7,050 matches
-
lupta pentru supremație dintre plantă și animal dă câștig de cauză când uneia, când altuia, se obțin, În mod succesiv, condiții acceptabile pentru ambele. Niște oscilații. Pentru a vedea mai bine cum funcționează acest mecanism, am să recurg la o analogie, citând o poveste, la propriu. Cică vulpea a invitat la ospăț pe vecinul cocostârc. A pus pe masă o mâncare bună, Îmi imaginez pui, dar de baltă, Într’o strachină Întinsă, din care cocostârcul, cu ciocul său lung, nu putea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de cauză, am ales mediatizarea unor cercetări ori concepții, unele dintre ele chiar inedite, formulă care sper să satisfacă exigențele cititorilor. Cititorul atent va observa desigur În fiecare intervenție un concept, o cercetare ori prezentarea unui caz, Însoțită de o analogie menită a micșora distanța dintre profesiunea mea, respectiv a cititorului. În intervenția mea anterioară m’am referit la o tendință naturală a mediului, pe care omul, prin activitatea sa, o accentuează doar, pe care am monitorizat-o printr’un parametru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât Între un heterotrof și un autotrof, nicidecum Între două autotrofe. Deci Basarabia autotrofă nu se poate atașa decât de România heterotrofă. Cum se va descurca “celălalt”, rămas singur, e treaba lui, nu a noastră. Și, dacă v’a plăcut analogia, să ieșim din domeniul speculației, chiar dacă nu lipsită de temei, specificînd că tot ceea ce am arătat până aici nu constituie chiar o forțare: posibilitatea de a apela la un același principiu, pe două, chiar mai multe niveluri net diferite, e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
devenit una din marile speranțe ale epocii noastre ("A educa înseamnă a modela viitorul" 5, p. 12). Cum era și firesc, dezbaterile asupra reformelor învățămîntului s-au referit și la cauzele care au generat cererea de schimbare. Folosindu-se o analogie, sugerată de exploziile nucleului, se apreciază, de către unii analiști, că impasul învățămîntului contemporan a fost provocat de trei categorii de explozii: explozia cunoștințelor, explozia demografică și explozia aspirațiilor. Datorită dezvoltării științei și tehnicii s-a acumulat o imensă cantitate de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pildă, o pecete!). Simbolul este „un semn care stă în locul referentului său într-un mod convențional” , semn de recunoaștere și dovadă privind identitatea purtătorului. Or, în planul ideilor, un simbol este tot “un element de legătură, încărcat de meditație și analogie. El unește elementele contradictorii și reduce opozițiile. Nimic nu poate fi înțeles, nici comunicat fără participarea sa. De el depinde logica de vreme ce face apel la conceptul de echivalență” . într-un text, mesajele pot fi construite pe baza unor semne izolate
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
că îndepărta elementele instituționale care prejudiciau dezvoltarea. De la abandonarea sistemului Bretton Woods pe etalon-aur al fixării ratelor de schimb în 1971, Fondul a făcut împrumuturi sub forma drepturilor speciale de tragere, o meta-circulație monetară folosită, dacă ne este îngăduită o analogie nediplomatică, mai curând așa cum un jucător folosește jetoanele. Drepturile speciale de tragere sunt schimbate pe valută din rezerva țării, rezultatul fiind că rezervele FMI, care derivă în principal din subscrierile unei cote-părți ale membrilor, nu sunt niciodată epuizate, deși compoziția
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
căpătâi. Mă rog, nu știu să explic mai bine de atât. 3. La țăroaia Spitalul ăsta îmi displace pentru că e un fel de comunitate antipatică din care nu-mi doresc să fac parte. Parcă e un sat, un trib. Sunt analogii suficiente pentru a susține afirmația. Există aici o Poiană a lui Iocan unde se strâng fumătorii. Lângă calorifer se află poiana asta. Mă gândeam ce interesant e că, dacă primitivii se strângeau în jurul focului, noi căutăm tot o sursă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
probă a vitalității cuiva, a bucuriei că trăiește devine amenințătoare. Marian face pe durul, pe taurul comunal, dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O compensație tristă al dracului. Și ca să continuăm analogia cu satul. Ar mai fi aici și nebunul satului, același Marian, care povestește tot felul de tâmpenii incoerente, cum l-a trimis pe unul să ia de la uzină un camion de ouă în vrac. Și noi nu ne prindem. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să le bage pe gât plătică pe post de crap. Icre cu nisip. Nu le-a mers. Păi, voi nu vedeți că aveam undițele la noi? Măcar să se gândească și ei că puteau fi pescari, zicea. E normal să fac analogiile astea cu triburile, satul. Doar m-am născut la țară. Vezi ceea ce ești obișnuit să vezi. Îmi povestea cineva, un prieten care și-a scos mama la plimbare într-o duminică. A dus-o undeva la munte ca să ia aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
