8,235 matches
-
și a Romei antice (sec. VII î.Hr.). Prezentarea lor în acest cadru teoretic comun are ca fundament modul asemănător de abordare de către acestea a noțiunii de sacru, respectiv viziunea lor formatoare asupra reprezentărilor artistice cu caracter religios. Având ca principală asemănare credințele politeiste, arta acestor civilizații constituie un reper important în evoluția definirii conceptelor de artă și sacralitate, pe care studiul nostru le are în vedere. În acest context, arta Orientului antic cuprinde totalitatea manifestărilor creatoare ale acelor popoare care au
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
narativism, naturalism și individualizare, deosebește arta romană de cea greacă, a cărei tendință primordială era aceea a idealizării etice, formale și spirituale. Fig. 20. Venus din Milo. Detaliu Cât privește iconografia și reprezentarea vizuală a sacrului, pot fi remarcate unele asemănări speciale cu arta greacă, explicitate prin imageria divinităților, prin arhitectura religioasă 359 și, nu în ultimul rând, printr-un anumit cult al funerarului 360. La rândul său, străvechiul cult al împăratului regăsit și la egipteni este încă prezent, istoricul de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
perspective liniare ce sugerează ideea tridimensionalității, imaginile divinităților reflectând îndeaproape etalonul armoniei anatomice. Apelând la frumusețea organică a formelor fizice, arta greco-romană înfățișează sacrul într-o deplină conformitate cu canoanele și proporțiile armonice ale trupului omenesc, ajungându-se la o asemănare formală între imaginile oamenilor de rând și cele ale zeilor în care aceștia credeau. Sintetizând principalele trăsături artistice ale acestor civilizații, putem deosebi o serie de relații de reciprocitate și continuitate, definitorii pentru modalitățile de reprezentare vizuală a sacrului în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
calea spre absolut. De altfel, noțiunea de frumos este cea care aduce religia și arta în starea de comuniune, imaginând apropierea dintre idealul estetic, ce constituie gradul superlativ al acestui concept, și înțelesurile termenului de sacru. Interpretarea religioasă a acestei asemănări rezidă în faptul că frumosul, ca obiect al artei, reprezintă prin excelență expresia armoniei și perfecțiunii supreme a divinității, al cărei atribut firesc se arată 461. De aici apare și ideea conform căreia arta deservește, cel puțin în anumite perioade
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
epuizeze calitatea lor de obiecte sacre. Astfel descrisă, această situație îmbogățește sfera de sensuri a crezului artistic exprimat de artistul francez Christian Boltanski, care afirma că "muzeele sunt noile biserici"533. La rândul său, psihologul francez Serge Tisseron remarca această asemănare actuală dintre atmosfera muzeelor și cea a bisericilor, explicând-o prin faptul că vizitatorul trebuie să respecte în fiecare din cazuri o anumită prezență sacră 534: cea a divinității în cazul bisericilor, respectiv cea a sacrului existent în fiecare din
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a introdus noua concepție despre acest termen, prin care se desemna o imitație a realității. De asemenea, autorul a remarcat faptul că înainte de sec. V î.Hr., grecii au manifestat un oarecare dezinteres față de artele reprezentative, care, nefiind preocupate de problema asemănării cu realitatea, căutau, mai degrabă, aspectele iluzorii ale existenței. (Cf. Wladislaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, vol. I, Editura Meridiane, București, 1978, p. 186). 153 Liviu Rusu, Eseu despre creația artistică: contribuție la o estetică dinamică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
va trece la alcătuirea tabelelor fitocenologice brute. Prima operație constă în ordonarea fișelor cu relevee aduse din teren, care se împart pe tipuri principale de vegetație: păduri, pajiști, buruienișuri etc. Fișele se așează într-o anumită succesiune, care să reflecte asemănarea floristică și stațională dintre fitocenoze. Tabelul fitocenologic brut va cuprinde relevee ce corespund aceluiași tip de vegetație. Prin prelucrări ulterioare, din acest tabel se pot delimita mai multe tabele ce aparțin unor asociații vegetale diferite. Pentru a se putea lucra
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
2 intrări: pe verticală se înscriu speciile, iar pe orizontală se trec valorile cantitative, exprimate prin notele de AD (eventual și frecvența locală) pentru fiecare releveu în parte. Ordinea în care se introduc releveele în tabel se poate stabili după asemănările floristice dintre ele, după altitudine, după expoziția versanților, după gradul de influență antropică etc. Această ordine va fi ulterior schimbată, în funcție de afinitățile sau deosebirile ce se remarcă între anumite relevee. Se înscriu la început speciile din primul releveu, pe prima
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
