9,188 matches
-
îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a oricărui scuter-ricșă care apuca în sus pe drum, căutând alcool de orice fel, inspirate fiind, fără-ndoială, de amintirea unei anumite accelerări a sângelui, a unei misterioase euforii. Deveneau din ce în ce mai îndrăznețe, cercetând conținutul așternuturilor, apucând plasele de cumpărături și alungându-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Apoi luau împreună autobuzul și se înfățișau amândouă domnului Chawla. Astfel, femeile din familia Hungry Hop fură obligate să-și păzească băiatul Hungry Hop chiar mai atent decât până atunci, uitându-se mereu după Pinky, cea care le pândea fiul, alungând-o cu bețe, toate douăsprezece, singura dată când o zăriseră. În definitiv, știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orgia lor bahică, maimuțele erau ocupate să demonstreze că incidentul respectiv nu fusese unul izolat, care trebuia lăsat lesne la o parte, ci, din contră, că era vorba despre un nou mod de viață pe care îl adoptaseră. Ammaji le alunga de la ivirea zorilor și până în noapte, asistată de batalionul ei dispersat prin livadă, fiecărei persoane alocându-i-se o rație zilnică de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați să se implice și să-și facă auzit glasul. Sampath însuși fusese uitat în încrâncenare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu vor face decât să-și schimbe punctul de interes și vor continua să fie o pacoste în zonă. Și au dreptate, domnule, aceste maimuțe ar putea chiar să arate trucurile lor populațiilor de maimuțe din celelalte orașe dacă sunt alungate de aici. Și atunci o să avem un stat plin de maimuțe bețive. Dumneavoastră cunoașteți bine dictonul „Un măr stricat strică toată grămada.“ În cazul de față, am putea chiar să spunem că „O mamiuță rea le strică și pe celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Bâh! În glasul tărăgănat se strecurase abia auzit tonul rugăminții stăruitoare și al dezvinovățirii în timp ce el arăta spre cicatricea proaspătă care îi brăzda obrazul ciupit de vărsat. Nu, amice, mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să-l țin departe de mine, dar unul din membrii triumviratului acneic care păzea casa de bani, a venit căscând și a trântit o mână grea pe umărul amărâtului, expediindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
calmează. Sunt fericit? Nu sunt sigur. Cu siguranță, însă, mă simt ușurat acum, când s-a întors. Cel puțin, atunci când e cu mine, nu mai e cu altcineva. După câte se pare, în noaptea aceea am învinuit-o și am alungat-o. Era în noaptea dinaintea plecării mele la New York. Nu îmi mai amintesc. După câte se pare, am făcut-o curvă, i-am aruncat în față că e o târfă care o face doar pentru bani și am azvârlit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plânsului, cărora spasmele de vitalitate le dau coerență: bălmăjeli de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș mai vrea să mi le pot alunga din cap. Aidoma vampirilor, trebuie să le inviți înăuntru. Dar, de cum au intrat, de îndată ce le-ai oferit un loc în cap, par a fi hotărâte să nu te mai părăsească. Nu lăsa să-ți intre în cap pacostele astea. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă, fără să reușească, să-mi alunge greața. Probabil că sunt foarte nefericit. Numai așa pot să-mi explic comportamentul. O, Doamne, probabil că sunt așa de deprimat Probabil că aș fi în stare să mă sinucid. Și aș vrea să știu de ce. Uită-te la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și capcane. Ia-ți un ghid. Să ai la tine vaccinul antiviperin și antidotul contra săgeților otrăvite. Ia lucrurile în serios. Trebuie să prinzi ceva din șiretenia junglei. Acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la fel de sordidă și compromițătoare. Martin reușise însă să întrețeasă prin intermediul rotației lungi monologuri, în care fiecare din cele patru stele era lăudată după toate rigorile artei, scuzată și explicată ca atare de celelalte trei. Astfel, după ce batjocoritul Lorne a fost alungat din dormitorul conjugal, fecunda Caduta, obosită de atâtea nașteri, monologhează plină de prefăcătorie despre eșecul ei în a satisface un asemenea spadasin cum e soțul ei. Ori din nou: după ce Butch e bătută de Spunk, ea îi spune Cadutei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
naturii cu-a ei vrere...”; „Timpul urcă pe-a lui treaptă,/ Toamna-și scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm că pastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
poeziei. Atunci nevoia de poezie este tocmai nevoia de a nu pierde urma lăsată în sufletul individual de „pasărea măiastră”, de pe „tărâmul celălalt”, cum grăiesc misterios basmele, de „anima mundi” care îl vizitează pe artist în clipe de grație și alungă iluzia separării de exterior, care ne covârșește în tot restul clipelor noastre... Fără teama de a greși, pot afirma că Vera Crăciun nu este un poet consacrat și nici nu și-a propus să fie, cel puțin deocamdată, după cum ea
