8,717 matches
-
ta Prăpădi pe maică-ta. {EminescuOpVI 270} {EminescuOpVI 271} {EminescuOpVI 272} {EminescuOpVI 273} BASMUL LUI ARGHIR Frunză verde fag, Dorule sărac, Lăutar pribeag, Vin, de-mi zi cu drag, Vin de-mi zi să-nșir Tot din fir în fir, Basmul lui Arghir, Cel cu păr de fir Singur să mă mir. Fost-a când a fost Că de n-ar fi fost Nu-i s-ar ști de rost, Fost-a împărat Mândru luminat, Ce avea cetate De nalte palate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
revista PAC fără să-și reclame o singură dată premiile. La Interpol s-a creat o adevărată legendă în jurul misteriosului abate. De fapt cu ce se ocupă? ― E pensionară. Trăiește singură împreună cu un motan, care se dă în vânt după basmele lui Grimm. Nu, nu e o glumă, bătrâna îi spune câte o poveste în fiecare seară, stau la televizor, discută, mănâncă dulciuri și pun la cale năzdrăvănii. ― Extraordinar! ― Are o fantezie fantastică și se recreează cu exerciții de tembo-habe. ― Asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm. Niște scriitori remarcabili. Doamna Miga izbucni într-un râs nervos. ― Ce idioată! Basme! Ne povestește basme! Melania Lupu își strânse buzele ofensată. ― Detest violențele de limbaj, Florence. Ce-o să-și închipuie dumnealui... ― Faceți abstracție de mine, zâmbi Ionescu. ― ... și-n afară de asta, știm cu toții că în fiecare carte există nu sâmbure de adevăr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm. Niște scriitori remarcabili. Doamna Miga izbucni într-un râs nervos. ― Ce idioată! Basme! Ne povestește basme! Melania Lupu își strânse buzele ofensată. ― Detest violențele de limbaj, Florence. Ce-o să-și închipuie dumnealui... ― Faceți abstracție de mine, zâmbi Ionescu. ― ... și-n afară de asta, știm cu toții că în fiecare carte există nu sâmbure de adevăr. Inginerul își coborî
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă cam sâcâie, dar e prea frumoasă ziua asta ca s-o stricăm ocupîndu-ne de lucruri neplăcute. Melania Lupu își petrecu toată dimineața în bucătărie. În casă era cald și mirosea a vanilie și rom. Mirciulică dormea pe canapea lângă basmele lui Ispirescu. Se trezea din când în când și se uita la fulgii care pluteau lin, înflorind văzduhul. Auzi în bucătărie glasul cristalin al bătrînei: ― Nu cunosc altceva mai bun când ninge decât o budincă fierbinte... Ce faci, Melania? Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda cu migală de ani de zile, probabil de-o viață? Panglica roșie a motanului, tortul de șocolată cu ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea lui Mirciulică, basmele spuse la gura sobei, divertismentele cu Interpolul râzând înfundat sub sutana abatelui Brown apoi celelalte, poveștile înfricoșătoare legate de tabloul lui Goya. Toate însăilau o atmosferă ireală, trădau vocația înnăscută a Melaniei pentru fantastic și fără îndoială o amputare la fel de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mi-amintesc că soțul meu mi-o reproșa adeseori: "Melania! Casa ar putea lua foc fără ca tu să bagi de seamă". ― Vreți să spuneți că atunci când citiți o carte... ― Dar nu e vorba despre o lectură oarecare, interveni bătrâna. Traduc basme africane, dialectul tembo-habe. ― Tembo-habe? ― Îl vorbiți cumva? Cristescu ridică din umeri: ― Nu... ― Păcat! ― Unde ați avut prilejul să vă specializați? ― Nu este vorba propriu-zis de o specializare. Când mai locuiam încă în casa cea mare, împreună cu soțul meu, țineam în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în miezul unei lumi pe cale de a deveni parte a universului occidental - epoca este aceea a marilor călătorii ale lui Cook și doar câțiva ani se vor mai scurge până la fondarea Australiei. Deocamdată, Light descoperă un spațiu mai aproape de fabulosul basmelor pe care le consemnează cei întorși din voiajele lor fără de sfârșit. Pacificul sfârșitului de veac XVIII este, simultan, decorul utopic al insulelor în care ancorează revoltații lui Fletcher Christian, dar și teritoriul încă nedomesticit ce ascunde cruzimea rituală a canibalilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care te izbește cu unda lui înspumată. Sinestezică, adaptarea lui Pratt are luxurianța unui poem de