5,546 matches
-
numărul total al jandarmilor urma să crească la 6310. Legea mai prevedea ca în fiecare comună rurală să activeze câte 2 jandarmi pedeștri, unul sergent iar celălalt caporal, amândoi formând un post de jandarmi. În cel de-al doilea Război balcanic - 1913 Jandarmeria a participat cu aproximativ 800 de oameni în zona de conflict, sub comanda inspectorul general, generalul Anton Berlescu, în calitate de Mare Pretor. Desfășurarea războiului a găsit Jandarmeria încadrată în armata operativă și a asigurat acesteia serviciul pretoral și detașamentele
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Vecinii bizantinilor au profitat de războiul civil și, în timp ce Ștefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei a luat partea lui Ioan VI Cantacuzino, Ioan Alexandru l-a susținut pe Ioan V Paleologul și regența sa. Deși cei doi monarhi balcanici au ales tabere opuse în conflictul bizantin, ei și-au păstrat alianța între ei. Ca preț pentru susținerea lui Ioan Alexandru, regența lui Ioan V Paleologul i-a cedat acestuia orașul Philipopolis (Plovdiv) și nouă alte fortărețe importante din Munții
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
1349, ca și fratele său mai mare Mihail Asan al IV-lea în 1355 sau puțin mai devreme. Până în 1351 războiul civil bizantin se terminase, iar Ioan al VI-lea Cantacuzino realizase pericolul pe care îl constituiau otomanii în Peninsula Balcanică. A făcut apel monarhilor Bulgariei și Serbiei să își unească eforturile împotriva turcilor și i-a cerut lui Ioan Alexandru bani pentru a construi corăbii de război, dar apelurile sale au rămas neascultate întrucât vecinii săi nu aveau încredere în
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe teritoriul României, sunt de semnalat cercetările academicianului bulgar Vladimir Georgiev care s-a ocupat în special de identificarea unor denumiri dacice ale râurilor. Dintre lucrările mai recente privitoare la hidronomia din peninsula balcanică iese în evidență studiul lui Michel Pillon - Hydronymie et toponymie dans les régions orientales de l'Illyricum, de la conquête romaine aux invasions slaves (II s. av. J.-C.-VIII s. apr. J.-C.) publicat în Dialogues d' histoire ancienne, Vol
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
Uruguay, Italia și Franța. El a preluat acest post (pentru a doua oară) în 1929, după ce echipa antrenată de Teofil Morariu a pierdut la scor cu Iugoslavia în mai 1928, și a condus echipa României de la începutul campaniei pentru Cupa Balcanică din 1929/1931, pe care România a câștigat-o, pierzând numai un meci la Sofia și câștigând toate celelalte meciuri, învingând inclusiv echipa Iugoslaviei în octombrie 1929 . La Cupa Mondială, Rădulescu a fost ajutat de către Octav Luchide. Înainte de turneu, după
Constantin „Costel” Rădulescu () [Corola-website/Science/307864_a_309193]
-
pentru adversari. S-a consacrat pe postul de extremă stânga, post pe care a evoluat și în echipa națională, cu care a participat la două turnee finale ale Campionatului Mondial, în 1934 și 1938 și la cinci ediții ale Cupei Balcanice. Legenda șuturilor sale năprasnice pornește de la o faptă reală, petrecută la un meci de Divizia A dintre Juventus București si „Ripi”, cum era alintată trupa fanion a Banatului. Cibi Braun, însuși căpitanul echipei Juventus, povestește această întâmplare care a avut
Ștefan Dobay () [Corola-website/Science/307868_a_309197]
-
din data de 12 mai 1976, de atunci adunând 25 de selecții. A făcut parte din lotul echipei naționale a României care a participat la Campionatul European de Fotbal din Franța, din anul 1984. În anul 1980 a câștigat Cupa Balcanică după o finală România-Iugoslavia (scor 4-1). Totul a început în 1980 când în ultimul meci al echipei naționale a României din acel an, este titular în memorabila victorie a României în fața Angliei, la București (scor 2-1). Pe 29 aprilie 1981
Vasile Iordache () [Corola-website/Science/307895_a_309224]
-
deoarece considera România ca parte a sferei de influență italiene, alături de restul Balcanilor. În condițiile în care Germania se afla în conflict cu Regatul Unit, iar acesta și Grecia aveau o strânsă alianță militară, Mussolini a hotărât să atace țara balcanică, pentru a-și asigura din vreme zone de interes. Când Hitler a aflat pe 28 octombrie de planurile lui Mussolini, a încercat să-l convigă pe dictatorul italian să renunțe la un plan pe care tacticienii germani îl considerau hazardat
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
mai fost capabili să organizeze o altă ofensivă navală tot restul războiului. Impotanta victorie aliată de la Capul Matapan a fost însă contrabalansată de sosirea avioanelor Luftwaffe pe aeroporturile grecești. După ce britanicii au eșuat în încercarea de a apăra această țară balcanică, aproximativ 43.000 de soldați aliați au fost evacuați în Creta. Pe 20 mai 1941, germanii au lansat în spațiul aerian al Cretei cea mai importantă operațiune a parașutiștilor. După o săptămână de lupte grele, parașutiștii germani au reușit să
