6,134 matches
-
desfășurat acțiunile evanghelistice, a fost mâna dreaptă a pastorului, ținând evidența celor prezenți, vizitându-i, semnalând cazurile speciale, menținând grupe de rugăciune și motivând și pe alții să se implice în lucrare; fiind unul dintre cei 24 care s-au botezat în urmă cu un an, și a știut să se apropie de sufletele noilor veniți. Muzica a fost la ea acasă. S-a cântat extraordinar. Nu am cuvinte să mă exprim. Pe lângă corurile frumoase, imnurile cântate cu sala au fost
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pentru a participa la o nuntă. Doamne, cum să merg eu după botez la nuntă?! Urmăream să vina momentul potrivit pentru a-i spune soțului meu că nu pot să merg la nuntă, pentru că în acea zi eu mă voi boteza. Duminica seara, a adus el discuția despre nunta la care urma să mergem. I-am spus că eu nu pot să merg la nuntă. M-a întrebat de ce, și i-am răspuns: ”Eu pe 16.06.2012, la ora 17
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Sorin și ne îndreptăm spre casă. Ne-am întâlnit la Peco, și foarte supărat i s-a adresat băiatului: -Cine ți-a dat voie să vii? -M-a invitat mama și nu am putut sa o refuz. -Nu cumva te-ai botezat și tu? -Încă nu, dar nu se știe! -Te dezmoștenesc! De acum încolo nu mai vezi niciun leu de la mine, să-ți fie foarte clar! -Faci cum crezi, tati.” Priveam și ascultam neputincioasă la vorbele dure ale soțului meu și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Alexandru Iliescu și Măricica Toma s-au căsătorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Rădulescu nr. 8, avindu-i că nași pe Ioan și Adriana Dabija. Ion Iliescu se năștea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile după cununia religioasă a părinților. În 1931, Alexandru Iliescu se refugiază în U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd. Vecinii susțin că aceasta ar fi decedat în 1932, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
spioni (cârtite) în cursul Războiului civil din Spania din anii '30, exact din rândurile așa-ziselor brigăzi internaționale, care au acționat, dirijate de Komintern, NKVD și GRU, împotriva lui Franco. Fenomenul a continuat după 1945, numai că acum acestea erau botezate brigăzi de muncă. PMR a urmat și el, riguros, experenta sovietică, înființând după 1947 șantiere de tip Salva-Viseu, Agnita-Botorca, ori Bumbesti-Livezeni. Că Ion Iliescu a trecut testul albanez în ochii sovieticilor, o probează următorul pasaj din raport. 3. SLAVĂ MARELUI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Fetele astea mici, Maricica și Lențâca sunt ascultătoare, au grijă de cei mici, de Dumitru, Vasile și de mezinul Săndel, așa că vezi că nu am de ce mă plânge”. Se gândi cum, după ce l-a născut pe Săndel, înainte de a-l boteza, cucoana preoteasă Ortansa, care nu a putut să aibă copii, a îndemnat-o să i-l dea pe Săndel de suflet, arătându-i ce mari foloase ar avea acesta dacă ar fi fost înfiat de preot. După un timp de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că nu pot să se despartă de copil, pe care ar vrea să-l crească alături de ceilalți frați și surori, de a căror bună creștere erau încredințați toți consătenii. Preotul a înțeles iar preoteasa s-a mulțumit doar să-l boteze pe Săndel. Maria nu i-a mai povestit maică-si de această întâmplare și continuă s-o liniștească cu privire la viața ce-o duce ea și cei din familia ei. − Află, dragă mamă, că suntem înconjurați de oameni buni și cumsecade
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe coana preoteasă, le-au spus acestora că „unde mănâncă nouă guri încape și a zecea”, că toți le sunt dragi ca lumina ochilor și, ca urmare nu au acceptat înfierea. Dar au primit, cu bucurie, rugmintea preotesei ca să-l boteze ei pe Săndel. S-au făcut pregătirile de botez, s-a pregătit masa de cumetrie, apoi lucrurile s-au așezat pe făgașul obișnuit. Viața și-a continuat cursul ei, Săndel creștea și s-a dovedit mai vioi și mai ager
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu voce puternică: „Stați! Nu vă apropiați de mine, că am râie și păduchi!” Am scăpat ușor de podoabele ce aveam fără a molipsi pe cineva. Tot atunci sora mai mică, cu soțul remobilizat năștea o fetiță pe care am botezat-o noi. În prima duminică din acest ultim concediu de pe front m-am dus la biserica de lângă noi și după slujbă am discutat cu preotul și unii consăteni foarte îngrijorați că frontul se apropiase de Iași. Îi încurajez spunându-le
