acela către miazănoapte, se stingea pentru el, încet, orice posibilitate de a o vedea. Venind din urmă în galop, Odolgan i se alătură. Mandzuk, aflat mai la distanță, intui că existau probabil noutăți, astfel că, ieșind din rândurile războinicilor, veni și el acolo. Balamber își încredințase prietenului său conducerea ariergărzii, iar din expresia feței sale înțelese că avea să-i spună ceva important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
de care îți spuneam aveți și o altă misiune, încă și mai importantă. Multe detașamente romane, fugind, s-au regrupat dincolo de Loira. Va trebui să intrați în contact cu comandanții lor, să-i activați și să-i convingeți să se alăture, cu soldații lor, armatei. Și încă ceva: când o să fii acolo, caută cumva să faci să ajungă un mesaj la Anianus și la Sangiban, asigurându-i că armata mea nu va lipsi de la întâlnire. Se întrerupse un moment pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
apoi omul, pe jumătate înecat, se predă. Vitalius îl duse la porțiunea uscată de teren, aproape de ceea ce mai rămăsese din colibă: câteva scânduri căzute la pământ, mistuite aproape în întregime de flăcări. Acolo îl așteptau tovarășii săi, cărora li se alăturase acum și Divicone, care, la drept vorbind, părea mai mult descurajat decât înspăimântat. Privind prizonierul, un bărbat pe la patruzeci de ani, slab ca și el, dar cu o barbă lungă, izbucni: — Eucherius, de ce ați făcut asta? Voiai deci să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
privind, la rândul său, printre coloane. Toți își îndreptară atunci privirile în acea direcție: dincolo de parc, deasupra frunzișului întunecat al copacilor și a zidului înconjurător, cerul se înflăcărase. Părăsindu-și locul, Hippolita ieși pe verandă. în câteva clipe i se alăturară toți oaspeții, în afară de Lucius Placidius, care, răpus de vin, sforăia pe canapeaua sa. Servitorii casei și muzicanții, cu instrumentele în mână, se apropiară și ei, cu pas șovăielnic. Nu se vedea nimic altceva decât acea strălucire ce palpita roșiatic, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
aici curând, Excelentissime. Magister militum nu a uitat promisiunea pe care ți-a făcut-o la Arelate și se apropie în marș forțat cu armata sa, căreia, într-o localitate pe care eu nu o cunosc, urmează să i se alăture, dacă nu a și făcut-o deja, cea a vizigoților. Armata ar putea să sosească în trei zile ori poate chiar poimâine. Nedumerit, Sebastianus constată că importantul său interlocutor nu părea deloc mulțumit de informațiile acelea capitale. Dimpotrivă, întunecându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
bea ceva pe-aici, nu? Sebastianus, în schimb, care simțea cum crește în el un sentiment de neliniște, tocmai se pregătea să răspundă, când îl văzu pe Maliban apărând din tot acel du-te-vino lent, obosit, al mulțimii. întunecat, alanul se alătură în tăcere tovarășului său. Spuse doar atât: — L-am găsit. — Și de ce nu l-ai adus aici?! E amețit, așa-i? Cu o expresie sumbră pe chip, alanul scutură din cap: Nu, răspunse. Punându-și mâinile în șolduri, făcu semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
de două trei zile, nu mai mult. Câți soldați are cu el? nu-l slăbi celălalt. Sebastianus ridică din umeri. — Nu știu să-ți spun cu precizie, dar cu siguranță, ținând cont și de armata vizigoților, care i s-a alăturat, câteva zeci de mii. Alte miliții se îndreaptă încoace din toate părțile Galiilor. Atila o să aibă binișor de furcă. Cuvintele sale pline de hotărâre nu-l impresionară pe Sangiban câtuși de puțin. Mușcându-și buza, îi aruncă din nou o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
simțise că avea nevoie ceva mai devreme, când poate ar fi fost posibil să încerce să mai facă ceva. Cu toate acestea, deși îi era limpede acum că tentativa de a apăra centrul cetății era sortită eșecului, hotărî să se alăture grupului, împreună cu tovarășii săi; în plus, tocmai atunci, un urlet de groază răsună în piață, în spatele lor, ceea ce-i făcu să se teamă că hunii începuseră deja masacrul. Schimbă, așadar, direcția și se alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
era sortită eșecului, hotărî să se alăture grupului, împreună cu tovarășii săi; în plus, tocmai atunci, un urlet de groază răsună în piață, în spatele lor, ceea ce-i făcu să se teamă că hunii începuseră deja masacrul. Schimbă, așadar, direcția și se alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și cu toți ceilalți spre piață, îl întrebă despre soarta alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
sa își regăsise deja expresia ironică de mai înainte. — Etius al tău a sosit până la urmă! Ești un om tare norocos, romanule. Sper să te întâlnesc din nou! Spunând acestea, trase de hățuri și, întorcându-și calul, îi dădu pinteni, alăturându-se oamenilor săi, printre care își făcu loc cu viteza fulgerului. O clipă mai târziu, întorcând spatele pieței ce se afla în culmea bucuriei, războinicii care se aflau cu el dădură, la rândul lor, pinteni cailor și îl urmară în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
rămas cineva în urmă. Sâcâit de trezirea aceea bruscă la realitate, Balamber se limită să-i arunce o privire ostilă și trase de hățuri, întorcându-și calul și mânându-l spre centrul satului. Prietenul său, văzându-l iritat, i se alătură în tăcere. Abia trecuseră de linia primelor case, când atenția lui Balamber fu atrasă de râsetele câtorva războinici hiung-nu, care, adunați în jurul unui foc de uscături, se distrau urmărind o copilă de nu mai mult de zece-doisprezece ani, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
decât suficient ca să o trateze cu toată grija pe care o îngăduiau împrejurările. Și apoi, simpatia pe care le-o inspira făcea restul. Fata rămăsese alături de ei nu fiindcă Balamber sau altcineva i-ar fi făcut vreo invitație să se alăture mingan-ului, ci pentru că atunci când războinicii hiung-nu părăsiseră satul în care o întâlniseră, ea se lipise pur și simplu de coloană, iar din acel moment nu se mai putuseră descotorosi de ea. în zilele ce urmaseră căpătase tot mai multă încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
îi povestise Chilperic, devenise de acum eroina neamului său, însuflețită de o ură de nestins față de huni și de o sete de răzbunare plină de mândrie. Tocmai datorită carismei sale și a hotărârii sale neclintite, atâția burgunzi consimțiseră să se alăture armatei lui Etius, trecând peste propriile resentimente față de el. principele îl avea în dreapta pe Meroveus, tânăra căpetenie a francilor salii, care, în lupta împotriva râurenilor, îl ucisese personal pe rivalul său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic, în schimb, trona corpolentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
râurenilor, îl ucisese personal pe rivalul său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic, în schimb, trona corpolentul Sangiban. Erau prezenți apoi capii milițiilor barbare și, firește, înalții ofițeri romani ce îl urmaseră pe Etius din Italia și aceia care i se alăturaseră de curând lui Magister din Galii, cel dintâi fiind Egidius, care, deși doar ceva mai în vârstă de treizeci de ani, trecea deja drept un excelent general de infanterie. Se afla acolo și Elvius Metronius, dar prea în umbră pentru ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]