5,261 matches
-
să trag aer în piept de rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic. Trebuie să mă... trebuie să ne... Trebuie să ne întoarcem acasă, zic, cât mai repede. Dacă eu am dreptate, trebuie să-l opresc pe cel care folosește blestemul. Mona trage cu penseta un oblon albastru de plastic și-l pune pe prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mașină, îi dau înapoi lui Helen agenda și-i zic: Uite-ți Biblia. Îmi sună pagerul; e un număr pe care nu-l știu. Mănușile ei albe sunt înnegrite de praf, și zice că a rupt în bucăți pagina cu blestemul și a aruncat-o pe fereastra camerei copilului. Plouă. Hârtia o să putrezească. Nu e suficient, zic. Poate o găsește vreun copil. Simplul fapt că e ruptă îi va da cuiva ideea să pună bucățile la loc. Poate chiar vreunui detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
arestare! Indiferent câți oameni ar muri, nimic nu se schimbă. Domnule detectiv Danton, zic. Poate să-mi spună unde-l găsesc chiar acum? îl întreb. Numai piatra te lovește și bățul te altoiește, dar tot acolo ajungem. Cu iuțeala strigătului, blestemul mi se-nvârte-n cap, și legătura telefonică se întrerupe. L-am ucis pe mântuitorul meu. Pe detectivul Ben Danton. Iată cât de mult m-am îndepărtat de restul omenirii. Distrugere constructivă. Stridie își scutură bricheta de plastic, lovind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de greacă și latină, plus niște tipuri uitate de rune. O sa am nevoie de ceva timp, zice. — Uite-aici, zice Helen, și-și deschide poșeta. Scoate de-acolo o hârtie împăturită și i-o întinde Monei, zicând: Uite-aici textul blestemului. Un om pe nume Basil Frankie a fost în stare să-l traducă. Dacă poți să-l potrivești cu una dintre vrăjile din carte, poți să-l folosești ca pe o cheie ca să traduci toate vrăjile din limba aia. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi zic să facă cum îi zice Helen. — E o Carte a umbrelor, zice Mona, adevărata Carte a umbrelor. Trebuie să fie a unei vrăjitoare adevărate. Lăsați-mă s-o traduc. O să vă zic ce-am descoperit. Pe cuvânt. Împăturesc blestemul de la Helen și mi-l vâr în buzunarul de la spate. Fac un pas spre Mona. Mă uit la Helen, și dă din cap. Tot cu spatele la noi, Mona zice: — O să-l aduc înapoi pe Patrick. O să-i aduc înapoi pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cărțile de referință care au rămas de la Basil Frankie. Sunt acolo dicționare grecești, latine, sanscrite. Sunt cărți despre scrierea cuneiformă. Toate limbile moarte. O să găsească ea ceva printr-una din cărțile alea care s-o ajute să traducă ceaslovul. Folosind blestemul ca pe un fel de cheie a cifrului, ca pe o stelă de la Rosetta, o să reușească să le traducă pe toate. Și telefonul lui Helen sună. În oglinda retrovizoare, Mona se scobește în nas și rulează mucul pe cracul blugilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pic de vorbă când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de unică folosință pentru cafea. Bună, zic. Și Helen își ridică ochii. Are o pată de cafea pe reverul verde. Ceaslovul e deschis lângă dicționarul ebraic. Și Helen clipește o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrajă de fericire. — Nu există o asemenea vrajă, zice Helen. Pentru așa ceva sunt drogurile. Nu vreau să continui să transform lumea într-un loc mai rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash vâră cartonașul la loc în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se sfârșească totul aici. Blestemul. Puterea. Singurătatea. Vrea să distrugă toate bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și frumuseții. Toate mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la școala postmodernismului,de către oricare cititor. Participant:Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă "Romeo și Julieta la Mizil" </biography> Predestinare candrie a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pahare cade toamna în pahare bahică petrecere, sorbim din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o minge acoperită cu bucăți de oglindă din era disco în locul lor plăcuțe de lut viermuind de cuneiforme în uruk visele foșnesc cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân tăvălit în vomă de curve ultima trepanație a eșuat sufletul lui a devenit inoperabil a rămas zâmbetul ca o crăpătura în scoarța unui
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înger și cu ajutorul ei au luat cristalul verii și au plecat grăbiți spre mâna înfloririi. Cristalul era de un roșu-portocaliu intens și avea o putere nemărginită. Chibzuiau și cumpătau fiecare vorbă și orice pas rostite în preajma lui ca nu cumva blestemul gerului să-i cuprindă pe vecie. Au ajuns pe munte și vara a venit transformându-i pe cei cinci în calități ale sale: căldură, lumină, veselie, blândețe și entuziasm. Astfel, vara a stăpânit Hemolotul, transformând albul iernii într-un colorit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin harul Duhului Sfînt sau prin acțiunea vîrcolacilor, iar blestemele nu există decît În creierul deranjat al cucuvelelor bătrîne de pe insula asta, sau poate În pretinsele referințe istorice cu care Își Împănează Ryan cărțile ca să răspundă unor cerințe de vînzare! - Te Înșeli, murmură ea, În timp ce el Își trăgea sufletul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că soțul ei dispăruse. - N-ar fi plecat niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am descoperit că bietul Erwan... S-ar zice că un blestem ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir, se simți foarte deranjat de vizita lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am descoperit că bietul Erwan... S-ar zice că un blestem ne lovește familia... Fersen se feri să replice că familia Kersaint era În sine un blestem și dădu dispoziții privind desfășurarea Întăririlor. Arthus, izolat În camera sa de cînd se Întorsese de la cimitir, se simți foarte deranjat de vizita lor. Întredeschise cu greu ușa și aținti o privire rece asupra tinerei polițiste. - Îl căutăm pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul e Pierre-Marie, exclamă Armelle... Iar femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul, smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la pămînt cu o forță căreia nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și în gură, iar părul răvășit era îmbîcsit de scaieți. Numai ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Și, dintr-o dată, blestemul s-a prăvălit ca o avalanșă peste lume. Limbi de foc căzură pe pămînt. La o aruncătură de băț de tînărul lup, limbi de foc se înălțau acum către zări, înghițind dintr-o suflare iarbă uscată și copaci vlăguiți. Foc
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din mână. Părea un săculeț din pânză, căptușit cu ceva moale. Țesătura era Încă Îmbibată de vin și un miros puternic invadase chilia. După ce examină scurt exteriorul, luă daga și Începu să taie o fâșie de țesătură. — Oare e un blestem, priorule? O faptă de magie neagră? Întrebă agitată căpetenia gărzilor. Fără să răspundă, Dante scosese din interiorul săculețului o parte din conținut, folosindu-se de vârful lamei, atent să nu atingă nimic cu mâinile. Păreau să fie niște frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de a lucra. Dar în același timp se gândea că munca manuală când nu-i numai muncă de precizie, devine tot mai grea o dată cu vârsta. Oboseala aceasta îi vestea bătrânețea apropiată. Munca fizică ajunge până la urmă să fie un adevărat blestem, care precede sfârșitul, și, după o zi istovitoare, somnul seamănă cu moartea. Avea dreptate băiatul lui când voia să se facă învățător, cei care țin discursuri despre munca manuală nu știu ce spun. Când Yvars se îndreptă din șale, ca să mai răsufle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sărută buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu Ca-ntr-un blestem, sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și mii de doruri încercau să mbete Nevoia mea de ea ascunsă-n stele. Dar o minune, cât credința lumii Mi-a ruinat altarul meu ateu; Vorbeau cu El în ruga lor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]