10,938 matches
-
362 PCRIAM 10.02.2015 11:11 Page 331 genelor RAG2 (-/-) apar tumori, indiferent dacă acestea sunt slab sau puternic antigenice. Evident că dacă sistemul imunitar al acestor șoareci ar fi intact, tumorile cu antigenitate marcată ar fi fost recunoscute de apărătorii celulari ai organismului (macrofage, celule dendritice, limfocite) și în final nimicite. În sfârșit, în registrul trei aflăm rezultatele transplantării tumorilor cu antigenitate slabă și a celor cu antigenitate marcată la aceleași categorii de șoareci (WT și RAG2 -/-). Se remarcă (în stânga
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
imunoeditare (engl. = cancer imunoediting). 7.2. Câteva cuvinte despre antigenele tumorale Ideal pentru combaterea naturală dar și terapeutică a neoplaziilor (inclusiv a celor cu etiologie virală) ar fi ca celulele transformate/cancerizate să exprime la suprafața lor antigene detectabile de către apărătorii organismului. Adică, să se poarte ca elemente non-self, recognoscibile și deci neutralizabile. Din păcate, nu se întâmplă așa decât în cazuri mai rare. Antigenitatea, cel mai adesea mai slabă, nu reușește să inducă un răspuns imun eficient, distructiv. La aceasta
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
La aceasta se adaugă diferitele substanțe secretate de celulele tumorale, capabile să inducă o depresie imunitară, de-ar fi să cităm doar citokinele imunosupresoare. Sunt de luat în considerație și diferitele tactici folosite de celulele neoplazice pentru a înșela vigilența apărătorilor organismului, tactici pe care le vom detalia în subcapitolul: 9.5. Strategii de evaziune de la distrucție utilizate de celulele transformate neoplazice. Ca idee generală în ce privește antigenele și antigenitatea tumorală, reținem cele sintetizate de Wolf Herman Fridman, care, după ce afirmă că
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de moleculele de anticorpi absorbite pe celula cancerizată (fig. 7-4). 7.4.1.2. Apărarea cu ajutorul celulelor imunocompetente S-a precizat că faza eliminării este constituită de patru etape distincte. A. ETAPA I-A. Acesta constă în intervenția promptă a apărătorilor înnăscuți ai organismului, care veghează la păstrarea homeostaziei imune. Astfel, se produce: a) intervenția limfocitelor Natural killer (NK), membrii celulari marcanți ai imunității naturale, înnăscute. NK sunt înzestrate cu citotoxicitate de tip proteolitic; b) recunoașterea antigenului de către macrofage și celulele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
intrarea în acțiune a limfocitelor T helper (Th) și T citotoxice (Tc). l Atacul limfocitelor Natural Killer (NK) inaugurează lupta împotriva antigenelor străine (non-self). Limfocitele NK sunt elemente celulare mari, granulare, înzestrate cu funcții citotoxice. Ele își exercită rolul de apărător al homeostaziei imune și o fac în mod nespecific, adică nu sunt instructate să atace un anumit antigen ci orice fel de non-self. Sunt astfel caracteristice, ca și celulele fagocitare, a ceea ce se numește imunitate naturală înnăscută a organismului. Limfocitele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
NK, b) limfocitele T helper CD4+ CD25 și c) limfocitele citotoxice CD8+CD25. Așa cum s-a arătat, limfocitele T helper preiau mesajul antigenic de la celulele prezentatoare de antigen (macrofage, celule dendritice ș.a.) și informează de prezența intrusului limfocitele T citotoxice - apărătorii înzestrați cu proprietatea de a ucide orice celulă infectată cu respectivele fracțiuni antigenice. În competiția continuă dintre celulele cancerizate și sistemul imun al organismului, fiecare dintre combatanți „inventează o armă, iar celălalt o contra-armă“, neoplazia cheamă în ajutorul ei un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și CD25. Celulele neoplazice secretă chemokina CCL22, care leagă receptorul chemokinei CCR4 prezentat de limfocitul TregS. În acest fel, celulele neoplazice se îmbracă cu o manta de limfocite TregS. Cum acestea posedă antigenele de suprafață pe care le au și „apărătorii“, limfocitele helper (Th) și limfocitele citotoxice (Tc), acești soldați ai organismului nu mai sunt capabili să recunoască celulele canceroase, acestea fiind acoperite cu limfocite TregS (fig. 7-17). Se observă că acesta exprimă pe suprafața sa aceleași antigene (CD4+ și CD25
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
7.5.3. evaziunea ca urmare a unor contraatacuri efectuate de celule tumorale asupra sistemului imunitar al organismului Suntem încă departe de a depista multiplele strategii utilizate de celulele neoplazice în „efortul“ lor de a anihila, uneori cu violență, acțiunea apărătorilor organismului. În cele ce urmează, ne vom rezuma să expunem doar câteva din aceste „manevre“, care de multe ori reușesc, asigurând promovarea tumorii și metasta zarea ei. Între aceste tactici cităm: a) secreția de citokine imunosupresoare; b) evaziunea prin supresia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de către celulele canceroase, se observă și în zonele unde se produce (sau nu se produce) o infiltrare limfocitară a țesutului tumoral. Acolo unde tumora este infiltrată cu leucocite, cantitatea de FasL solubil secretat de celulele canceroase este mică. Aceasta permite apărătorilor organismului (imunocitelor) să-și facă datoria, „împingând“ celulele neoplazice spre moartea prin apoptoză. Dimpotrivă, atunci când celulele canceroase nu numai că secretă ele însele FasL, dar și saturează mediul peritumoral cu această „armă furată“, numărul limfocitelor care infiltrează țesutul tumoral TIL