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
El nu! eu da! și astfel părăsesc încăperea spunându-i: „Mă așteptam să văd că mă felicitați colegial pentru calificare și când colo... la o asemenea atitudine chiar că nu mă așteptam”. Salut, plec la Consiliul Popular, la secretarul Alexandru Botezatu. Îi spun că am fost la București pentru Examenul de Stat, că l-am luat și... Secretarul Botezatu mă felicită călduros, omenește, întrebându-mă ce mă aduce la el. Îi spun totul în câteva cuvinte, îmi răspunde că voi fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru calificare și când colo... la o asemenea atitudine chiar că nu mă așteptam”. Salut, plec la Consiliul Popular, la secretarul Alexandru Botezatu. Îi spun că am fost la București pentru Examenul de Stat, că l-am luat și... Secretarul Botezatu mă felicită călduros, omenește, întrebându-mă ce mă aduce la el. Îi spun totul în câteva cuvinte, îmi răspunde că voi fi plătit legal, îi mulțumesc pentru încurajare și plec grăbit spre școală. Până să ajung eu, se și comunicase
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii, dar eram ascultați pe lângă ferestre de cei îndreptățiți să o facă, să știe, să ne supravegheze... Deși se dărâmau biserici, lumea continua să creadă în Dumnezeu, bisericile erau tot mai pline, se botezau copii și se făceau cununii religioase pe ascuns. Represiunea exercitată nu folosea și lumea apela și spera în ajutorul Celui de Sus! Eu mă gândeam că secretarul putea interveni ca și ai mei să aibă unele neplăceri, cât pentru soarta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a avut o problemă în familie. Că l-ar fi înșelat soția. Asta-i ce am aflat noi. M. M.: E posibil. Probabil. S. B.: Am aflat ce șopteau ofițerii, care știau de la căpitanul Rață, care îi era cumătru, îi botezase fetița. M. M.: Rață, am auzit de acela. S. B.: Era un ofițer cu un defect de vorbire, era bâlbâit: "B-b-băi, so-o-ldatule!". Noi râdeam de căpitanul Rață, spuneam că dă cele mai lungi ordine, dar era un tip de treabă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
oprit armata lui Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot în registrul pre- lu crării grandorii, dar și al onorabilității într-un sens al sensibilității burgheze dilatate emoțional stă și „cumetria” cu Papa căruia Garibaldi îi botează un copil. Măreția a basculat în grotesc, exagerarea își găsește registrul potrivit în miraculosul popular la confiniile cu prostia și respecta- bilitatea familiei burgheze. De aici exagerările își urmează cursul firesc, noțiunea de Republică dobândește o accep- ție hilară, prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
confirmarea reven- dică o operă semnificativă. Eroii lui Caragiale își extrag legitimitatea numai la nivelul discursului care se trans- formă în gesticulația excesivă. În 1901, G. Ranetti califica exclamativ Momentele lui Caragiale : „Nu Momente, maestre, ci Monumente trebuia să-ți botezi admirabilul volum...”. Fraza se cuvine a fi citită cu atenție. Ranetti remarca caracterul monumental al unor texte de mici dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru a lua contact cu meseria pe care mi-o alesesem. Pentru că la Râmnicu Vâlcea nu era încă un teatru profesionist, am fost expediată la Petroșani, pentru că o soră de-a mamei, care locuia în „Orașul Negru” (așa l-am botezat eu), era profesoară acolo și mă putea ține sub observație. Nu mi-a plăcut orașul. În teatru am jucat câteva roluri. Am călătorit cu trenul și cu mașina, pe jos sau cu căruța, cu avionul sau cu vaporul și sper
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
întrebarea: „unde am ajuns noi acum Doamne?!!!”, doar-doar declanșez starea de emoție. Nimic. În aeroportul de la Cairo ne așteaptă ghidul egiptean care ne-a urcat în microbuzul cu crocodil desenat pe el și cu „Mitică” la volan (așa l-a botezat o doamnă din grup pe șoferul arab, căruia nu-i cunoaștem nici până azi adevăratul nume), un Moș Crăciun egiptean și negru ne-a dat cadou câte un Scarabeu din Ceramică (semnul norocului la egipteni), trompețele și-o ciocolățică, după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de covoare, magazinul de bijuterii, fabrica de obiecte de alabastru), dar absolut toate, aveau mărfuri asemănătoare cu cele pe care le-am aflat în marele bazar, dar mai scumpe, exact invers decât ne-a asigurat el (Vasile cum l-a botezat o doamnă pe ghid). Nu asta este important. Impresionant a fost drumul spre acel magazin de bijuterii, deoarece era însoțit de o porțiune destul de considerabilă, pe ambele părți, de morminte. Mormintele lor! Morminte care, privite din depărtare, păreau așezări omenești
