7,814 matches
-
caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui intrigant misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și va fi spânzurat -, dar Între timp asupra bietului episcop s-au revărsat acuze publice de sodomie, sacrilegiu, desfrâu. Exact aceleași culpe ca și În cazul templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o mare de năuceală, numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare să atingă orgasmul, și se agită, și gâfâie, și nu-și descarcă umorile. Încerca să-și piardă controlul și-l regăsea În fiece clipă, biată teutonă bolnavă de clavecine bine temperate. Cei aleși Își executau În acest timp saltul lor În gol, privirea le devenea lipsită de expresie, membrele se Înțepeneau, mișcările li se făceau din ce În ce mai automate, dar nu haotice, pentru că dădeau la vedere natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
astea, eu nu voiam, dar cum am putut?” „Se Întâmplă, se Întâmplă”, Îi spuse Agliè cu blândețe. „Dar atunci nu există mântuire”, plângea Amparo, „sunt Încă o sclavă. Du-te, du-te de-aici, tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie condusă la toaletă. Ritul era pe sfârșite. Singură În mijlocul sălii, nemțoaica Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pot să spun? Or, bine știți că nu mai mult de acum un an monsieur Gros Îl acuza pe acel abate-ăsta că face cataplasme cu materie fecală, scuzați-mă, și abatele l-a condamnat la moarte, și după două săptămâni bietul monsieur Gros murea În chip misterios. Că acest Boutroux mânuiește substanțe otrăvitoare a stabilit și jury d’onor convocat de martiniștii din Lyon...” „Bazându-se pe niște calomnii...” zicea Bramanti. „Holà, dites done! Un proces de acest fel e Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai bine decât mine că de la Templieri ajungi automat la Agarttha”. Touché. Apoi zise: „Glumeam. Căutam cartea din alte motive. E pentru că...” Ezită. „În fine, când sunt În afara serviciului, frecventez bibliotecile. Ca să nu devin o mașină sau să rămân un biet agent de poliție, zi-i dumneata cum vrei mai bine. Dar povestește-mi despre dumneata.” Îi făcui de formă un rezumat autobiografic, până la minunata istorie a metalelor. Mă Întrebă: „Dar acolo, la editura aceea, și În cealaltă parte, dumneavoastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
autonomi. Eu nu m-am Întors niciodată la trompetă. Războiul s-a terminat, m-am Întors În orașul meu, am părăsit alămurile, iar de Cecilia n-am mai știut nimic și nici măcar de numele-i n-am mai aflat”. „Tu, biată stea”, zise Lorenza, venind pe la spate și Îmbrățișându-l. „Eu Însă Îți rămân”. „Credeam că-ți plac saxofoniștii”, zise Belbo. Apoi Îi sărută mâna, Întorcând ușor capul. Deveni din nou serios. „La treabă”, zise. „Trebuie să facem o istorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ușurat. Dar, cum am ieșit, m-a făcut curios o scară În spirală și n-am putut să renunț la noua aventură. Poate că, deși mi se părea că mă simt mai bine, o căutam În continuare pe Lorenza. 60 Biet nebun! Ești tu atât de naiv Încât să crezi că te vor Învăța În mod deschis cel mai mare și cel mai Însemnat dintre secrete? Te asigur că cine va voi să explice, În conformitate cu sensul obișnuit și literal al cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
uite! Dă repede din fund, fesele proaspete și roz îi tremură, râde într-o cascadă de sunete. Dimineața o conduc prin ceață la autobuz. Nu e Ziua cârtiței. Nu se repetă nimic. Dintr-o dată nu mai e zeiță, e o biată fetiță care se lipește de mine. Zice: când merg îmi tremură picioarele! Mă strânge de mână. O privesc mai bine. Da! Am cucerit o brunetă cu tenul alb și ochi de focă. Am învins! L II Până la Grupul Școlar „Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toate hainele. Mă întind pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu o frunză de pătlagină. Inutil. Mi-au mâncat și nasul. C IV Citind printre rânduri visele lui Leo, ar putea reieși că bietul om își proiecta frustrările tehnice și militare în tot felul de escapade combative, el fiind, în realitate, o ființă cu două mâini stângi și cam ezitantă. În același timp, s-ar putea face interpretări în sensul unei vieți interioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu-său - năpârstocul ciuntise barba și pletele unui călugăr-profesor adormit - și să-l mute la Seminarul din Târgu-Neamț. După care zbâc! înapoi în satul prăfuit vara și desfundat toamna. Biata prezviteră, ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și venea într-o fugă, obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
supraveghetoare la hipermarket-ul Carrefour, unde își rotunjea veniturile prin tot soiul de mișmașuri imprudente? S-ar putea deduce că poșeta roșie îl atrăsese ca un magnet pe profesorul sorbonard, care nu era propriu-zis homosexual, dar nici metrosexual, ci un biet pervers excitabil cu tot felul de fantasmagorii. La fel de bine Beligrad ar fi putut stârnit de romanul pe care Leo îl răsfoia în Cișmigiu, cunoscută fiind teoria lui Tristram Shandy asupra legăturii dintre forma nasului și cea a destinului. Or, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