obține tabelul analitic definitiv. Pentru a ajunge la forma finală, există mai multe modalități de permutări pe verticală și pe orizontală în cadrul tabelului brut. Pe orizontală se realizează deplasări ale releveelor spre dreapta sau spre stânga, atunci când se constată mari asemănări (sau deosebiri) între mai multe relevee, alcătuind astfel grupe de relevee ce caracterizează anumite subasociații sau faciesuri. Pe verticală, schimbările între ordinea de înscriere a speciilor se pot efectua ținându-se cont de mai multe criterii: după ordinea alfabetică; după
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
privind copilăria de altădată, școala, tradiții și obiceiuri, portul, modul de viață; redactarea unor caracterizări privind personajele - limbaj arhaic, comportament, concepții de viață; dramatizări inspirate din lecturi; gala personajelor: port, limbaj; întocmirea unui documentar: „Copilăria de ieri și de azi, asemănări și deosebiri”. Evaluarea semestrială: Limba română, științe, arte, tehnologii. Tema proiectului: „Toamna” Planul proiectului: Date științifice; Lucrări ale unor poeți și scriitori despre toamnă; articole din reviste și ziare; ghicitori, rebusuri, proverbe; fotografii, reproduceri de artă, ilustrate, decupaje din reviste
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
un exemplu de text narativ în ramă, minimal și declarativ. Fabulele se aseamănă între ele Fabulele "se aseamănă între ele". Dacă s-ar asemăna complet, am avea texte identice. În acest caz, textul primar s-ar cita pe el însuși. Asemănarea, în orice caz, nu poate fi niciodată identitate absolută, chiar dacă, după cum vom observa mai jos în textul lui Borges, singurul țel al naratorului este să stabilească această identitate. Din acest motiv, vorbim de asemănare mai puternică sau mai slabă. Chiar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
s-ar cita pe el însuși. Asemănarea, în orice caz, nu poate fi niciodată identitate absolută, chiar dacă, după cum vom observa mai jos în textul lui Borges, singurul țel al naratorului este să stabilească această identitate. Din acest motiv, vorbim de asemănare mai puternică sau mai slabă. Chiar și în cazul fotografiilor pentru pașaport, făcute cu intenția clară de a arăta asemănarea cu persoana portretizată, putem vorbi de diferite grade de asemănare. Cînd putem vorbi de asemănare între două fabule diferite? O
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai jos în textul lui Borges, singurul țel al naratorului este să stabilească această identitate. Din acest motiv, vorbim de asemănare mai puternică sau mai slabă. Chiar și în cazul fotografiilor pentru pașaport, făcute cu intenția clară de a arăta asemănarea cu persoana portretizată, putem vorbi de diferite grade de asemănare. Cînd putem vorbi de asemănare între două fabule diferite? O soluție simplă și relativă este următoarea: vorbim de asemănare cînd două fabule pot fi parafrazate în așa fel încît rezumatele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este să stabilească această identitate. Din acest motiv, vorbim de asemănare mai puternică sau mai slabă. Chiar și în cazul fotografiilor pentru pașaport, făcute cu intenția clară de a arăta asemănarea cu persoana portretizată, putem vorbi de diferite grade de asemănare. Cînd putem vorbi de asemănare între două fabule diferite? O soluție simplă și relativă este următoarea: vorbim de asemănare cînd două fabule pot fi parafrazate în așa fel încît rezumatele să aibă în comun unul sau mai multe elemente izbitoare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Din acest motiv, vorbim de asemănare mai puternică sau mai slabă. Chiar și în cazul fotografiilor pentru pașaport, făcute cu intenția clară de a arăta asemănarea cu persoana portretizată, putem vorbi de diferite grade de asemănare. Cînd putem vorbi de asemănare între două fabule diferite? O soluție simplă și relativă este următoarea: vorbim de asemănare cînd două fabule pot fi parafrazate în așa fel încît rezumatele să aibă în comun unul sau mai multe elemente izbitoare. Gradul de asemănare este determinat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cazul fotografiilor pentru pașaport, făcute cu intenția clară de a arăta asemănarea cu persoana portretizată, putem vorbi de diferite grade de asemănare. Cînd putem vorbi de asemănare între două fabule diferite? O soluție simplă și relativă este următoarea: vorbim de asemănare cînd două fabule pot fi parafrazate în așa fel încît rezumatele să aibă în comun unul sau mai multe elemente izbitoare. Gradul de asemănare este determinat de numărul de termeni pe care aceste rezumate le au în comun. Un text
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
vorbi de asemănare între două fabule diferite? O soluție simplă și relativă este următoarea: vorbim de asemănare cînd două fabule pot fi parafrazate în așa fel încît rezumatele să aibă în comun unul sau mai multe elemente izbitoare. Gradul de asemănare este determinat de numărul de termeni pe care aceste rezumate le au în comun. Un text în ramă ce prezintă o povestire care, conform acestui criteriu, se aseamănă cu fabula primară, poate fi luat drept un indiciu al fabulei primare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
