5,205 matches
-
Și chiar în Austria. Iar nu ca căpitan Căpităneanu, Care nu mi-a plătit chiria!... State Prudănescu a avut ceasurile lui de mare celebritate. Emulul lui la Craiova era poetul Basma. Rușii încep să se retragă din țară, urmați de blestemele și de ura românilor. La un moment dat există temerea că va fi ciocnire între cele două armate. În București se zvonește că armata română va fi concentrată în Oltenia ca să supravegheze mișcările rușilor și să fie gata pentru orice
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
doarme somnul de veci în cimitirul de la Costișa, alături de soțul ei, Costică și de tatăl meu. Îmi propun ca în fiecare vară, să le pun câte o floare pe mormântul lor, să nu las uitarea să se aștearnă peste ei. Blestemul Trăind în societate, trebuie să te supui regulilor ei. Având și eu în viață încă de mică niște principii, am căutat în mare măsură să le respect. Când S.A. o colegă de serviciu m-a rugat să-i împrumut o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de școală s-a prelungit cu o ședință, așa că, acasă am ajuns abia seara. Le-am povestit cele întâmplate și când să scot banii din poșetă, i-ai de unde nu-s. Banii dispăruseră fără urmă. Atunci mi-am amintit de blestemul doamnei S.A. și-am început să plâng. Soțul însă mi-a zis, c-așa este în viață, mai pierde omul, dar astfel cunoști mai bine ce le poate pielea unora, cărora le împrumuți la nevoie, bani. Reține ți-a spus
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mult decât ceea ce spui. Când vrei să câștigi prea mult, pierzi totul. Pe drumul prieteniei, nu lăsați să crească iarbă. De vezi purcei ducând în gură paie, e semn că s ar putea să dea o ploaie. Focul binefacere și blestem Vechile legende ale grecilor spun că Prometeu ar fi furat focul de pe Olimp și l-ar fi dăruit oamenilor pentru ca aceștia să se bucure de binefacerile lui. Fără foc, omul nu ar fi progresat: cu ajutorul lui și-a îmbunătățit radical
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șura? Asta nu putea nimeni să răspundă. Tata, n-a crezut o iotă din cele ce se zvoneau. A achitat prețul șurii Grecului și acesta bucuros a scăpat de rigorile legii. Femeile mai spuneau că focul a fost pus ca blestem, al unora certați cu legea, cărora tata nu le-a putut mereu intra în voie, cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte largă, flăcările nu s-au extins la casă, bucătărie de vară, cotețe, șopron. Cu ajutorul sătenilor care aveau atelaje bune
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Păcat numai că nu-i băiat. Ce tânăr cavaler desăvârșit ar fi ajuns... Oricum, cu vârsta se va potoli. Când o să Înceapă să-i bată și ei inima pentru vreun tânăr... Doar nici tatăl ei n-a fost scutit de blestemul dragostei. Oho, știm noi...“ Astfel trecură cei mai liniștiți ani din viața micii prințese. Apoi, Într-o zi, ducele Îi porunci bătrânului său slujitor s-o aducă pe orfană la Curte. — știu c-ați făcut din ea o tânără doamnă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
poruncise să nu-mi spună. Oare mi va spune cineva acum?“ Îi veni să plângă. „Sunt o ființă nenorocită. Adevărații mei părinți se rușinează cu mine și cei care le-au ținut locul n-au avut Încredere În mine. Cine știe ce blestem, ce secrete groaznice ascunde nașterea mea! și cine știe ce pericole mă pasc. De aceea plângea doamna Rishawa când am plecat de la ei. și de aceea era domnul Hildebrand atât de Încruntat când ne am despărțit. Sunt cu adevărat o ființă nenorocită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu ni se mai supună! Să mă duc eu, Eglord de Opfingen, la un țărănoi și să-l rog plecat să-mi Împrumute câțiva taleri ca să-mi iau armură nouă? În timp ce nobilul cavaler tuna și fulgera, Împroșcând cele mai cumplite blesteme În cele patru puncte cardinale, Otto, minte ascuțită, Își Întocmi planul cu istețime. Mai Întâi, trimise doi dintre slujitorii săi, pe cei mai devotați, unul de la Curtea de pe Schlossberg și altul din Zürich, la casa bancherului Urs, tatăl