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
biserici minunate pe care acum le-am redescoperit. Înainte părându-mi-se normal să exist în preajma lor. Bisericuța de lângă fosta școală cu ceas, acum muzeu de istorie, biserica de lângă Primărie, și biserica de vis-a-vis de Hotelul Alutus, unde am fost botezată eu și Ioana, nepoata mea. Am aprins lumânări de mulțumire pentru că am mai ajuns pe aici, de sănătate, și în memoria părinților mei. Liviu a încununat cadoul oferit prin prezența noastră aici cumpărându-mi un lănțișor de aur, lucru care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care a întreprins o călătorie în serviciul regelui Spaniei, Carlos I, pentru găsirea unui nou drum spre "Indii ". Plecat în 1519 cu 5 caravele, a fost împins un an mai târziu de o furtună în strâmtoarea de 563 de kilometri, botezată de el "Estrecho de todos los Santos" strâmtoarea tuturor sfinților astăzi purtându-i numele. Se spune că în dreptul actualei localități Punta Arenas un grup de marinari a coborât pe țărm unde au întâlnit o balenă eșuată și 200 de schelete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întâlnit o balenă eșuată și 200 de schelete umane legate de pari. Ororizat de spectacol, amiralul a părăsit locul "în mare viteză" și nu s-a mai oprit până la ieșirea din strâmtoare, în "ape liniștite", pe care el le-a botezat ca "Oceanul Pacific". Magellan a mai rămas în folclorul zonei și ca cel care i-a numit pe băștinași "Patagones" picioare mari, nume preluat de întreaga zonă Patagonia! După Magellan au urmat alți și alți aventurieri și navigatori, zona intrând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
miercuri și sâmbătă se transforma într-o uriașă piață de fructe, legume, pește și fructe de mare, iar duminica într-un pitoresc talcioc (feria persa) cu de toate. Localitatea a fost întemeiată la 1536 de Juan de Saavedra, care a botezat-o după numele satului său natal de lângă Sevilla, Valparaiso Valea Paradisului! A devenit cel mai important port la Pacific, decăzând după 1914, anul inaugurarii Canalului Panama. Locuit înainte de conchista spaniolă de indienii changos, în prezent este un oraș plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aibă dreptate! Istoria orașului consemnează că la 1 ianuarie 1502 o expediție condusă de navigatorul portughez Amerigo Vespucci a acostat în zona cunoscută astăzi ca Golful Guanabara, confundat cu estuarul unui râu, și, cum era 1 ianuarie, "râul" a fost botezat Rio de Janeiro râul lui ianuarie. (Aflat în 1823 în Golful Guanabara, Charles Darwin avea să scrie: "Golful Guanabara depășește în minunăție orice loc pe care un european l-a văzut vreodată în țara sa natală".) Câteva decenii mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și după întâlnirea protocolară cu autoritățile locale, secretara pentru turism a localității, o mulatră solidă și simpatică, ne-a invitat la degustarea preparatelor locale, aranjate într-o expoziție culinară colorată și îmbietoare. De reținut că uzina Volkswagen din Brazilia a botezat cu numele Parati un model al său, un exemplar fiind și în posesia Consulatului roman! Excursia la Angra dos Reis a venit la scurt timp după încheierea (cu succes) a vizitei la Rio a primului-ministru Nicolae Văcăroiu. O acțiune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comerciale adiacente din Argentina și Paraguay. Cascada este unul din cele mai vizitate obiective turistice din America de Sud, atrăgând anual în ultima perioadă circa 2 milioane de turiști. A fost descoperită de Alvar Nuñez Cabeza de Vaca la 1541, care a botezat-o "Saltos de Santa Maria", până astăzi păstrându-se însă numele dat de triburile guarani, "Iguazu" însemnând "apă mare". Cum Don Alvar nu era turist, ci "conquistador", nu știu cât de impresionat a fost de cascadă, el fiind "în drum" spre Asuncion-Paraguay
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]