comun, subtextul este un semn al textului primar. Locul textului înrămat textul-oglindă în textul primar determină funcția sa pentru cititor. Cînd textul-oglindă se află aproape de început, cititorul poate, pe baza textului-oglindă, să prezică sfîrșitul fabulei primare. Pentru a menține suspansul, asemănarea este adesea ascunsă. Textul înrămat va fi interpretat numai ca text-oglindă și va "dezvălui" rezultatul cînd cititorul va fi capabil să-și dea seama, prin abstracție, de asemănarea parțială. Acea asemănare abstractă, totuși, este de obicei observată după sfîrșit, cînd
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pe baza textului-oglindă, să prezică sfîrșitul fabulei primare. Pentru a menține suspansul, asemănarea este adesea ascunsă. Textul înrămat va fi interpretat numai ca text-oglindă și va "dezvălui" rezultatul cînd cititorul va fi capabil să-și dea seama, prin abstracție, de asemănarea parțială. Acea asemănare abstractă, totuși, este de obicei observată după sfîrșit, cînd știm rezultatul. Astfel este menținut suspansul, dar efectul de anticipare al textului-oglindă se pierde. O altă posibilitate inversează lucrurile: fabula textului în ramă nu ascunde asemănarea cu fabula
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să prezică sfîrșitul fabulei primare. Pentru a menține suspansul, asemănarea este adesea ascunsă. Textul înrămat va fi interpretat numai ca text-oglindă și va "dezvălui" rezultatul cînd cititorul va fi capabil să-și dea seama, prin abstracție, de asemănarea parțială. Acea asemănare abstractă, totuși, este de obicei observată după sfîrșit, cînd știm rezultatul. Astfel este menținut suspansul, dar efectul de anticipare al textului-oglindă se pierde. O altă posibilitate inversează lucrurile: fabula textului în ramă nu ascunde asemănarea cu fabula primară. Efectul de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
abstracție, de asemănarea parțială. Acea asemănare abstractă, totuși, este de obicei observată după sfîrșit, cînd știm rezultatul. Astfel este menținut suspansul, dar efectul de anticipare al textului-oglindă se pierde. O altă posibilitate inversează lucrurile: fabula textului în ramă nu ascunde asemănarea cu fabula primară. Efectul de anticipare este păstrat pe seama suspansului, ceea ce nu implică întotdeauna pierderea în totalitate a suspansului. Poate apărea un alt fel de suspans. Din felul în care atît cititorul cît și personajul sînt în umbră, am trecut
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a doua modalitate: cititorul știe, dar personajul nu știe cum se va termina povestirea. Întrebarea pe care și-o pune cititorul nu este "Cum se sfîrșește?", ci "Personajul va descoperi la timp?" Nu putem fi niciodată siguri de asta, pentru că asemănarea nu este niciodată perfectă. Pînă la sfîrșit există mereu posibilitatea ca fabula în ramă să se asemene cu cea primară, lăsînd la o parte sfîrșitul. Cînd textul-oglindă primește ceva în plus spre sfîrșitul textului primar, problema suspansului nu este atît
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
O simplă repetiție a fabulei primare într-un text-oglindă nu ar fi atît de interesant. Funcția sa este mai ales de a-i spori semnificația. Parafraza textului primar și a celui înrămat pe care am făcut-o pentru a deduce asemănarea va avea o semnificație mai generală. Acest sens mai general un om întotdeauna pierde în fața birocrației sau, și mai abstract, "nimeni nu-și poate învinge soarta" ridică întreaga narație la un alt nivel. În romanele lui Kafka se întîmplă acest
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dus la culcare devreme. M-am întins într-o clipită. Eram în pat înainte de a se întuneca. va fi văzută ca o repetare a aceluiași eveniment: actorul s-a culcat devreme. Desigur, spectatorul și cititorul sînt cei care își amintesc asemănările dintre evenimentele unei serii și ignoră diferențele. Cînd vorbesc aici despre repetiție, mă refer la diverse evenimente sau prezentări alternative ale evenimentelor, care indică similitudini; aceste similitudini intră în centrul atenției noastre. Cea mai întîlnită frecvență este o singură prezentare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dintre termenul abstract și general, de "actor", și cel mai specific de "personaj". Pentru început, se întîmplă destul de des ca un personaj să se asemene cu o ființă umană, pe cînd un actor nu are această obligație. Ce înseamnă această asemănare în naratologie și care sînt limitele ei se va discuta mai tîrziu. Deocamdată, să presupunem că un personaj este efectul care apare atunci cînd un actor este înzestrat cu trăsături umane distincție. Din această perspectivă, un actor este o poziție
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]