lui Bodo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi? țipă Adalbrecht, după ce tocmai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-încă elev, și mai apoi, din primul drum cu mașina în 1992, ca proaspăt conducător auto. Nu era vorba de castelul în sine, pentru că imaginea lui putea fi oricînd descărcată, cu detalii, de pe internet. Știam că dăinuia sub umbra unui blestem, prin care devenea mai atractiv. Îmi propusesem un obiectiv, nu voiam să-l ratez în acest an, chiar dacă un obstacol putea fi vremea. Toamnă fiind, în a doua jumătate a lui septembrie, nici veștile meteorologilor nu erau bune. Sâmbătă dimineață
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
odihnește trupul domnitorului, deși-și dorise să fie înmormantat acolo. Mă informasem: după sfârșitul său tragic în Germania, fusese adus la Ruginoasa, apoi în 1944 a fost strămutat la Curtea de Argeș și-n cele din urmă la Trei Ierarhi, în Iași. "Blestemul care apasă acest castel va dispărea odată cu reîntoarcerea osemintelor domnitorului în cavoul familiei", zicea o doamnămuzeograf. De ce blestem? Păi, pe când castelul era propritatea Sturzeștilor, unul dintre ei murise înjunghiat pe treptele castelului, Cuza murise în exil, unul dintre fiii săi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o doamnămuzeograf. De ce blestem? Păi, pe când castelul era propritatea Sturzeștilor, unul dintre ei murise înjunghiat pe treptele castelului, Cuza murise în exil, unul dintre fiii săi se sinucisese, al doilea murise bolnav de ftizie! Și ultimii locatari fuseseră atinși de "blestem”: după dispariția domnitorului, unul dintre fiii săi (Alexandru A. Cuza) se căsătorise cu Maria Moruzzi, care devine proprietara palatului prin testament. După decesul lui Alexandru A. Cuza, Maria (nora domnitorului) avusese o idilă cu Ionel I.C. Brătianu, fiul celui care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
plăcut cuiva; îmi pare rău, reveniți peste vreo lună”. N-avea rost să insist, omul își făcea datoria, dar n-am putut să nu mă întreb mai în glumă, mai în serios, dacă nu mă atinsese puțin și pe mine blestemul?! Paznicul părea să regrete sincer că pedalasem degeaba până acolo. Binevoitor, zicea că lângă biserică este înmormântată soția lui Cuza (eu știam altfel). Chiar dacă nu era potrivit, având în vedere încărcătura istorică și tragică a locului în care ne aflam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
istorice nici neamț și nici blond, ci mai degrabă un reziduu social, înscriindu-se în șirul de accidente umanoide pe care societatea le expulzează scârbită și îngrețoșată odată cu placenta cianurată în care se bălăciseră. Acești monștri avortoni au fost un blestem atât pentru poporul lor, cât și pentru întreaga omenire. Tânărul acesta era un român neaoș, bine educat, sensibil și plin de bun-simț, neavând nimic în comun cu reprezentanții celor care aplicaseră "soluția finală" decât epitetul peiorativ și degradant "Neamțul", care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
neînduplecat și neiertător cu cei care nu Te vor, care se închină altor zei: Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are. Să nu-l cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin. (Regi 15:3) Mergi și dă junghierii pe amaleciții cei necredincioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Corbu ...mi-i dat să cred în poezie nu ca într-o profesiune ci ca într-un miracol. ...pot spune că Dumnezeul Poeziei m-a smuls din seninul celest și m-a aruncat himerelor spre veșnică sfîșiere. ...poeții atinși de blestem, poeții cu destin nu pot fi decît sclavii cuvintelor, tertipurile lor pentru ca un cuvânt să se așeze la locul său și să dea strălucire unui text critic seamănă cu ale îmblânzitorilor de lei. Eminescu este și va rămîne multă vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Facultatea de Litere din București, publicîndu-mi mai multe grupaje în revista "Luceafărul", Cezar Ivănescu îmi făcea această generoasă prezentare. Adică un exorcism, o punere în legătură cu miracolul ființei, cu înalta rostire. Dar lucrurile veneau, așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Litere din București, publicîndu-mi mai multe grupaje în revista "Luceafărul", Cezar Ivănescu îmi făcea această generoasă prezentare. Adică un exorcism, o punere în legătură cu miracolul ființei, cu înalta rostire. Dar lucrurile veneau, așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