Rimbaud. Povestea capătă chip, în același mod fermecat în care volumul magic al lui Michael Ende îl transformă pe Bastian în salvatorul țării de basm. Răpit de pirați este însuflețit de eleganța cavalerească a celui care devine ocrotitorul și ghidul tânărului David Balfour. Alan Breck, gentilom iacobit în Scoția veacului al XVIII-lea, slujitor al casei Stuart, spadasin fără seamăn și orator înzestrat cu geniul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încerca să pună ordine în acțiunile criminale care nu par să aibă vreun sens. Geniul lui Pratt și Ongaro rezidă în vocația îngroșării trăsăturilor narative. Ceea ce debutează ca o variațiune în marginea jafurilor și crimei sfârșește prin a fi un basm robotic și trepidant animat de prezența ubicuă a răului. Odată cu profesorul Sanders, Pratt și Ongaro inventează un savant malefic înzestrat cu voința infernală de a domina lumea. În peisajul prozei grafice postbelice, el aparține familiei tipologice de care țin și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Agartha lui Manara și o parte din acel regat inaccesibil la care visează gnoza lui Guénon și Evola, dar și poezia invizibilă și protectoare care îl învăluie și îl răpește pe doctorul Honigberger. Banda desenată are această capacitate mirabilă, asemenea basmului, de a da Tradiției carnea de poveste ce îi permite acesteia să existe în acest spațiu desacralizat. Proza grafică a lui Manara se situează la răscrucea a două medii de exprimare. Ea este aproape de nivelul versatil și spectaculos al unei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
comoara abandonată în vremea războaielor lui Napoleon. O mină părăsită este sarcofagul ce ocrotește averea la care râvnesc conspiratorii din palatul princiar. Retrezit la viață și la amintiri, Helmut o însoțește pe Molly, în căutarea comorii. Poveste romantică, dar și basm dominat de dilemele modernilor, Molly Manderling culminează, organic cu victo ria binelui pe care Ruritania se întemeiază. Prinț regăsit, prinț luminos, Helmut își revede tatăl și redă principatului speranța. Conspiratorii înșiși mor teatral, ca parte a răzbunării lui Igor, instrumentul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poate, prea mare importanță, cu vremea devenise o veritabilă magazie cu dinamită. Unii, îndeosebi Domnul Andrei și Siminel, pretindeau că și istoria Bătrânului se găsea în arhivă, într-un plic special, sigilat cu ceară roșie, dar cei mai mulți, auzind asta, zîmbeau: "Basme". În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă, singurele tentative de forțare a arhivei. "Odată, când Arhivarul zăcea bolnav ― mi-a povestit Domnul Andrei ― Mopsul a reușit să desfacă broasca și a încercat să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe toate. În orice caz, puteam să fiu sigur că în aceeași clădire mizerabilă în care ne găseam, nu foarte departe de camerele noastre păduchioase, "mă rog, a dumneavoastră nu, domnule sculptor, dar cele mai multe așa sînt", exista o sală de basm, somptuoasă, "ca la Versailles" preciză Siminel, cel ahtiat de călătorii. Nimeni nu putea lămuri de unde și pe ce căi se auzise cum arăta refugiul Bătrânului, dacă nu fusese nimeni acolo, dar ce importanță avea asta? Fapt e că sala exista
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ești zdravăn la minte? ― N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. ― Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
breaslă cu mine, că ne-am prețuit și vizitat în anumite ocazii oferite de viața reală și astfel am aflat că o mare neîmplinire măcina această familie: Nu aveau copii și nici nu puteau spera în vreo minune, ca în basmele cu împărați, Feți-Frumoși și IleneCosânzene. Trăiau drama dispariției fără urmaș direct, sentiment pe care l-am trăit și eu din plin, în război, până când căminul nostru a fost binecuvântat cu un copil care să ne poarte numele și neamul spre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bună soluție pentru armeni, nu ideile radicale. Turcii, grecii, armenii și evreii trăiau Împreună de secole și găseau Încă o cale de a coexista sub aceeași umbrelă. — Nu Înțelegi nimic, nu-i așa? a sărit Kirkor Hagopian furios. Trăiești În basmele tale! Hovhannes Stamboulian nu-l văzuse niciodată atât de deprimat și de pornit. Totuși nu s-a potrivit vorbelor lui. — Nu cred că fanatismul ne va ajuta cu ceva, a spus cu o voce aproape șoptită. Credea cu tărie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