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Siminicea, județul Suceava - d. 15 aprilie 1979, Brașov) a fost un general român. Și-a început cariera militară în 1910 la Școala de Ofițeri de Infanterie pe care o termină în 1912 că sublocotenent, Participa la campania României din Războiul Balcanic (1913). La începutul Primului Război Mondial, era Comandantul Companiei a 10-a din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. Remarcându-se în luptele de la Oituz și Soveja, a fost decorat de Regele Ferdinand și de generalul Berthelot. După război este avansat maior. Apreciat la
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
-o, la data de 15 iunie 1911, cu rezultate bune, fiind avansat la gradul de sublocotenent. Și-a început cariera militară la 1 iulie 1911, în Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab” Brăila. A participat la cel de al doilea război balcanic (1913), fiind apreciat de șefii direcți ca un ofițer inteligent, disciplinat, tenace și perseverent. Avansat la gradul de locotenent în anul 1916 a luat parte la manevra de la Flămânda, ca o încercare de a-l nimici pe inamic prin acțiuni
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
de țărani. În anul 1906 a fost admis la Școala de infanterie din București, pe care a absolvit-o doi ani mai târziu. S-a căsătorit în 1913 cu Adela Gologan. A participat la luptele celui de-al doilea război balcanic, după terminarea căruia a urmat cursurile Școlii Superioare de Război. La intrarea României în Primul Război Mondial, căpitanul Gheorghe Avramescu s-a aflat dislocat la comanda unei companii în Dobrogea. A luat parte la luptele din Dobrogea de la Parachioi - Calaici
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
și a avut contacte cu diferite grupări socialiste din Imperiul Otoman. A fost reprezentantul în Constantinopol al firmei concernului germande siderurgie și construcții de armament Krupp și al companiei britanice Vickers. A făcut afaceri de milioane vânzând armament în timpul Războiului balcanic și a publicat articole de economie politică. În 1914 s-a mutat la Copenhaga, de unde a reluat legătura cu social-democrații germani (aripa "Lensch-Cunow-Haenisch"). A înființat publicația social-democrată "Die Glocke" ("Clopotul"), în care milita pentru „solidaritatea” proletară. În 1917 a colaborat
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
în rândurile Partidului Liberal muncitorii industriali, initiațivă ce a dat bune roade. În anul 1913, omul politic V.G. Morțun s-a înrolat ca voluntar în Regimentul 14 de la Roman și a participat la Campania Armatei Române din Bulgaria în timpul Războiului Balcanic. A fost avansat pe câmpul de luptă la gradul de sergent de către Regele Carol I. În perioada 4 ianuarie 1914 - 10 decembrie 1916, Vasile G. Morțun a îndeplinit funcția de ministru de Interne. În această calitate, a participat la Consiliile
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Militare Române, au avut diferite denumiri: Corpul Flotilei, Divizia de Dunăre, Flotila de Dunăre și Flotila Fluvială. • De la înființarea sa, Corpul Flotilei a participat la toate campaniile militare ale armatei române din zona fluvială: - Războiul de Independență din 1877; - Războaiele Balcanice din 1913; - Primul și al Doilea Război Mondial din 1914 și 1944. • 1962 - se înființează Brigada 24 Fluvială. • În perioada 1970-1990, Forțele Fluviale au cunoscut un amplu proces de dezvoltare, intrând în serviciu diferite tipuri de nave, precum: nave purtătoare
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Război pe care a absolvit-o în 1921 printre primii elevi. Și-a început cariera militară la 1 iulie 1911 în funcția de Comandant de Pluton la Divizionul de Artilerie Călăreață. În 1913 ia parte la al II-lea Război Balcanic la comanda Bateriei 6 Artilerie. Se înscrie la Școala Specială a Artileriei și termină al doilea din 41 de elevi fiind promovat locotenent și mutat la Regimentul 3 Obuziere. În campania din 1916 a comandat Bateria a 6-a din
Ramiro Enescu () [Corola-website/Science/307478_a_308807]
-
ieșiseră adepții politicii conciliante față de coroană ("trădarea generoșilor" care au intrat în Partidul Național Liberal etc) . În aceeași perioadă Rakovski, aflat în străinătate, a contribuit, împreună cu Vasil Kolarov, promovarea proiectului sugerat întâi la Belgrad (1910) al unei Federații Social - Democrate Balcanice reunind partidele social-democrate din România, Bulgaria, Grecia și Serbia. Programul a fost adoptat de o conferință ținută la București în 1915. În 1909, Rakovski a încercat să intre clandestin în România, dar a fost reexpulzat. Abia în 1912, după o
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