revista "Luceafărul", Cezar Ivănescu îmi făcea această generoasă prezentare. Adică un exorcism, o punere în legătură cu miracolul ființei, cu înalta rostire. Dar lucrurile veneau, așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc rimele și să-mi întăresc credința în cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în eroare. Spunea cîndva Cioran: "În artă trebuie să ai senzația că fondezi o religie". Tot bunul Cioran vorbea atît de frumos despre "l'obligation d'avoir un Destin". Pentru a-mi continua ideea, voi spune așa: poeții atinși de blestem, poeții cu destin nu pot fi decît sclavii cuvintelor, tertipurile lor pentru ca un cuvânt să se așeze la locul său și să dea strălucire unui text critic seamănă cu ale îmblânzitorilor de lei. Asta pentru că au trecut acele timpuri în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
minciună despre Prietenie și Singurătate. E de-ajuns ca omul să fie alfabetizat și se trezește scriind texte pe care le numește fulgerător poezii, asta chiar fără a ști definiția poeziei, fără a fi aflat vreodată de împărăția metaforei, de blestemul și sfîșierile poetului adevărat, născut iar nu făcut. Deh, pe internet și dincolo de pereții internetului, dincolo și dincoace de coperțile cărților autori sunt mulți, dar poeții sunt foarte puțini. În acest moment s-a creat o atît de mare confuzie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
meu: improbabilul. Nu zicea rău Cioran că universul e o geometrie epileptică, iar viața nu-i decît zarvă peste o întindere lipsită de coordonate. În acest caz, poate fi arta salvarea ființei? Dacă n-am crede, n-am persevera în blestem asemenea unor Narcis, Prometeu, Tezeu... Sunt aproape gata: o nouă carte de poeme, Ferestrele oarbe. Dar n-aș vrea să părăsesc lumea asta, cum spuneam, înainte de-a termina Panteonul, o carte gîndită îndelung, ajustată, complicată, din nou simplificată, replică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Nisipuri", care implică aventura unor poeți pe tărâmurile ezoterice ale comunismului din secolul de pomină XX, în Infern, Purgatoriu, Paradis. Vă veți întâlni cu unele personaje interesante ale celui mai groaznic răstimp de 100 de ani căzut vreodată ca un blestem pe capul întregii omeniri. Voi transcrie două scurte poeme, fără nici o legătură, ca un fel de încheiere prietenească: * Improviza-n Ierusalim la pian Pe teme de Iisus, compozitor Din Galileea, un nazaretean Batjocorit cel mai adeseori Deci fără loc pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ajunseseră la cifre catastrofale, pe care americanii nu le meritau. Americanii au adus libertatea în lume după al Doilea RĂzboi Mondial și chiar și în Primul RĂzboi Mondial. V.A. : Antraxul, în abordarea dumneavoastră, devine o metaforă cuprinzătoare a unui blestem postideologic care s-a abătut asupra lumii, iar în citatul pe care-l preiau, explicați gravitatea transferului de la ideologie la antrax : „Ideologia nu e decât un instrument pentru a ajunge la putere, unul de convertire sau cucerire sau subjugare, al
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
restrâns capacitatea de inovare a acestor țări. Și ele nu s-au dezvoltat. Paradoxal, sunt țări cu oameni foarte bogați. Sigur că religia nu e singurul factor. E o combinație. De exemplu, noi știm că există ceva ce se cheamă „blestemul resurselor“, adică e rău să ai petrol și astfel de bogății. De ce e rău ? Dacă ai petrol, este mai probabil că o să ai și violență sau că o să ai un regim care, într-o formă sau alta, va fi un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]