CÎnd Tina, care Își schimbase rochia... Zscharnack În spatele meu Își pierde răbdarea și recită În locul meu: „Și-a făcut apariția Într-o rochie de seară din dantelă cenușie brodată cu fir de argint, o rochie care făcea din ea eroina basmului ce avea să fie Într-o bună zi viața voastră comună... Apoi?“. Patru ani de logodnă! CÎt timp ținuse călătoria lui Magellan În jurul lumii? CÎt timp durase expediția lui Bougainville? Mai puțin decît logodna mea! Magellan se Întorsese deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
globalizare”, “integrare” sau “mediatizare”... Dar cu înțelegerea diferențelor cum stăm?... * Cică erau niște “mușchetari” reprezentanți ai generației eterne de adolescenți nedumeriți și nesăbuiți, după poreclele lor cunoscuți ca Șobolanul, Moaca, Boxerul și... ar mai fi vreo cîțiva... exact ca-n basme, fiecare cu trăsătura sa distinctă. Băi, n-ai o țigară, că nu mai am cașcaval, l-am pierdut ieri în lac, zice Boxerul.(termenul „cașcaval” semnifică bani - nota culegătorului... - dar aici era vorba de un lanț de la gît care avea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
poate, prea mare importanță, cu vremea devenise o veritabilă magazie cu dinamită. Unii, îndeosebi Domnul Andrei și Siminel, pretindeau că și istoria Bătrânului se găsea în arhivă, într-un plic special, sigilat cu ceară roșie, dar cei mai mulți, auzind asta, zâmbeau: „Basme”. În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă, singurele tentative de forțare a arhivei. „Odată, când Arhivarul zăcea bolnav - mi-a povestit Domnul Andrei - Mopsul a reușit să desfacă broasca și a încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe toate. În orice caz, puteam să fiu sigur că în aceeași clădire mizerabilă în care ne găseam, nu foarte departe de camerele noastre păduchioase, „mă rog, a dumneavoastră nu, domnule sculptor, dar cele mai multe așa sunt”, exista o sală de basm, somptuoasă, „ca la Versailles” preciză Siminel, cel ahtiat de călătorii. Nimeni nu putea lămuri de unde și pe ce căi se auzise cum arăta refugiul Bătrânului, dacă nu fusese nimeni acolo, dar ce importanță avea asta? Fapt e că sala exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ești zdravăn la minte? — N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. — Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
diabolici de trei parale, pe de alta lansează niște insinuări, zice că mai există pe undeva prin lume trei colegii rozacruceene, și ar fi adevărat, căci după al treilea nucleu mai sunt Încă trei. Dă niște indicații aproape demne de basm (unul e În India, În insulele plutitoare), dar sugerează că unul dintre colegii se află În subteranele Parisului.“ „Dumneata crezi că toate astea explică Războiul de treizeci de ani?“ Întrebă Belbo. „Fără nici o Îndoială“, am spus, „Richelieu are informații aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și mereu se Îmbrăca așa curat și elegant, cu cravată, cu servietă frumoasă. Un adevărat domn. Mamă și fiică Își șterg lacrimile de pe gene. Lui Wakefield Îi vine greu să creadă că un profesor ar putea fi ucis din cauza unor basme esoterice. Doar dacă băieții răi foloseau și ei basmele acelea În vreun fel, ca un cod. Uneori oamenii se ciocnesc pe același teren și nimeni nu crede că ceilalți s-ar putea afla acolo doar din greșeală. Wakefield a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cravată, cu servietă frumoasă. Un adevărat domn. Mamă și fiică Își șterg lacrimile de pe gene. Lui Wakefield Îi vine greu să creadă că un profesor ar putea fi ucis din cauza unor basme esoterice. Doar dacă băieții răi foloseau și ei basmele acelea În vreun fel, ca un cod. Uneori oamenii se ciocnesc pe același teren și nimeni nu crede că ceilalți s-ar putea afla acolo doar din greșeală. Wakefield a avut odată de Îndurat două ore de interogatoriu la FBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]