5,949 matches
-
fapt era imposibil, spațiul de expunere nu ne permitea acest lucru, doar dacă le puneam pe două rânduri. Atunci i-am amintit lui Mișu de hotărârea noastră inițială de a expune fiecare 6 lucrări. El a ripostat, au urmat discuții aprinse și controversate la care eu am spus că în asemenea condiții îmi dau demisia. El și-a adunat toate lucrările și ajutat de Radu Fetke a plecat. Eu am continuat panotarea împreună cu Elena Hăbășescu și delegatul muzeului. În jurul orei 13
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
iar atunci mai mult în sens negativ. Există explicații pentru aceasta. Cine examinează azi fenomenul proletcultist, și o fac din ce în ce mai mulți, dă în presa timpului peste texte ale lui Paul Georgescu oripilante, cum ne apar acum, în care el milita, aprins și tenace, pentru o „literatură nouă“, „revoluționară“, „partinică“, „antiburgheză“ și „anticapitalistă“ („antiimperia listă“), însuflețită de „spirit leninist“. Luându-se după astfel de intervenții, și numai după ele, unii judecători actuali ai stărilor de lucruri de atunci îl fixează pe Paul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Planta aceasta are un conținut bogat în uleiuri eterice și, chiar dacă aprinzi cu grijă un chibrit, uleiurile încep să ardă și în jurul ei se aprinde o flacără, dar planta rămâne întreagă. Acesta este Rugul Aprins ! Cine au fost cei care au pătimit înfundând pușcăriile pentru vinovăția de a căuta poarta veșniciei prin rugăciune, se numesc: Sandu Tudor, pseudonimul lui Alexandru Teodorescu din București, fost pe rând marinar, aviator, ziarist, călugăr, autor al singurului volum de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
însă Răul, într-o ordine ontologică, nicicum sufletească. Asta o fac oamenii”...încheie discuția C.D. Zeletin, referitor la personalitatea lui Vasile Voiculescu pe care l-ar vedea canonizat... Cel care va face, peste ani, istoria grupului coagulat în jurul Icoanei Rugului Aprins, Andrei Scrima, pe atunci la începutul fabulosului său drum în această lume, avea să fie legat de V. Voiculescu prin „drumul cel mai scurt între inimi”, drumul care „trece prin stele”. Andrei Scrima, născut la 1 decembrie 1930, absolvise la
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de logică și metafizică. Renunțase la studiul de medicină și nu își dăduse nici licența la facultatea de Fizico matematică, pe care o urmase, pentru a nu fi obligat să dea un examen de marxism. Va absolvi, în anii Rugului Aprins, Facultatea de teologie, doctoratele urmând a și le pregăti și susține în altă etapă a destinului său, aceea care va include India și Franța. Deschis spre toate domeniile cunoașterii, vorbitor de o eleganță ireproșabilă al limbilor moderne, cunoscător de arabă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
despre mine să crezi, că am fost un mare păcătos!” Cunoscătorii zic despre poetul Daniil: „A fost și a rămas un sfânt!”. Un sfânt ucis în 1962 la Aiud, fără să fi avut vreo vină. ( Apud: André Scrima, Timpul rugului aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană. Editura Humanitas, București, 1996). Cu Vasile Voiculescu în „Literatura română ”, ghid bibliografic, Biblioteca Centrală Universitară București, 1978. Biblioteca Centrală de Stat a R.S.R. București. Adresa: str. Ion Ghica nr.4 București. Data înființării: 1955. Colecții
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sub redacția lui Romulus Boteanu, Bârlad, II (1982), 111(1984) *** Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, D. Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, Sergiu Al—George, Al. O. Teodoreariu (Păstorel) etc., Editura Vremea, București, 1996 Anania, Valeriu, Rotonda plopilor aprinși, Editura Cartea Românească, București, 1983 Idem, Din spumele mării, Editura Dacia, Cluj— Napoca, 1995 Anghel, Paul, Arhivă sentimentală, Editura pentru Literatură, București, 1968 Apetroaie, Ion, V. Voiculescu, Editura Minerva, București, 1975 Balotă, Nicolae, De la Ion la Ioanide, Editura Eminescu, București
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Voiculescu în epoca genezei povestirilor, în „Steaua", an. III, 1970, nr. 15/9 aprilie Pillat, Ion, Tradiție și literatură, Casa Școalelor, 1943 Piru, Al., Istoria literaturii române de la început până azi, Editura Eminescu, București, 1981 Plămădeală, Acad. dr. Antonie, Rugul Aprins, Sibiu, 2002 Pop, Delia, De la comunicare la cuminecare. Dimensiuni ontice în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Umbria, Baia Mare, 2002 Pop, Marius, Vasile Voiculescu peregrin prin veac, Editura Litera, București, 1984 Popescu, Florentin, Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Editura Sport—Turism
