4,802 matches
-
simbolic Saturn. Trecut în funcția de „logofăt pentru străini”, va sprijini prin traduceri teatrul, în care vedea un instrument al progresului, fiind unul din ctitorii instituției și un pasionat al artei scenice. La 19 aprilie 1818 celebrează inaugurarea primei tipografii bucureștene în versuri pline de entuziasm, izvorâte din patosul cărturarului care visează la emanciparea prin cultură a neamului său. În 1821 se refugiază cu alți boieri la Brașov. Atitudinea favorabilă mișcării lui Tudor Vladimirescu este evidentă în versurile Bunavestire, Cântec românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
și traducător. Este fiul Elenei (n. Stoica-Mavromati) și al lui Mihai Ionescu, avocat și diplomat. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București (1959), I. a urmat în perioada 1959-1964 cursurile Facultății de Limbi Romanice și Clasice (secția italiană-spaniolă) a Universității bucureștene. Și-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) și conferențiar (2002) la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, în cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Universității bucureștene. Și-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) și conferențiar (2002) la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, în cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat la Facultatea de Filosofie. Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961), colaborând apoi și la „Viața românească”, „Secolul 20”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „Steaua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
prezenți și în F.i. Caragiale și-a tipărit aici o bună parte din producția literară a anilor 1896-1897 și a republicat unele dintre versurile apărute mai întâi în „Moftul român” din 1893. Chiar în primul număr, la rubrica „Idile bucureștene”, apare Gazometru (reprodusă apoi în „Moftul român” din aprilie 1901, cu semnătura Iodoform), iar în numărul următor, la aceeași rubrică, anecdota Planeta care, dezvoltată, a intrat, cu titlul La Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
veghe și la recunoașterea diferenței dintre aspirație și realizare/realitate: un inadaptabil romantic, marcat de experiența umană și artistică specifică „generației pierdute”, a războiului. De altfel, este singurul dintre poeții Cercului Literar apropiat (programatic) de grupul de scriitori din preajma revistei bucureștene „Albatros”. Poet original totuși, grație dozării personale a lirismului astral (sau, mai rar, bucolic) cu notația existenței comune și comentariul ironico-sarcastic ori numai cu umorul, căruia I. Negoițescu i-a izolat, urmărindu-i traiectoria lirică, o temă-pivot: eșecul. La Cercul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
comparatist, folclorist și traducător. Frecventează școala elementară în satul natal, liceul la Siret (1951-1955), devenind apoi student al secției de slavistică a Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1955-1960). După absolvire funcționează la Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universității bucureștene, parcurgând toate treptele didactice până la aceea de profesor universitar (1997). Urmează stagii de specializare în Ucraina (în 1969, la Lvov și Kiev) și în Bulgaria (în 1976, la Universitatea din Sofia), iar în 1993 este visiting professor la Universitatea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
mavroghenească a pitarului Hristache, în metru de cântec de stea, într-un amestec hazliu de mahalagisme, turcisme, grecisme și radicale. Avem de-a face cu o critică de exponent al păturii joase, comic bombastică, prăpăstioasă, răzbunătoare, miticistă, zeflemistă la modul bucureștean: Nu trecu câteva zile Ș-auzim de domn că vine, Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea. Scriitorul umflă, recalcitrant