două muieri mai mult sau mai puțin isterice, cu toate astea zic, avea o intuiție formidabilă la oameni. Chiar se pricepea. Și probabil cărțile îl ajutaseră în toată afacerea asta, mă gândeam io. Compara ce vedea, auzea cu ceea ce citise. Analogii. Compara personajele din cărți cu noi, de care se izbea zilnic. Probabil așa reușesc și io să scriu acum. Probabil, la el, de aici și nepotrivirea de adresare, inadecvarea de roman de secol al XIX-lea. „Domnu’ Palade.“ Tonul efeminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bună atitudine atunci când te apuci de scris. Să scornești. Și ce mi-a ieșit a fost un portret al tipei. Chiar dacă acele șase cuvinte nu te-ar fi dus nicicum cu gândul la un chip feminin. Am creat io niște analogii mai tembele, mai fanteziste. Era o declarație de dragoste indirectă. Aveam și o motivație destul de puternică. Și tipa aceea a fost prima care mi-a zis atunci, când a citit ce-am produs, mă, tu nu ești prost deloc! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
timp să-mi răspundă, pentru că se ceartă cu chelnerița. Ți-am zis să ne lași morții acilea? Ca și cum are de gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii. I-a plăcut matematica în liceu. Uite că l-a înțeles chelnerița asta jegoasă și el sărută protector una dintre sticle. Picolițe jegoase cu negru sub unghii. Tot aici, într-o toamnă, mâncam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aproximativ 50 km de județul Suceava, Probota face legătura cu județul Iași. Totodată, prin posibilitatea legăturilor feroviare din Dolhasca, oamenii locului pot traversa cu ușurință granițele a trei județe: Suceava, Iași și Botoșani. Din discuția cu părinții mei, și făcând analogie cu cele învățate la ora de geografie, am găsit răspuns la unele din întrebările mele legate de satul Probota, sat care uimește atât prin pitorescul său, generat de formele de relief și anume, prin încadrarea în Podișul Fălticenilor arondat arealului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sârguincios ce i se cerea, acesta era prețul, prețul ca înzestrarea lui, talentul său literar să se manifeste și să se întrupeze așa cum visase. Când dădea acele declarații (el le zicea „referate“) incriminatoare pentru unul sau altul, Vlad făcea o analogie cu zborul în nacela unui dirijabil: viața lui, scrisul lui erau ca plutirea într-o nacelă și, ca să plutească, să zboare așa cum își dorea, era obligat să arunce lestul, savura, săculețele de nisip, balastul, acesta era prețul; clipele cât scria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar vorbește mai încet. „Aha - zice bătrâna -, e ca la tren, n-ai voie în stații.“ De fapt, bunica a mai zburat o dată, însă puțin, numai câțiva metri, dintr-un dud. Cu trenul a mai călătorit. Logic e ca toate analogiile ei să fie legate de tren. În tren nu te leagănă ca-n avion, în tren poți să deschizi fereastra, în tren umblă unul cu reviste de modă, în tren, dacă te plictisești, ieși pe coridor și te plimbi. „În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
primăvară e afară“, spune ea cu un oftat. Bunica a consumat într-o singură propozițiune cele două ore în plus de viață pe care i le-a dat ca bonus cursa de Londra și a revenit la ale ei, la analogiile cu trenul. „Ce fel de avion e ăsta?“, întreabă ea ca s-o audă toți. „Parcă stă pe loc. Bâzâie dar nu înaintează deloc. Cu trenul măcar vezi că mergi. Unde spuneai, băiete, că-s veceele? Să am ce povesti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nou. 16 ianuarie 1956 Am terminat prima parte a cărții lui Robert Graves Eu, Claudius împărat. Cartea m-a prins și mi-a fost un tovarăș plăcut în aceste zile plicticoase de dinainte de examene. Fără să vreau, mă urmărește ideea analogiei dintre mine și Claudius: această retragere din viața activă în virtutea unor cauze obiective și subiective, renunțarea benevolă la vanitățile dorite ale existenței și închinarea totală problemelor de literatură și gândire, așteptând ca sorții să mă răsplătească ori nu... Totdeauna m-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
