7,476 matches
-
două degete și-l duc la gură. Geografie Mă uit la pantalonii ei. Du-te și schimbă-te. ăștia nu-s buni, ți-i agăți în lanț. Pune-ți unii mai scurți. Strâmbă din nas, apoi se dă jos de pe bicicletă și pleacă spre cameră. Și prinde-ți și părul. Nu suntem la vreo prezentare de modă. Da, e mișto să-ți bată vântu-n plete, numai că poți să te trezești cu o șuviță peste față. Nu se întoarce. Din mers
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
te pun în pericol. Mă întreabă de ce eu n-am cască. De șmecher. O mai lungim mult? Că se-ntunecă. Și au anunțat c-o să plouă. Ori îți iei casca, ori renunț la plimbarea asta. Abia înveți să mergi pe bicicletă. Chiar nu vrei să respecți nici o regulă? Astea nici măcar nu-s scrise undeva, sunt doar chestii elementare, dacă vrei să te-ntorci întreagă. Pleacă din nou spre cameră, nu-mi mai arată nici un deget. Peste cinci minute ieșim pe poarta
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
aparatul din rucsac și pozez câțiva trecători. Nu vorbim. Între noi s-a instalat o mică tensiune. Asta e. Am sărit calul. Se mai întâmplă. Trece o jumătate de oră. Hai să mergem, că s-a înnorat. Ne suim pe biciclete și o luăm înapoi. Înainte să ieșim din Dolo, văd o piață. Hai să luăm niște fructe. Ea merge în piață, eu păzesc bicicletele. Se-ntoarce cu două pungi, pline cu piersici. Mă-ntreabă dacă pot să ghicesc cât au
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
întâmplă. Trece o jumătate de oră. Hai să mergem, că s-a înnorat. Ne suim pe biciclete și o luăm înapoi. Înainte să ieșim din Dolo, văd o piață. Hai să luăm niște fructe. Ea merge în piață, eu păzesc bicicletele. Se-ntoarce cu două pungi, pline cu piersici. Mă-ntreabă dacă pot să ghicesc cât au costat. Nu, n-am idee. Cât? Îmi spune că a dat pe ele doi euro jumate. Nu cred. Miros o piersică. Mușc din ea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Pedalăm. O iau înainte. La un moment dat, îmi dau seama că ea nu mai e în spatele meu. Mă opresc. Liniște. Am trecut de curbă, iar ea nu se vede nicăieri. Mă-ntorc. Pe măsură ce intru din nou în curbă, văd bicicleta ei, lăsată pe marginea drumului. Ea,nicăieri. Apoi o văd apărând din vița-de-vie. Pipi? Îmi face semn că nu. Ce e? Ți-a căzut lanțul? Îmi face semn că nu. Își ține mâna stângă la spate. Mă apropii. Întinde mâna
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mele podul de piatră și râul. Drumul ce trece peste el duce în câmpie, câmpia nesfârșită a sudului. Ce animație e pe strada asta când vine bâlciul, în luna august. Nu-ți vine să crezi. Mașini, oameni și copii, motociclete, biciclete merg spre bâlci. Muzica se aude de departe. Bâlciul e un fel de carnaval fără măști. Pepeni de vânzare, vată de zahăr ars, papagali multicolori ghicitori de soartă, limba soacrei, gornițe pentru copii, scamatori. Un du te vino amețitor. Prin fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de simplu. — În carieră, vorbim de un "înainte" și "după" accident? — Da. Sigur. — Ce s-a schimbat? — Cu Dolfi, găsisem o pace. Renunțasem la multe lucruri. Dacă nu îmi plăcea, nu cântam și gata. Îmi plăcea să mă plimb cu bicicleta, să culeg lăcrămioare, să fac buchete de flori, să gătesc și să ne adunăm seara la masă... — Să trăiți. — Da. Nu am avut timp să trăiesc. Am trăit în transă. Când privesc în urmă, am senzația că am fost pe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Ozzy Osbourne concert“. Ceilalți La un moment dat m-am decis că e vremea ca puștiul meu, care pe atunci avea vreo patru ani, să învețe să meargă pe două roți. Era deja un mare maestru într-ale mersului pe bicicletă cu roți ajutătoare. Într-o bună zi, m am hotărât să le demontez și am ieșit în fața casei. A dat de câteva ori din pedale, nesigur, dar era prea speriat ca să-și dea cu adevărat interesul. Am lăsat-o baltă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
aș fi fălit imediat, printr-un status update, cu performanța copilului (din câte îmi amintesc, nici n-am făcut-o). E vorba de faptul că natura umană, care ne face să vrem să intrăm în grupul copiilor care merg pe bicicletă fără roți ajutătoare atunci când avem patru sau cinci ani, ne împinge și în brațele Facebook ului. De ce are succes Facebook? Ce ne face (pe unii dintre noi) să ne verificăm de câteva ori pe zi, pe computer sau pe telefon
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
