5,418 matches
-
tot restul vieții, supuși la torturi, înfometați și biciuiți pentru că din toate apartamentele din oraș ei l-au ales pe cel de vizavi, expunându-și iubirea mirosind a transpirație în văzul lumii și al meu. Nu am mai ieșit pe balcon, mă retrăsesem în bucătărie, unde începusem să așez timbrele în noile clasoare, ascultând muzică preromantică și visând la o altă vară plină de fluturi într-o singurătate profundă și liniștitoare, departe de orice sentiment, tolănit în ființa mea leneșă. În
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
avea să se căsătorească în curând; iar el se apucase să colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să mă întind până peste prezent spre ceva ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Întrebări, Își dădea răspunsuri; alte Întrebări, alte și alte răspunsuri, următoarele le anulau pe primele; și le luau, pentru câteva momente, locul, altele, noi. Ca, În cele din urmă, totul să fie luat de la capăt. Spre ziuă a ieșit pe balcon. Mama i-a venit alături. Îmi spui? Da. Despre ce poate fi vorba? Ieri, mai către seară, m-am iubit, cu doamna Corina. Care, doamna Corina? Doamna Corina Coresi. Profesoara ta? Da. Ești nebun! Ba nu. Sau e nebună ea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rezultatul, printr-un telefon mobil. În cazul unui vot favorabil celor doi, totul urma a fi lăsat, să curgă, așa, până la terminarea anului școlar. În cazul celălalt - ambii urmau a fi Îndepărtați din liceu. Și telefonul a sunat. Erau pe balcon. A răspuns Corina. DA!, a exclamat, ea, Încât, s-a auzit, această aprobare, până mai pe departe, prin vecini. DA?, a Întrebat, el, iar dânsa, i-a repetat: DA!, Îngerașul meu. DA. Auzi, tu? DA! Aud. Deci, DA! Și s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Învârti, și a se legăna, când Încolo, când Încoace; și iar a se Învârti, cu viteză la Început domoală, apoi, cu viteză mai mare, și mai mare, și mai mare, până, când, picioarele lui, aproape că nu mai ajungeau betonul balconului. Ba, la un moment dat, din exces euforic, el a prins a părea, ca un fel de parașută, primprejurul ei, Însă, palmele, fiindu-le, de-acuma, transpirate, degetele le alunecară, brusc, unele din altele, Bogdan scăpând, dincolo de balcon, În abisul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajungeau betonul balconului. Ba, la un moment dat, din exces euforic, el a prins a părea, ca un fel de parașută, primprejurul ei, Însă, palmele, fiindu-le, de-acuma, transpirate, degetele le alunecară, brusc, unele din altele, Bogdan scăpând, dincolo de balcon, În abisul celor nouă etaje, câte număra blocul, de jos și până unde-i găsise, pe ei, momentul de fericire supremă. Observând ce se Întâmplă, Corina Coresi Întrebă: dar, ce faci, Îngeraș, zbori? Da. A zburat. Trupul său, În impactul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cam În acest fel, importanta hotărâre, adoptată de cei și de cele despre care este vorba aici: Încă, noi, de la marșul și de la defilarea din București, din anul ăsta, am scăpat ușor: cu bătaia cu roșii și cu ouă, de la balcoanele blocurilor, și cu pietroaiele, cu care ne-au Întâmpinat, copiii, jos, În stradă, nu departe de centrul Capitalei. De asemenea, Încă și-au făcut milă de noi, autoritățile, și ne-au asigurat, o cât de câtă protecție, prin jandarmii care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la culoarea rochiei. Ne făceam de lucru mereu la cortină, ca să mai privim o dată... și încă o dată... Nu ne mai săturam de aceste minunate podoabe vii ale sălii noastre, care întreceau in frumusețe și gingășie ghirlandele de flori ce străjuiau balcoanele. ― Le vedeți, mă, cum au venit îmbrăcate și coafate? spuse Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și mai cu seamă ele, când or să ne vadă interpretând rolurile noastre antice, în uniforme bleumarin?! Dacă Barbă n-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