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
dorința -n fața ei Ea te va ajuta de-i dreapta De vei minți în fața ei Un uragan prea mare te așteaptă. Dar ea , săracă ne iubește Și varsă lacrimi grele pentru noi, Când la marinari sufletul răpește Și îi alunga dintre noi Și foarte des ne dă tsunami Și valuri mari, ce se revarsă Ce vor distruge orice casă. Dar ea ne dă și de mâncare Ne dă și pești, si ierburi rare, Aduce alge pentru noi Ne dă o
Marea. In: Bazaconii şi autoparodii by Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/378_a_602]
-
protejare a clădirilor. În această ultimă situație, imaginea monstrului nu mai reprezintă forța răului, a tenebrelor, a diavolului, înfrântă de lumină și de Cruce. Ea devine în același timp imagine pozitivă deoarece capătă valențe magice, protectoare; este cea care va alunga duhurile necurate și spiritele rele din preajma edificiilor. Este valabilă în acest caz relativitatea estetică de care vorbea Umberto Eco? Ceea ce pentru creștin reprezintă imaginea diavolului, a răului, a întunericului, pentru păgân poate lua chip protector, binevoitor. Frumosul și urâtul sunt
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nemuririi pe care Ghilgame o caută în fundul oceanului sau ca merele de aur din grădina Hesperidelor, păzite de monștri 2. Adam gustă din roadele Pomului Cunoașterii, dar nemurirea i-ar fi fost dată doar de fructele Pomului Vieții. Dumnezeu îl alungă din Rai pentru a nu deveni nemuritor (Facerea 3, 22); Șarpele, cauza căderii, este un fel de obstacol, „păzitor” al nemuririi. Alături de textul biblic, multe alte legende au drept subiect eroul pornit în căutarea vieții veșnice. Aceasta se concentrează într-
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
un lichid de un albastru deschis. Culoarea țâșnea frenetic de pretutindeni, cu excepția pielii mele. Am simțit cum prin dreptul soarelui trece un nor. Licărirea de emoție de pe fața Prepelicarului în momentul când s-a aplecat serioasă peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că Virgil Jones cel din dimineața aceasta era un om diferit de Virgil Jones cel de noaptea trecută. Mai simți și că antipatia lui Dolores O’Toole față de el, la început imperceptibilă, se accentua rapid. Dar în dimineața asta își alungase intenționat din minte ambele lucruri. Voia informații de la domnul Jones. Cu cât afla mai repede ce anume reprezentau insula Calf și muntele ei, ca să nu mai vorbim despre peregrinările Prepelicarului și ale lui Sispy, cu atât mai degrabă putea pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Dolores. — Ți-l amintești pe Nicholas Deggle, îi zise el. — O da, răspunse Dolores pe un ton destul de normal. Nu mi-a plăcut niciodată. Cale bătută, m-am gândit eu atunci când a dispărut. — N-a dispărut, Dolores. A fost alungat. Așa că ascultă-mă: dacă apare cumva, nu-i spune că m-ai cunoscut. Bine? Foarte bine, iubitule, răspunse liniștită Dolores, dar ești prostuț. Păi, pentru Dumnezeu, o să te vadă! — Dolores, eu plec! exclamă Virgil Jones. — Și eu te iubesc, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noastră. Vreau s-o strig în toată insula. Vreau... — Dolores! interveni Virgil. Oprește-te. Oprește-te. — îmi pare atât de bine că rămâi, spuse ea. Și totodată sunt mândră de tine. — Mândră, repetă Virgil. — O, da! spuse ea. Pentru că ai alungat umbra aceea venită de la Grimus. Ai făcut foarte bine. Acum nu se mai poate întâmpla nimic. — Nu, rosti domnul Jones, dându-se bătut. Nimic. în noaptea aceea Virgil Jones a visat-o pe Liv. înalta, frumoasa, ucigătoarea Liv, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i se limpezească. Văzu un Virgil Jones îndatoritor, aplecat deasupra lui. — în întuneric e mai rău! striga Virgil. O să te scot într-un luminiș. încearcă să te concentrezi asupra vocii mele. O să vorbesc tot drumul până acolo. Lumina zilei ajută. Alungă monștrii. — Monștrii... spuse pierdut Vultur-în-Zbor. — Vin dinăuntrul tău, zise Virgil Jones. Dinăuntrul tău... îVocea i se stingea, i se pierdea.) Pe Vultur-în-Zbor îl cuprinse iarăși nedumerirea. Avu iar vedenii deformate. — Nu-ți pot explica! urla Virgil de la capătul unui tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în el, corodându-i ființa. Șansa de a salva în loc să distrugă. Un om care trăiește într-un confort acceptabil în mijlocul unei sărăcii absolute învață până la urmă să nu mai vadă mlaștina disperării. E un mecanism de supraviețuire. în același fel își alungase Virgil Jones trecutul din minte. Coborâse de pe munte și uitase grozăveniile cumplite de care fugise. Ele erau încă acolo, zăvorâte în mintea lui, dar Virgil nu le vedea. Acum, de dragul lui Vultur-în-Zbor, descuiase închisoarea și, întocmai ca spiritele incontrolabile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]