de zi? O explicație neuroștiințifică Neurobiologia ne învață că explicația pentru atracția pe care o exercită Facebook asupra a milioane de oameni, ca și pentru faptul că un copil de patru ani se hotărăște să-și scoată roțile ajutătoare de la bicicletă, poate fi strict biologică. Simplu spus, Facebook și Twitter ne satisfac o nevoie biologică fundamentală. Poate părea ciudat, dar nevoia de socializare nu e de natură intelectuală. În acest context, învățarea mersului pe bicicletă trebuie privită nu ca rezultatul ambiției
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
să-și scoată roțile ajutătoare de la bicicletă, poate fi strict biologică. Simplu spus, Facebook și Twitter ne satisfac o nevoie biologică fundamentală. Poate părea ciudat, dar nevoia de socializare nu e de natură intelectuală. În acest context, învățarea mersului pe bicicletă trebuie privită nu ca rezultatul ambiției, ci ca o condiționare biologică, izvorâtă din necesitatea de integrare în grup, fără de care nu putem funcționa cum trebuie. Creierul uman este astfel construit încât să răspundă acestei nevoi. Organul vital al gândirii alocă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cei mai mulți se îmbracă și se poartă în conformitate cu „cerințele“ mediului de lucru). Dacă nu ar fi văzut un alt copil pedalând pe două roți, cine știe cât ar mai fi trecut până ce fiul meu să se hotă rască să încerce să meargă cu bicicleta fără roți ajutătoare? Socializarea e o condiție a supraviețuirii. Dacă rămâi singur, ești mai vulnerabil și nu-ți poți transmite genele mai departe. Este valabil pentru omul modern, așa cum era valabil și pentru omul cavernelor. Dacă rămânem singuri nu ne
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
este tendința de a ne asocia cu oameni care ni se aseamănă. Tot astfel, hotărâm numărul de persoane cu care suntem conectați (strângem câțiva inși pentru o miuță, sau încercăm să raliem sute de inși pentru o demon strație pe bicicletă în favoarea transportului ecologic?); decidem densitatea rețelelor sociale (e mai bine ca angajații unei firme să participe la petreceri alături de familiile lor, ca să se cunoască mai bine, sau e de preferat un mediu mai formal?); în sfârșit, decidem locul pe care
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
povestească despre muzeul de artă modernă din New York, sau ca să transmită clipul muzical al unui tăntălău, doar pentru că e amuzant? Vă imaginați citind o machetă publicitară, într-un ziar, în care compania care a plătit pentru spațiul tipografic povestește despre biciclete, în condițiile Cartea fețelor 180 în care comercializează cu totul altceva? Dacă mă gândesc bine, n-ar fi un concept rău - însă de obicei companiile nu fac așa ceva, pentru că spațiul tipografic și spațiul de emisie sunt scumpe, uneori foarte scumpe
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
mirosuri urâte, nesiguranță, probleme de circulație...). Transformarea comerțului, instalarea de echipamente de recreere, ca și dezvoltarea unei oferte culturale și educative prestigioase le permit să "trăiască globalul la scara locală a centrului orașului"518. Adepți ai străzii redate pietonilor și bicicletelor, gentrificații sunt în proximitatea tuturor serviciilor care constituie atracția unui oraș, mai ales în preajma gărilor și aeroporturilor, care răspund nevoilor lor de mobilitate. Contrar vechii burghezii, ei nu au prejudecăți legate de anturajele "exotice", populare, iar scumpirea cartierului, pe care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
văd așa ceva... Muncesc săracii români... E ciudat de sărbători, mergi pe stradă și auzi cum vorbesc la telefon: — Ți-a plăcut, mă? — Dar puloverul i-a venit lu’ ăla mic? — Bine, mă bucur, spune-i că-i trimit și o bicicletă când pot. Aveți grijă de voi! Ar fi mai ușor să trimiți doar bani, oricum în ultimul timp prețurile sunt cam aceleași. Dar n-ai mai împacheta tu. N-ar mai fi amprenta personală. Când am făcut primul pachet, nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
10-12 copii. Alergam, jucam fotbal sau „Țară, țară, vrem ostași!”. Am pierdut pofta de a râde. Nici să plâng nu pot. Nu îmi mai manifest sentimentele! Natura mea acum e de om trist. Ce crezi, veselia e ca mersul pe bicicletă? Ți-aduci aminte cum se face? Și oare ce ar trebui să fac? Anumite cunoștiințe îmi tot spun că ar trebui să-mi caut un italian, să-mi refac viața. Crezi că viața se reface cu dragostea unui italian? Mă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