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Ion, Vasile Voiculescu comentat de..., Editura Recif, București, 1993 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la începuturi până în prezent,Editura Dacoromânia, București, 2006 Sbârcea, George, Cafeneaua cu poeți și amintiri, Editura Dacia, Cluj—Napoca,1989 Scrima, André, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Editura Humanitas, București, 1996 Selejan, Ana, Literatura română în totalitarism (Anul 1954), Fundația Culturală Fronde, Sibiu, 1996 Serviciul Român de Informații, Cartea Albă a Securității. Istorii, literare și artistice, 1969— 1989, Editura Presa Românească, București
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Delsis, Sibiu, 1995 Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, 3, Editura Minerva, București, 1974 Teodorescu—Braniște, Tudor, Emisiuni de altădată, în „Presa noastră", 1967, nr. 8/august Tomuș, Mircea, Cincisprezece poeți, Editura pentru Literatură, 1968 Tudor, Daniil Sandu, Taina Rugului Aprins, Editura Anastasia, București,1999 Ungheanu, Mihai, Amintirea mentorilor, Editura Viitorul Românesc, 2002 Vianu, Tudor, Figuri și forme literare, Casa Școalelor, 1946 Voiculescu, Marin și Anghelescu Mircea, Medici scriitori... Scriitori medici, Editura medicală, București, 1964 Zaharia—Filipaș, Elena, Introducere în opera
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pretutindeni - arhetipii fără de veac sau nume - evocați de poet în acel tulburător sonet care îl așează încă o dată în vecinătatea sublimă a lui EMINESCU”. Găsim inspirată ideea încheierii scrierii cu un fel de aducerea aminte despre ceea ce a fost Rugul aprins și Omul care ne-a aprins inimile: Andrei Scrima, prieten cu Vasile Voiculescu.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
belgiană a fost prima care a ajuns la sală, undeva în jurul orei 15, fiind urmată la scurt timp de handbaliștii băcăuani. Până ca echipele să înceapă încălzirea dinaintea meciului, belgienii au încins o miuță pe intuneric, luminile sălii nefiind încă aprinse, timp în care arbitrii partidei, alături de observatorul moldovean Nicolae Vizitiu, discutau la o Țigară, afară. Începând cu ora 16, în tribunele Sălii Sporturilor au început să-și facă apariția suporterii băcăuani, înarmați cu materialele promoționale primite alături de biletele de intrare
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
un singur stat și sub un principe străin din familiile domnitoare ale Europei, cerută în unanimitate de adunările ad-hoc în memorabilele zile de 7 și 9 octombrie 1857, a fost, este și va fi dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a națiunei române. 3. Adunarea electivă, în numele țărei, rostește adânca ei părere de rău că această mare dorință, singura care, împlinită, poate asigura fericirea a cinci milioane de români, nu s-a împlinit; totuși ea prețuiește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne lumineze calea spre un viitor și mai frumos. Și, într-adevăr, după 19 zile se împlini în București un act și mai măreț, alegerea lui Cuza-vodă de domn al Țărei Românești. Astfel că dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a națiunei române, Unirea țărilor surori, era acum îndeplinită. Mulțămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fusese condemnat la moarte și iertat numai pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l poftesc, pe canapeaua de lângă biuroul meu. Mă cunoști cine sunt? Sunt Gavril Buzatul, vestit în toată țara. O dată, Mihai Sturdza era Domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înainte se cântase și se jucase prima horă a Unirei compusă de Vasile Alecsandri; când am văzut acea sumedenie de lume cântând și jucând astăzi din nou aceeași horă, în aceeași piață, cu același foc, aș putea zice și mai aprins, căci izvorea de astă dată din puterea dorului împlinit, mi-am zis: O! Doamne ! Mare a fost izbânda noastră, mare a fost ziua de 24 ianuarie 1859, căci fără dânsa toate faptele istorice săvârșite în urmă, precum, războiul, independența, regatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