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de Fasl în mediul peritumoral, determină o activitate slabă a limfocitelor citotoxice la acel nivel. B. Dimpotrivă, acolo unde limfocitele infiltrative (tIls) sunt numeroase, celulele neoplazice nu sunt capabile să secrete Fasl în cantități suficiente pentru a-i ucide pe apărătorii organismului. În unele cazuri, celulele canceroase poartă FasL în niște microvezicule membranoase (cu rol de protector) atașate la membrana lor. Este cazul unor carcinoame orale. La acești bolnavi, respectivele vezicule cu conținut FasL au fost izolate și în sângele circulant
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mai evidentă. Din nord-est, moscoviții, după ce au anulat destinul european al Rusiei Kievene, au început să amenințe tot mai insistent popoarele de la Marea Baltică și de la Dunăre. Pe lîngă aceasta, în condițiile căderii Bizanțului, Moscovia și-a arogat treptat rolul de apărător al creștinătății de rit ortodox și a manifestat tot mai mult intenții panslaviste, care vizau unirea cu slavii de la sudul Dunării, cu bulgarii și cu sîrbii, în primul rînd. Aceste aspirații ale imperialismului rus erau însă stînje-nite de existența poporului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Îți vor rămâne ție... Cu raze te-ncunun !.../ Ia-ți tu lumina toată, dă-mi umbra, partea mea,/ Și lasă-mă în umbră să fac ce mi-o plăcea ! (V, p. 125). Prometeu refuză târgul căci rămâne fidel menirii sale de apărător al oamenilor : Mi-e drag și-acuma omul - pricepi destinul meu ?/ I-am dat ceva odată - îi sunt dator mereu !.../ Mereu voi fi alături de el, în lupta vieții (V, p. 125). Hefaistos se laudă ca a semănat neghina viciilor în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor explică în parte opțiunile literare similare. Alteori, preluarea unor scene implică deplasarea accentelor. La Sofocle, confruntarea dintre Antigona și Creon presupune invocarea unor legi diferite. Creon se supune rânduielilor cetății care nu-l pot pune pe același plan pe apărătorul patriei și pe atacatorul ei : De leșu-i zeii pot a se-ngriji ?/ L-or fi-ngropat să-i dea cinstiri cum ar fi fost/ Un binefăcător ? Dar el venise-aici/ Ca templelor, cu colonade, prinosiri,/ Să le dea foc și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
taina viitorului rezervat neamului său. Conflictele între generațiile divine se răsfrâng asupra oamenilor. În Eumenidele lui Eschil, viața matricidului Oreste depinde de rezultatul înfruntării dintre Eriniile susținătoare ale legii talionului și Apolo, adeptul unei noi justiții. În piesa conservatorului Iorga, apărător al tradițiilor, adversar al modernismului, triumful sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității dintre zeii autohtoni și cei străini. Doica arată de parcă ar fi mistuită de boală sau de patimi : Bolnavă ești, dădacă : eu chem în ajutor. O furie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
restaureze regalitatea (II 6). În Negru și roșu, cel care pune capăt vieții lui Brutus este fratele lui Aruns, Sextus, violatorul Lucreției. Schimbarea are valoare simbolică, de vreme ce înfruntarea se încheie, așa cum a început, între cel ce incarnează abuzurile tiranice și apărătorul libertăților democratice. În plus, eroul negativ capătă o consistență și o pondere pe care nu le avea în cronica antică. Acolo, el apărea doar episodic, sfârșind ca victimă a locuitorilor din Gabii, dornici să se răzbune pentru nelegiuirile lui trecute
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aici în țară..." După 1526, când Ungaria a fost ocupată de turci, după luptele de la Mohacs, mai multe expediții românești se îndreaptă spre Transilvania, unele folosind Drumul Carului. 1529, are loc asedierea Branului de o oaste română, condusă de Lăudat, apărătorul cetății fiind brașoveanul Ioan Hock (cf. Iorga). Expediția are loc, în condițiile luptelor pentru ocuparea tronului de la Budapesta, când brașovenii erau ostili candidatului Ioan Zapolya. În urma intervenției române, se pare că Brașovul și-a schimbat opțiunea, în luptele pentru putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și constituțional românesc. Președintele însuși a ales din textul Comisiei zece recomandări care au stârnit deja reacții puternice. Îi invit atât pe oponenții Președintelui, cât și pe toți cetățenii interesați să citească cu atenție Raportul Comisiei. Personal, rămân un fervent apărător al principiului bicameralismului, în condițiile în care atribuțiile celor două Camere vor fi redefinite pentru a le acorda atribuții și competențe diferite. După cum rămân convins că esențială este crearea unui echilibru între puterea executivă și cea legislativă, în condițiile în
