5,062 matches
-
timp care a trecut demult. Și care nu se mai întoarce niciodată. » „Fotografiile Lorettei Lux sunt stranii. La prima vedere, le-ai putea confunda cu niște tablouri. Modelele au pielea de alabastru, trupuri de porțelan, o căutătură pătrunzătoare, fragilitate și aura unei străluciri eterice. Ele exprimă secretul și vraja lumii de copil.“ - Sharifa Jamaldin Loretta Lux Loretta Lux (n. 1969) s-a născut în Dresda, în Germania. În prezent, locuiește și lucrează în Monaco. A absolvit Academia de Arte Vizuale din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Ilie Cazane este, deja, o probă în acest sens: sintagma „viața și faptele“ caracterizează o hagiografie, ceea ce-l transformă pe Ilie Cazane, eroul cărții, într-un sfânt, mag sau măcar iluzionist. De la prima sa intrare în scenă, Cazane poartă această aură care nu-l va părăsi până la sfârșit. Și totuși, fantasticul este destul de puțin prezent în acest roman. Cazane are, ni se spune, un farmec extraordinar atunci când vorbește, ceea ce îl ajută să mănânce și să bea pe veresie la toate cârciumile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
întins pe spate. În moarte, în arte, în deșertăciuni curat-murdare și povești documentate. Și zi-mi ceva care se spală în Gange*. Înainte, înapoi, unu, doi, unu, oi, moi, șoimi, poi*. Continuă, inspiră, expiră, apasă, pucioasă, tămâioasă, pe nară, pe aură, pe spirală, pe deget, pe smoală. Ganga-taranga-ramaneeyajataakalaapam, Ganga-taranga*. Pun pariu că pleacă, pe Krishna*, pe apă plată, infectată, radiată, paradoxală, injectată. Aici Shiva* te caută, pe ghat, la curățat, culcat și lepădat. Vino cu mine în rickshaw*, spală-te pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
I do not crush the world's revolving aură I do not crush the world's revolving aură, I preserve The mysteries that come across My mind: Eyes, gravestones, flowers, and lips, all together. Another's light Strangles the magic of translucent unknown, But I With my light give
A doua oară unu by Lucian Blaga () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92963]
-
I do not crush the world's revolving aură I do not crush the world's revolving aură, I preserve The mysteries that come across My mind: Eyes, gravestones, flowers, and lips, all together. Another's light Strangles the magic of translucent unknown, But I With my light give birth to greater questionsAs the moon, with her shimmer
A doua oară unu by Lucian Blaga () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92963]
-
reprezentarea și, implicit, discursul despre Celălalt, imprimându-le un caracter programat. Asemeni discursului, hărțile sunt înșelătoare. Ele doar "dau impresia" că sunt "imagini științifice, obiective, impersonale, chiar mecanice"34, susține Richard Philips. Ele se impun prin ceea ce Svetlana Alpers numește "aură a cunoașterii"35. "Ele descriu", după cum se exprimă Neil Smith, "lumea așa cum "este în realitate"; și pentru că autorul se pierde în hartă, harta exală autoritatea"36. Hărțile, naturalizate, interpretate ca fapte, sunt primite cu încredere. Cei care "citesc" în mod
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Ceaușescu și ținea vie amintirea acaparării țării în 1947 de către agitatorii școliți la Moscova cu sprijinul Armatei Sovietice. Rațiu era un personaj galant, dar în atmosfera acelor zile, când independența dubioasă a lui Ceaușescu față de URSS îi împrumutase acestuia o aură de liberal onorific, poziția ziarului Free Romanian era considerată de către oamenii bine intenționați, dacă îi dădeau cu adevărat atenție, o întoarcere absurdă la o lume revolută"271 . Ziarista stabilește contacte cu personalități române sau britanice din Londra, dornice să-și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
față de acțiunile acestuia. Imagini oscilând între dictatorul disident și intelectualii disidenți, dacă e să alegem două tendințe dihotomice în reprezentarea României comuniste. Anii 80 par să rezolve am-bivalența imaginilor britanice despre România. Vor predomina mizeria și tristețea unui popor oprimat. Aura de liberalism a lui Ceaușescu, percepută mai ales în politica internațională, dispăruse. Chiar și observatorii britanici cu vederi socialiste, erau nevoiți să admită că sistemul nu era perfect în România, o dată ce putea să dea naștere unor asemenea monștri. România comunistă
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