anul, cu sau fără voia omului. Nu degeaba macul e “floarea iadului”. Morfina pe care o conține Întreaga plantă face ca ierbivorele să-l ocolească; spre deosebire de unii oameni, animalele nu se droghează, iar macul Își avertizează ostentativ prezența prin culoarea aprinsă a florilor, culoare de altfel nu prea necesară În atragerea insectelor, căci el e În stare să se autopolenizeze. Dar asta protejează și grâul de atacul ierbivorelor. Însă ce-i oferă, În schimb, grâul? Ca plantă dicotiledonată, deci mai puțin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Vreun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te căiesc, Și pentru starea ta, de milă sunt pătruns, Căci d-or fi câte spui, zău, prea rău ai ajuns.“ Am văzut pe alocuri Monumentul Eroului Necunoscut, onorat cu flori și lumânări aprinse. E frumos și înălțător acest gest de recunoștință și aducere aminte. Am simțit însă lipsa unui Monument închinat „Omului de Rând”. E timpul să acordăm atenție omului de rând, milioanelor de oameni care trăiesc sau care au trăit înaintea noastră
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
erau oameni cu bani. Nu puteai refuza participarea la nuntă căci tradiția era clară, ce-ar fi zis lumea dacă nu te duceai. Și cu darul de nuntă era tot așa. Conform tradiției, la miezul nopții, între două lumânări mari aprinse, se ridica nașul și ținea o cuvântare mai mult sau mai puțin cioplită, care se rezuma la ideea că după ce am mâncat, am băut și am petrecut, se cuvine să ajutăm cu darul nostru începutul de viață al tinerei perechi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
inițiere. Simplul fapt că ți se cere un foc. Îmi povestea cineva cum s-a pregătit în izolare totală să învețe să fumeze. În liceu se întâmpla asta. S-a pregătit pentru intrarea aia triumfală în budă cu o țigară aprinsă. Să nu mai tușească, să nu dea impresia că fumatul îi face rău. Apoi, smerenia cu care un țăran merge la Primărie cu jalba-n proțap poate fi regăsită la bolnavii care se duc spre cabinetul doctorului. Centrul de unde emană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă așez la o masă pătrățoasă de lemn. Acesta ar putea fi biroul lui din acea bucătărie plină de cărți și de tot felul de texte corectate, mâzgălite, texte ale puștilor pe care îi meditează. Aragazul e, ca de obicei, aprins. Sigur, se poate glosa aici linișit despre desolemnizarea scrisului și alte asemenea. Dar, de fapt, împreună cu tot poporul român, în lipsa căldurii, R.T. s-a retras dinspre sufragerie înspre bucătărie, la dogoarea aragazului. M-am dus la el pe neașteptate, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcut din nou o vizită Farmacistului. Nu voiam decât să stau de vorbă cu el. A început iarăși să se răstească, bă, ne-ai nenorocit! Mi-e și rușine să ies din casă. N-am văzut niciodată un om mai aprins, mai pătimaș. Am început să plâng ca prostul, de ciudă că nu-s ascultat. E groaznic să vezi că, atunci când vorbești, omul din fața ta nici nu bănuie că poate cuvintele tale au un sens, ci se gândește doar ce replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Mogoșoaiei și de acolo, cu taică-meu, la Hipodrom, prin șosele cu praful de o palmă și În care țigănușii se dădeau roată În mâini, după golo ganii zvârliți. și i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pacea adunase laolaltă câțiva prieteni și apropiase pe unii străini. Intelectuali toți, ei se simțeau răs punzători de orice clipă de inacțiune. Farurile se stinseseră de vreme rea și pe scările rupte trebuia să Îndrăznească cineva până sus cu făclia aprinsă. Gânditori sau literați, ei erau legați, peste gusturile și creațiile personale, de convingerea că inteligența trebuie, cu conștiință și entuziasm, cheltuită ca un bun social. Datoria dintâi era o curățire a drumurilor de ruine. Într-o vreme de gra nițe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
geniul] morbid al lui Maurice Rollinat, discipolul rău al lui Baudelaire. Era o apariție de cavou, o fantasmă străvezie, prin care-i numărai oasele, iar ca figură, o pată mare de fard gros cu două adâncituri mari, ochii, ochii ei aprinși și cercuiți, efect al drogurilor blestemate. M-a târât după ea, ca pe o victimă proastă și ușoară, până Într-o uliță sinistră ca În filmele criminale nemțești din acea vreme; a scos din poșetă o cheie care nu se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]