țară. Acum urăsc duminicile. Bine că mâine e luni! Scrisoarea 106 În casa lui Romeo m-am simțit un om, nu un emigrant. Maria nu contenea să-mi zâmbească și să mă laude. Bocio, la insistențele mele, se suia pe bicicleta medicală și... adormea acolo. Mi se întâmpla să mă bag în pat lângă Maria, iar ea îmi pupa mâinile și eu pe ale ei. Găteam ce voiam, le făceam musaca, orez cu legume, orice rețetă românească credeam că s-ar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
emigrație, pentru că dialectele sunt diferite, o iau de la zero ca și noi, pe deasupra sunt văzuți cu ochi răi pentru că le ocupă locurile de muncă. Un timp nevastă-sa a dormit într-o mănăstire, iar el făcea 40 de kilometri cu bicicleta, pe viscol sau pe ploaie, ca să ajungă la locul de muncă. S-au chinuit, au stat cu chirie, au trăit aproape de Milano 20 de ani. La bătrânețe s-au întors în Sicilia, pământul natal. Ei, aici începe drama. Mi-a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și șoptește: — Grazie! Câteodată îi dau Anei puțină apă seara, chiar dacă nu cere, și șoptește: — Grazie! Ei trăiesc cu afecțiunea mea, pentru membrii familiei sunt doar o sursă de venit. Împreună au vreo 5 000 de euro pensie. Toate păpușile, bicicletele și lecțiile de dans sunt plătite cu bănuții ăștia. Iar ei spun doar: — Grazie! Scrisoarea 155 O „vizită” la un supermaket, la un super super magazin. Adică mare cât un sfert din orășelul meu. Era seară, înnopta și mă grăbeam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și că se oprește deodată în fața pruncului din iesle. Atunci observă cum mâinile-i erau goale. Toți i-au adus câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: “Îți promit cel mai frumos lucru pe care-l am. Îți voi dărui bicicleta mea cea nouă. Ba nu, trenulețul meu electric”. Pruncul din iesle dădu din cap și spuse: “Dar nu vreau trenulețul tău electric. Dăruiește-mi ultima ta compunere!” “Ultima mea compunere? Se uimi băiețelul, dar pe ea este scris insuficient!” Tocmai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
care facilitează, imediat după efort, o refacere cât mai rapida și mai complet posibilă. Scopul odihnei active este menținerea stării de antrenament, prin intermediul a diferite măsuri post - efort, dintre care fac parte: alergarea ușoară, o ședință ușoară de natație, vâslit, bicicleta, gimnastică cu exerciții de întindere și relaxare, jocuri distractive sau ședințe de lucru la bicicleta ergonomică. Aceste tipuri de efort, lejer și plăcut, rămân la alegerea sportivului, scurtând astfel revenirea sistemelor funcționale după efort. Revenirea parametrilor funcționali la nivelul valorilor
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
odihnei active este menținerea stării de antrenament, prin intermediul a diferite măsuri post - efort, dintre care fac parte: alergarea ușoară, o ședință ușoară de natație, vâslit, bicicleta, gimnastică cu exerciții de întindere și relaxare, jocuri distractive sau ședințe de lucru la bicicleta ergonomică. Aceste tipuri de efort, lejer și plăcut, rămân la alegerea sportivului, scurtând astfel revenirea sistemelor funcționale după efort. Revenirea parametrilor funcționali la nivelul valorilor de repaus ca și degradarea cataboliților acizi și a altor deșeuri metabolice, vor fi favorizate
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
te-ai ridicat prin forțele proprii, te-ai clătinat, te-ai așezat, te-ai ridicat din nou și prin aceasta ai învățat să mergi. Poate îți poți reaminti când ți-ai scris prima dată numele. Când ai încălecat pe o bicicletă sau ai învățat să înoți. Ziua în care ai început școala. Gândește-te la numeroasele lucruri pe care le-ai realizat...la vârsta de 2 ani sau 3 ani, când ai învățat să vorbești și înțelegi o limbă. Numără încet
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
și că se oprește deodată în fața pruncului din iesle. Atunci observă cum mâinile-i erau goale. Toți i-au adus câte ceva, numai el nu. Strâmtorat, spuse repede: “Îți promit cel mai frumos lucru pe care-l am. Îți voi dărui bicicleta mea cea nouă. Ba nu, trenulețul meu electric”. Pruncul din iesle dădu din cap și spuse: “Dar nu vreau trenulețul tău electric. Dăruiește-mi ultima ta compunere!” “Ultima mea compunere? Se uimi băiețelul, dar pe ea este scris insuficient!” Tocmai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]