in representing communist Romania. The eighties seem to solve this ambivalence of the British images about Romania. It was neither the dissident president nor the dissident intellectuals, who prevailed, but the misery and sadness of an oppressed people. Ceaușescu's aura of liberalism, perceived mostly in his international policies, vanished. Even the British observers with socialist views had to admit that the system was not perfect, in Romania at least, once it could give birth to such monsters. It was written
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
conștientizarea ,,celuilalt"327. Religia este cea care dezvoltă pentru prima dată sentimentele colective și conștiința apartenenței sociale. Autorul citat pune în evidență că: religia oferă prilejuri de adunare a oamenilor; de reafirmare a solidarității sociale; susține coeziunea societății; dă o aură solemnă ordinii sociale; constituie o bază pentru controlul social. Reflectarea în ,,celălalt" este o însușire umană absolut fundamentală. Capitalismul este și o lume a noastră, dar este și o lume a celor de lângă noi. Este vorba, tocmai pentru că avem de-
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
portofoliul Externelor e un portofoliu care nu mai pretinde neapărat disciplină oarbă de partid, este un portofoliu care trebuie să țină cont, în principal și întotdeauna, de interesele supreme ale națiunii. Nu vă spun acest lucru ca să pun aici o aură de patetism în toată discuția noastră, vă zic pentru că acesta e și motivul pe care îl iau în considerare în momentul în care îl critic pe primul-ministru pentru chestiunea cu Irakul, care acum este închisă până la urmă din punctul meu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
rădăcina, aceasta ar marca o separare aproape netă între Dumnezeu și încă inocenții/deja păcătoșii de la rampă. Probabil că e Pomul Vieții Veșnice. În stînga lui, din punctul de vedere al privitorului, se află un soare care încadrează, ca o aură, chipul divin, ce totul priveghează, chiar și atunci cînd pare a fi absent. Soare menit să lumineze/să lipsească de lumină fuga din Rai a cuplului primordial, urmat, la o distanță respectuoasă, de cîteva animăluțe cam speriate. Fugă la care
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
paradis pe care îl meriți, pentru că ești conștient de existența lui, ca paradis, ca și de faptul că tu ești acolo. Ba chiar contribui și tu la calitatea lui de paradis, fie și prin starea de beatitudine, ce, precum o aură, te înconjoară. Dar e un paradis terestru, nu e Paradisul. E dominat de zei mărunți - idoli ai tribului, iar tribul sfîșie pe oricine ar îndrăzni să le știrbească o țandără din soclu -, capricioși, nepăsători și ocupați. Care, într-un moment
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
dintre ceea ce se știe deja și ceea ce se vede acum. între aceste date ale percepției se naște obiectul artistic, se impune supremația imaginii și se absolutizează gratuitatea formei. În spațiul artei românești, performanța absolută în ceea ce privește manipularea obiectului, cu întreaga lui aură de expresii și de virtualități, continuă să rămînă și, poate, va rămîne pentru încă multă vreme, Ion Bitzan. Rememorarea prezenței sale în acest mecanism al remodelării subtile a realului este, măcar din cînd în cînd, absolut necesară, pentru că gestul lui
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
altă fațetă a relației regizor-actor, nuanțele, redescoperirile, tonalitățile și inflexiunile unei comunicări speciale, așa cum este cea dintre acești artiști. Tot ce au lucrat împreună, pe texte extrem de diferite, Cehov, Gogol, Galin, fiecare personaj în parte, atmosfera din jurul lui, particulară, identificabilă, aura unui gest, rostirea unui cuvînt, intrarea în scenă sau părăsirea ei, un zîmbet amar, suita unor pași, totul însumează deja un cod care se naște între actori și regizori doar atunci cînd între ei aerul vibrează altfel. Cînd teatrul există
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
parte din textele poetului nu reprezintă decît (auto)analize ale singurătății, pe care definind-o, se definește pe sine, pe care constatînd-o ca pe-o damnare, o exorcizează: "Lipit de început/ ca de uterul mamei;// Curînd, lumină dezlipită,/ Voi contura aura și,/ pe tot ce voi pune gîndul/ Singurătate va deveni" (Moneda). Conexiunile subiective ale sensibilității sînt astfel împinse pe panta unei obiectivități ce le asimilează fără rest: Totul se petrece dimineața./ Spre seară, lucrurile sînt/ obosite de retina indiscretă.// Scăpat
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