l-a imaginat vreodată cineva: Luna, domnilor, sărmana bastardă a acestui moșneag cumsecade care e Pămîntul! Ei bine, în această noapte cu o lună așa de minunată, cum nu cred să fi admirat-o nici Julieta, când își trimetea din balcon gîndurile-i pline de dragoste către Romeo, care sta furișat în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar spune Crăcănel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu o arie din Boris Godunov, Încheiau cu Romeo și Julieta sau cu Othello. Își schimbau mereu rolurile Între ele. Mașa era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago. Scena balconului le dădea o oareșicare bătaie de cap, bătrâna fiind nevoită să se cațere pe o scară, iar Mașa, să stea Îngenuncheată pe parchet, cu un buchet de trandafiri În brațe, sorbind-o din priviri. Când ajungeau la „O, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o lume În care totul, inclusiv sufletul omenesc, ar fi trecut mult dincolo de stadiul perfecțiunii... Arar câte unul se oprea În loc, ațintindu-și ochii În direcția câinelui, pe care Oliver Îl boteză Benedict Spinoza, din pricina că uneori acesta apărea În balcon Înarmat cu un telescop. Ceea ce emitea Spinoza prin mârâituri erau concepte pure. Nimeni nu-și bătea Însă prea mult capul să descifreze acest mesaj codificat. Oliver Îl decodifica reproducând În interiorul, dar și În afara sa, cât mai fidel posibil, aceste sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Urletul unea oamenii și lucrurile Între ele, făcându-le dependente unele de altele. Uneori universul era străbătut de voci sau pași străini, care perturbau buna ordine ce fusese constituită de la Începutul lumii. Ca să-și apere conceptele, Spinoza Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă femeia-girafă, cu picioare lungi cât o zi de post, și Oliver fu pus din nou cu tălpile pe jar. Picioarele femeii Începeau de la un etaj și se terminau la altul. Într-un alt salon, tronând la Înălțime, se ițeau balcoanele, acoperite de mușcate, spre care masterandul și tovarășii săi de suferință, uneori și practicanzii, aruncau cocoloașe de hârtie, luându-se la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
număr impresionant de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda intra În transă, tremurând, gata-gata să se dezmembreze din toate Încheieturile. Ca să scape de infernul ce bolborosea În pântecele său, femeia ieșea În balcon și țipa ca scoasă din minți, Încercând, În disperare de cauză, să spargă cu țipetele ei plăcile de gramofon ce se Învârteau În prăvălia de vizavi. Zadarnic Însă. Toate ieșirile sale s-au soldat cu un răsunător eșec. Dușmanul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai parșiv. Purnând Într-o noapte toate gramofoanele În funcțiune, el Își aprinse o țigară și, lăfăindu-se În fotoliul său, o urmări cum se agită. Învârtindu-se În ritmul unei polci, femeia-Olanda apăru mai Întîi la geam, apoi În balcon. Când ritmul se Înteți, smulgându-și părul, femeia se ivi, țipând, În toate balconașele din jur. Intrând În cârdășie cu dușmanul ei de clasă, vecinii profitară de ocazie, sunând la poliție. Curând se auziră sunând girofarele din toate părțile. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din vedere nici ceea ce petrece jos, nici ceea ce se Întîmplă deasupra sa. La geamuri și balcoane apar oameni-urechi și oameni-pleoape. Cu ce ochi Îl privesc, Dumnezeule! Cu ce a greșit Noimann În fața lor? Strada e Îngustă și dreaptă. Ca o venă golită de sânge. Dacă strigi, strigătul se Întoarce Îndărăt, spărgându-se În alte strigăte mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe și Înconjurat de femeia-beschie și de femeia-capră. Îl văzut tremurând din frunziș lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răsturnați în mijlocul camerei, spuneam, de exemplu, că mi i-a trimis un văr de la țară, din județul Prahova, și nu se mira nimeni. Pe atunci, mâncam de obicei vinete, vă rog să rețineți amănuntul acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și le mâncam fără sare, nu erau bune; tot în balconul acela îmi uscam frunzele pe care le fumam în pipă, încercam tot soiul de frunze, numai cele de gutui puteau fi utilizate în acest scop, deși chiar și ele aveau dezavantajul că îmi lăsau în pipă un ulei negru și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice decît stradă, pînă cînd luminile de pe Rambla s-au pierdut În urma noastră. Limpezimea zorilor se filtra de pe balcoane și cornișe În raze de lumină piezișe ce nu ajungeau să mîngîie pămîntul. În cele din urmă, tata s-a oprit dinaintea unei porți mari din lemn lucrat și Înnegrit de vreme și de umezeală. În fața noastră se ridica ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curăț. CÎnd m-am Întors În salon, am stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]