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
se făcea prin: 1. numirea de către guvern a președintelui și a secretarului Consiliului județean, 2. numirea primarului comunelor urbane de către Domn; 3. prin prefect ca reprezentant al intereselor locale și prin primar care era și agent al puterii centrale (totodată, apărător al intereselor locale). Această construcție administrativ-teritorială creată de legile din 1864 a fost menținută și de Constituția din 30 iunie 1866 care prevedea următoarele: teritoriul țării e împărțit în județe, plăși și comune (art. 4); "instituțiunile județene și comunale sunt
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
consecință ei înșiși agenți ai autorității executive" (dec. 73/1996, dec. 259/2002). "Principiile legalității și imparțialității, înscrise în art. 131 alin. (1) din Constituție, care stau la baza activității procurorilor și rolul Ministerului Public, de reprezentant al intereselor societății, apărător al ordinii de drept și al drepturilor și libertăților cetățenilor, îi conferă acestuia independență față de toate celelalte autorități publice în exercitarea atribuțiilor și în asigurarea respectării legii. În sensul dispozițiilor constituționale, în baza autorității sale, ministrul justiției va putea cere
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
al principiului legalității și răspunde, ca și acesta, exigenței asigurării egalității cetățenilor în fața legii, formulată în Constituție, cu statut de drept fundamental, în art.16. Din acest principiu rezultă că procurorul, în calitatea sa de reprezentant al întregii societăți, de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților cetățenilor [art.130 alin.(1) din Constituția României], are obligația să își exercite acțiunea cu obiectivitate, fără alt scop general prestabilit și fără părtinire în favoarea statului sau a vreuneia dintre părțile
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cerute de art. 132 din Constituție și este obligat ca, în cadrul activității judiciare, să reprezinte interesele generale ale societății, să apere ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor" (dec.171/2010). În procesul penal din România, procurorul acționează ca apărător al intereselor generale ale societății, dar și ale părții din proces, în spiritul legalității" (dec.983/2010). "Potrivit Constituției, Ministerul Public este o parte componentă a autorității judecătorești, și nu a puterii executive sau a administrației publice" (dec. 1503/2010
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
1924, acest prim obiectiv este atins: toate marile puteri europene recunosc "de jure" statul născut din Revoluția din Octombrie. Se poate spune că Rusia Sovietică a devenit un element de stabilitate al sistemului internațional și că a trecut în tabăra apărătorilor statu-quo-ului din 1919-1920? Răspunsul este evident negativ. Mai întîi politica practicată de Stalin față de Germania nu se deosebește de cea a predecesorului său. Apropierea dintre cele două țări, la Rapallo în 1922 continuă în cursul anilor următori prin semnarea unui
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și liberali. Se distrug claie peste grămadă lucrările lui Einstein, Freud, H.G. Wels, Gide, Proust, Voltaire, Romain Rolland și... Jack London! Chiar și "tovarășii de drum" susținători ai "revoluției conservatoare", chiar și Ernst Junger care în cartea sa Muncitorul fusese apărătorul unui socialism național apropiat de prima etapă a nazismului, toți au aceeași soartă. Tot așa se întîmplă și în muzică: zeci de dirijori evrei de renume internațional trebuie să-și părăsească pupitrele, în timp ce Mendelsson și Mahler sînt interziși în concerte
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Europei celor Șase în momentul repunerii în discuție a leadership-ului american și a retragerii Franței din NATO. Dacă unii europeni au fost cu un sfert sau o jumătate de secol înaintea contemporanilor lor, aceștia trebuie căutați fără îndoială în rîndurile apărătorilor principiului supranațional și nu printre susținătorii "Europei statelor naționale". Și totuși, oricît de negativă ar părea acțiunea celor din urmă, ea a avut meritul de a crea o pavăză și de a stabili niște principii care au împiedicat o deviere
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
nu în interiorul partidelor comuniste așa cum s-a întîmplat pînă în 1968, pentru recucerirea pozițiilor în fața elementelor conservatoare ale "noii clase conducătoare" ci în afara acestora, în fruntea unui corpus social gata să se lase influențat de revendicările lor. Sînt denunțate de apărătorii "drepturilor omului" nu numai prejudicierea libertății de exprimare, ci toate devierile de la principiile de care s-au făcut vinovați cei de conducere: deplasarea persoanelor, concedierile forțate, discriminările culturale și religioase, piedicile puse la intrarea în universități etc. Exemplul disidenților sovietici
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]