secția TBC pe care o înființează, începutul anchetei, soarta familiei - mai mult decât propria arestare, spionii din celule, hrana menită să extermine lent și în chinuri, traiul animalic. Stanciu Stroia traversează șapte ani de existență subumană fără să-și piardă aura de om bun. Vertical, autorul acestor însemnări care conturează multe istorii, multe vieți - și nu toate lăudabile, creionează o lume: intelectualitatea antebelică, rădăcinile românității în Ardeal, drumul de la țăran la intelectual, haosul social postbelic, răsturnarea brutală de valori adusă de
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
de stil, sînt portretele, cîteodată retro, altădată SF, ale cunoscuților, chiar intimilor. Genealogia aceasta ciudată, în care înrudirile se arată în somn, aduce cu vrejul de fasole, din basmul cunoscut, din care tot dau ,cîrcei". Figuri antropoide, zoomorfe, spectre și aure de sfinți alunecă pe muzica din, să spunem, Dansul piticilor. Un amestec de mistere medievale, jitii, amintiri din presupuse turniruri populează un tărîm în care e loc și de covoare (persane) fermecate, și de sari, și de chimonouri și unde
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
Grațian Jucan Nimic nu reprezintă impietate din ceea ce intră în aura marilor personalități, mai ales, dacă e vorba de M. Eminescu. Iată de ce amintirea acestor două obiecte ( ceasul și inelul), care fac astăzi mândria expoziției muzeale a Casei "Vasile Pogor" din Iași, pot interesa nu numai pe vizitator, ci și pe
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
se lasă dedus din aspecte stilistice, când, de pildă, limbajul împănat de oralisme și familiarități, frust pe alocuri, pătat de pigmentări arhaizante, desolemnizează raportările la Istorie și la exponenții acesteia. Abordată cu termenii vorbirii de toată ziua Istoria își pierde aura, nimbul eroic, nu mai intimidează, supunându-se examinării critice la fel ca oricare alt domeniu. Iată, spre exemplu, în ce fel este evocată (rezumată) contribuția cărturarilor la așezarea premiselor Revoluției, a literaților ("gașca de literați"), a filozofilor, acea "nație din
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
un sturz.” Exhibiționist și juisor, puritan și ascet, moralist cu pedală și deșuchiat în relațiile cu aștrii, global pesimist și de o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână înmănușată cum/ mângie mările” (O mână) or: „Zeii n-au
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
iubit de cei mulți, urât de cei puțini la suflet, asemeni lui Eminescu, și a plecat, dintrodată, la marea întâlnire, chemat de acesta, biografia și opera sa, primul și cel din urmă drum, întâlnindu-se cu forță de destin în aura genialității celui care i-a alungat sentimentul de exilat în propria limbă, luminându-i drumul. A plecat la întâlnirea cu Eminescu scriindu-și din timp și epitaful („Sunt iarbă și mai mult nu pot fi”), dând , din vreme, și explicațiile
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Picasso (1964), carte tradusă în română, maghiară, engleză, germană, japoneză, polona, portugheză etc. A realizat și un film (Pînă cînd vor exista animale), cu care a participat la Festivalul de la Cannes, fiind vizionat în 30 de țări. Pentru unii, splendida aură de fotograf a fost eclipsata de operă să de scriitor, ce cuprinde sute de articole de eseistica și nu mai puțin de 17 cărți, din care unele sînt compuse atît din texte, cît și din imagini. A obținut, ca o
Centenar Brassai by Daniel Nazare, Irina Bernad () [Corola-journal/Journalistic/17633_a_18958]
-
Drăghici, Nastasia Maniu, George Vulturescu, Rodica Draghincescu, Daniel Corbu ș.a., mai putin semnificativi, te intrebi despre ce curaj și rigoare a selecției poate fi totuși vorba. Același relativism și în cazul tinerilor poeți basarabeni. De ce Dumitru Crudu, Iulian Fruntasu sau Aură Christi și nu Vasile Gârnet, de pildă? Nu vrem să continuăm însă cu aceste enumerări pentru a nu cădea în păcatul polemicilor pe marginea numelor autorilor antologați, menționat la începutul acestei prezentări. Intenția noastră era aceea de a urmări în
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
Eliade? etc. Numai într-un jurnal "slab" imaginea creată este compactă, fără distorsiuni grave, autorul căutând să-și "vândă" un chip unic fără să stăpânească arta autenticității. Ficțiunea poate crea un astfel de chip cu succes, jurnalul, nu - autenticitatea neagă aura personajului literar. Am putea spune că cetățeanul cu acte în regulă este chiar personajul literar în vreme ce personajul jurnalului este o prezență subversivă pentru că este instabil, lacunar, greu de manipulat. Opoziția ficțiune-jurnal ar trebui scoasă în evidență nu ambiguizată atunci cînd
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]