palatului prezidențial. Însă exact atunci bomba a explodat și mi-am pierdut vederea. Sub pleoape aveam un milion de ace. Am bâjbâit până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram un biet invalid de război. După zece minute de orbire mi-am recăpătat un sfert de vedere și, prima imagine pe care am deslușit-o, a fost cea a scutierilor și a TAB-urilor, care încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mare forfotă la ei acasă. Au avut parte de o zi de vară frumoasă, de multe ajutoare și de mulți oaspeți. Printre cei mai fericiți se număra Claudia care a fost animatoarea petrecerii. Atât și-a pupat fina mică, încât biata fetiță nu mai știa ce se întâmplă cu ea, dar interesant, n-a plâns. — Vezi-o că nu plânge, oricât o pupi tu? — Cum să plângă, Paulino, c-o pup cu toată dragostea, mânca-o-ar nașa s-o mănânce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fost la părinții lui Alexnadru. Voi n-ați spus că mergeți la ei. — Nici eu n-am știut, că Alexandru, ca nu cumva eu să refuz, mi-a spus după vreo oră de mers. — Nici nu se vor fi așteptat bieții oameni, intervine Zina. — Ba s-au așteptat, fiindcă Alexandru le-a spus că vine cu fata cu care vrea să se însoare, ca s-o vadă și ei, aceea fiind eu. Probabil că părinții n-au fost de acord, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
euforică, condimentate din belșug cu pahare și cu sticle sparte, ce se însoțeau, mai apoi, cu mustrări și cu sancțiuni disciplinare dintre cele mai aspre, rotații de cadre și alte asemenea mutări, bobârnace care se spărgeau, de regulă, în capetele bieților șefi succesivi ai celei mai imprevizibile și mai de pomină dintre formațiunile și unitățile abilitate să asigure paza, ordinea și siguranța publică și privată, pentru un număr însemnat de oficiali, afaceriști, comercianți ori simpli cetățeni onești ai orașului! Cel de pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
si cum eram mulți la părinți darul consta în câteva dulciuri, un măr și o pereche de șosete sau un fes. Toate zilele Crăciunului nu făceam altceva decât să ne căutăm tot ce ne trebuia pentru costumul de Anul Nou. Biata mamă nu mai știa cum să ne împace când ne certam frații între noi de la costumul național păstrat în casă. Mergeam din timp la bunicul pentru căciulă pe care o împodobeam cu flori de mireasă ,mărgele și funde colorate. Apoi
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
ne putem înfățișa cu vrednicie. O să le dăm lor casa din Pripas, să nu mai stea așa pustie și să le poarte și lor noroc, cum ne-a purtat nouă... Ne-ar fi drag să fii și tu la nuntă, biata copilă și acum plânge gândind că tu poate n-ai să poți veni Dar tu să-ți vezi de soarta ta și să cauți să te chivernisești cât mai bine și să nu pierzi nădejdea în Dumnezeu, că Dumnezeu nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în cauză pe mine, țin să precizăm lucrurile... Ei bine, crezi tu că mica mea proprietate, câștigată cu sudoarea unei munci cinstite de zece ani, de încă și azi mai am datorii pe ea, crezi tu că tocmai cele câteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? Și totuși, iacă, declar aici solemn, deși sunt om sărac, că într-un caz de nevoie, eu pun la dispoziția țării peticul meu de moșie, fără să crîcnesc! Ești mulțumit? Am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar Baloleanu zise încet, ca pentru masa lor: ― Foarte just, dragă Grigoriță, foarte adevărat! Bietul țăran nu știe decât să rabde, fiindcă nimeni nu l-a învățat altceva. Iar când nu mai poate și-i ajunge cuțitul la os, atunci e natural să izbucnească în iureș de foc și sânge. Numai la noi se mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Alexandrescu. Dacă n-ar fi așa de sălbatic... Adineaori a adus-o pe Mimi până aci, a intrat doar să zică bonjur și a șters-o... Știi dumneata de ce. I-am spus, adăugă către fiică-sa, ce-mi face din cauza bietului Jenică... Mimi schimbă vorba. Titu îi veni în ajutor, oferindu-se să o însoțească, dacă are nevoie, în căutarea casei și regretând că tocmai acuma, zilele astea, trebuie să plece și el la moșia unui prieten... Pe când altă dată nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în fața casei, cuprindea un rond mare în forma unei inimi veșnic aprinsă cu flori roșii. ― Fantezia cu inima înflorită trebuie să mi-o treci cu vederea, făcu gazda zâmbind, când văzu că Titu examinează atent rondul. A fost a unui biet îndrăgostit și gusturile îndrăgostiților sunt cum sunt. Dacă am păstrat-o și o cultiv mereu, este numai pentru că vreau să mă conving pe mine însumi că n-am renunțat la iubire. Râse sec și, după o pauză, continuă cu alt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va observa tărăgăneala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul său, deputatul Gogu Ionescu, să-i măture pe amândoi. Biata nevastă-sa nici nu bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. Se zbuciumă singur și așteaptă. Stă în casa părintească împreună cu un frate, scăpat anul trecut din armată, și cu bătrânii. Din pământul ce I-au avut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zic, nu știu ce e și ce nu e, continuă Titu, dar atâta știu bine: că de obicei dracul nu-i așa de negru cum spun cei fricoși. Câțiva țărani râseră, iar unul observă: ― Așa, așa... Să nu-i năpăstuiască degeaba pe bieții oameni, că-i păcat! Profitând de reaprinderea mai aprigă a discuției, Dragoș cu Herdelea își urmară calea cotind pe ulicioara dinspre Vaideei unde, aproape peste drum de conacul arendașului Buruiană, ședea popa Nicodim Grancea, într-o casă arătoasă, cu multe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]