1, cât în locul pe care-l ocupă printre „protagoniștii” acestora. Interesantă în acest sens ni se pare intuiția lui Roland Barthes 2, potrivit căruia, atunci când citim această cărticică„noi nu citim un singur text, ci patru texte”3. Dezvoltând o analogie surprinzătoare cu teoria scolastică a celor patru sensuri ale Bibliei 4, Barthes vorbește despre cele patru texte care se nasc din raporturile specifice instaurate între „actorii” Exercițiilor. Primul la care se referă este textul literal, adică textul propriu-zis și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
există nici o tensiune sexuală între ei, ceea ce mi se pare neverosimil... Adică : cu morala filmul stă bine ; cu dialogurile, nu mai zic, brici (chestia cu drumurile și bitumul e Tarantino pur !) ; cu interpretările la fel (dacă vrem să căutăm neapărat analogii, Dragoș Bucur e un fel de Belmondo cel din A bout de souffle, firește) ; unde nu stă bine e la partea cu sexul. E ciudat de frigid... Bun, am înțeles că totul trece în limbaj, în înjurătură, iar după aia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de ce crezi că noul val a simțit nevoia să investigheze teritoriul acesta neorealist ; de unde această radicalitate (formal vorbind) și, nu mai puțin, de unde acest gust foarte pronunțat pentru felia de viață crudă, dură, uneori brutală ? Ai putea să găsești o analogie cu ce s-a întâmplat în pictură, eventual mă gândesc (atâta cât mă pricep, adică nu foarte bine...) la sălbaticii din arta rusă a ultimilor 15 ani ? Există cumva o explicație istorică, e vorba despre patternuri ce revin ? Anca Oroveanu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și În prima jumătate a secolului al XIX-lea, asemănând-o cu propria lor situație socio- politică În cadrul Imperiului Habsburgic : discrimi nați, oprimați, rătăcitori, lipsiți de țară și de drepturi <endnote id="(264, pp. 123-127)"/>. Iată câteva exemple de asemenea analogii Între imaginea evreului (biblic sau contemporan) și imaginea românului despre el Însuși : „Ca și jidovii, ce pentru necredința lor, până a se băga În pământul ce li se făgăduise, pieriră În pustie, [neamul românesc] nu va vedea pământul ce i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
șanțuri și valuri de apărare. Sunt demne de semnalat elementele scitice de la Armășoaia. Continuitatea de locuire este dovedită și în a doua epocă a fierului. Astfel vasul folosit drept urnă așezată pe mormânt, cu strachină pusă drept capac, își găsește analogii în ceramica geto-dacă, pe Valea Racovei, de la Trohan până la Oprișița. Autorul acestei cărți dorește să recomande cititorilor interesați de istoria mai detaliată și profundă a acestor zone, lecturarea cărții preotului istoric Dumitru Bălașa: „ROMA VECHE, Cronică ortodoxă daco-română, ce face
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sunt excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează. Discursul este umbra pe care micul burghez, încă neincriminat serios pentru această micime, o aruncă în jurul său, iar umbra, cum prea bine știm, este sensibilă la deformare. Prin urmare, vom utiliza această analogie teratologică în contextul procesului de deformare, nicidecum cu valențele anatomo- patologice. Tipul pe care-l invocă acest personaj în registrul defor- mă rilor caragialiene este unul „în paralel”, două figuri asemănătoare și contradictorii legate de același trunchi, prin urmare inseparabile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
respect, șmecheri de cartier, instabili din punct de vedere social și superficiali că ideologie, ce conduceau mișcarea de rezistent)”. Profesorul Kerr remarc) o asem)nare Între acești tineri și Yippies*: poliția din Chicago, spune el, se confruntă cu studenții demonstranți. Analogia este inexact), dar util). În iunie 1970, gherilele Frontului Popular au ocupat hoteluri, au luat ostatici europeni și americani, amenințând c) arunc) În aer cl)dirile. În iulie, dup) ce Hussein a Împușcat câțiva dintre ofițerii s)i pentru a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
însemna abaterea poetului de la marea sa intuiție inițială, anume aprehendarea vizionară a unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă claritatea discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac, sau cu cea obișnuită, clasicism/ romantism. I. Negoițescu îl vede pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar el deosebește „marele romantism”, întemeiat pe o mistică a universului, de romantismul elocvent
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]