la București în 1915. În 1909, Rakovski a încercat să intre clandestin în România, dar a fost reexpulzat. Abia în 1912, după o luptă judiciară mediatizată, i s-a restituit cetățenia, la timp, pentru a putea agita ferm împotriva războaielor balcanice din 1912-1913. În anul 1913 s-a căsătorit din nou, cu militanta socialistă română Alexandrina (Adina) Alexandrescu (cunoscută și ca Ileana Pralea), profesoară de matematică, prietenă cu C.Dobrogeanu Gherea și cunoscută a lui I. L Caragiale, și care fusese
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Ajuns la Odessa, Rakovski s-a raliat revoluției bolșevice din octombrie și a devenit membru al Partidului Bolșevic, fiind primit cu entuziasm de Lenin și mal ales de Troțki. După victoria revoluției comuniste ruse, în speranța extinderii ei în zona balcanică și a împiedicării cuceririi și controlării Basarabiei de către armata guvernului "burghezo-moșieresc" al României, la începutul anului 1918, ca membru în conducerea RUMCEROD-ului (Comitetul Central Executiv al Sovietelor Frontului Românesc, al Flotei Mării Negre și al districtului militar Odessa) cu sediul
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
și a elaborat un proiect de regulament al porturilor. A demisionat din această funcție după doi ani, din propria voință, fără a exista vreun motiv determinat de cauze oficiale, trecând in cadrele rezervei. După începerea celui de al doilea război balcanic, a fost înaintat la 10 mai 1913 la gradul de viceamiral și mobilizat pe lângă Marele Cartier General, fiind decorat pentru participarea la aceasta campanie militară cu Medalia „Avântul Țării”]]. La data de 1 septembrie 1919 viceamiralul în rezervă Vasile Urseanu
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
tallava"), Grecia (gr. "laïká") sau în Turcia (arabesk). Maneaua este o creație contemporană cu rădăcini în cultura muzicală încă predominant otomană a boierilor din România sud-estică a începutului de secol 19. Ca atare, ea prezintă o seamă de caracteristici pan-balcanice. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, ediția a II-a, maneaua este un cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată. Cercetările efectuate până în ziua de astăzi nu au reușit să reconstituie împrejurările în care au apărut
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
bas, orga electronică, sintetizatorul și bateria, în schimb renunțând la tradiționalul țambal (uneori și la vioară sau acordeon), astfel încât ansamblurile ajunseseră foarte apropiate de „formațiile de chitare electrice”. Muzica bănățeană și alte specii de muzică pop puternic influențate de culturile balcanice, reunite sub denumirea de proto-manele, au fost cenzurate laolaltă. Deosebit de atrăgătoare pentru publicul de condiție simplă, ele au fost multiplicate prin casete audio cu înregistrări din concert, în lipsa sprijinului casei de discuri unice. Proto-manele care folosesc ritmul de manea au
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
spectatori sunt mai ales romi, devine o ocazie prețioasă pentru a reuni pe scenă numele cele mai importante din muzica țigănească de oraș. Dacă în primele ediții poate fi ascultată și muzică lăutărească propriu-zisă, cu timpul se impun muzicile pop-folk balcanice (inclusiv cea bănățeană, încă practicată în vestul țării) și, într-o ultimă etapă, manelele. Studiul muzicii de manele reprezintă un alt aspect al genului, încă lipsit de interes de specialitate. Prima dificultate întâlnită în acest demers este delimitarea granițelor genului
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
și recunoscute. Ion Chiricuță a devenit profesor de oncologie în 1971. a fost membru a numeroase societăți științifice internaționale, între care Societatea Internațională de Chirurgie, de Oncologie, de Senologie (Société Internationale de Sénologie (S.I.S.), expert OMS, membru al Uniunii Medicale Balcanice (Union Medicale Balkanique), vicepreședinte al Societății de Oncologie, membru al Societății de Chirurgie, la ale cărei ședințe lunare ale filialei din Cluj participa întotdeauna cu comunicări și lucrări substanțiale și interesante. Unul dintre cele mai frumoase momente din cariera profesorului
Ion Chiricuță () [Corola-website/Science/303020_a_304349]
-
a fost total diferit de cel din Europa Centrală, orientându-se fără echivoc către obținerea sprijinului Rusiei. Mișcarea panslavă sudică era apărătoarea obținerii independenței de sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Otoman. Sârbii căutau să-i unească pe toți slavii balcanici sub conducerea lor. Serbia, imediat după cucerirea independenței, era un stat mic și, în ciuda instabilității Imperiului Austro-Ungar, acesta din urmă era un adversar redutabila al Serbiei. În această situație, ideea implicării în conflict a Rusiei a părut o alegere bună
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]