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Kera Duduca, Kera Duduca și Dinu îmbrățișați, Kir Costea înmînînd banii din cumpărături prin terți vătafului, Păturică jucând menuetul cu vătafii, Păturică în exercițiul funcțiunii de sameș, stând turcește pe un pat, Păturică bogat primind în casele lui marea societate bucureșteană, Păturică în audiență la Ipsilant. GR. H. GRANDEA Gr. H. Grandea (1843-1897), care se credea nepot al lui Byron, a fost un scriitor foarte cunoscut o vreme. Apoi fu complet uitat. Dintre poeziile lui cursive merită citarea câteva ecouri ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceea a jocului de noroc. După Anton Pann și N. Filimon, Caragiale este un mare promotor al balcanismului, adică al unui spirit la punctul longitudinal real ocupat pe continent. Eroul reprezentativ e Mitică, exponent al specificului muntean și, mai exact, bucureștean. Mitică e un cetățean volubil, având în cel mai înalt grad pe suflet interesele țării, pe care le vede totdeauna în negru ("Stăm rău, foarte rău, domnule!"), având soluții pentru toate problemele la ordinea zilei. El are furia perorației în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Lamartine sau în câmpul sideric, caută liniștea provincială, suferind cu apatie agresiunea societății. Eroul din Liniște, soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți scriitorii ieșiți din mahalaua bucureșteană, a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e un Eleutheriu Poppescu devenit liric, traducîndu-și sublimitățile în limbajul lui special, convins și burlesc, presărat cu "or", cu "dracul știe", cu jurăminte ("mi-e martor Dumnezeu"), sărind de la fraze pline de gravitate la ieșiri neprevăzute. Biblicei Sulamite i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fost păcălit cu 100 de lei, minte acasă că a luat-o cu mai puțin. Dar oricât de mică e suma mărturisită, familia găsește că s-a păcălit. GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU, N. M. CONDIESCU ȘI ALȚII Specializat în viața mahalalei bucureștene, G. M. Zamfirescu a debutat printr-un "ceremonial", Madona cu trandafiri, care e un fel de grotesc mai degrabă decât roman. În schimb Maidanul cu dragoste și Sfânta mare nerușinare sunt din speța romanului ciclic. Mediul de lături și insalubritate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Secolul al XIX-lea marchează apariția, ce e drept la distanțe de câțiva ani - 1811, 1814, 1833 - a unor medalii referitoare la viață Bucureștilor (medalia școlilor grecești din București, placheta Teatrum Valachicum Bucharestini, medalia dedicată generalului Kiseleff, de către Colegiul medicilor bucureșteni) {\cîte 7}. Iasul, oraș aflat la confluenta marilor evenimente ale istoriei neamului nostru, va constitui de timpuriu obiect de reflectare în medalia românească. De la 1713, anul când Brâncoveanu „bate” piesele pentru care va plăti cu viața, și până la începutul secolului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Universitatea ieșeana, prima școală de fizică experimentală gen Lippman, cum se apreciază, care va pune bazele învățământului superior tehnic la Iași. În anul 1913 se transferă la Universitatea din București unde va funcționa până în 1937 când se pensionează. În perioada bucureșteana pune bazele unui institut electrotehnic similar celui de la Iași, în care organizează, în anul 1926, primul post de radiodifuziune din România. Vom încheia cu un citat dintr-un text al academicianului Ștefan Procopiu, „Universitatea din Iași îi datorează o parte
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și medic curant la Liceul internat. Descendent dintr-o familie cu relații la vârf în viața capitalei (P.P.Carp și D.A.Sturdza îi erau cumnați), doctorul Ion Cantacuzino ar fi putut să-și găsească un loc comod în învățământul universitar bucureștean, dar aceasta ar fi fost scandalos, cum însuși apreciază. A fost crescut și educat în spiritul muncii, al pasiunii și dăruirii. Pasiunea pentru cercetările începute la Institutul „Pasteur” din Paris a fost motivul pentru care a părăsit orașul Iași și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
societăți științifice, universități și institute de învățământ superior de pe toate meridianele globului. Fostul elev al savantului Gheorghe Marinescu va contribui, la rândul său, la formarea a numeroase generații de cadre medicale valoroase, atât în perioada ieșeana, cât și în cea bucureșteana. S-a integrat de timpuriu în mișcarea politică de stânga, iar după 30 decembrie 1947 a fost președinte al primului Prezidiu al Mării Adunări Naționale a R.P.R. După cum lesne se poate constata, medalia realizată în anul 1949 poartă o amprenta
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
acordat Universității de Medicină și Farmacie, realizând și o medalie a instituției respective, la împlinirea a 120 de ani de existență, în 1999. La Centenarul nașterii lui Gr. Ț. Popa, inițiativa imortalizării chipului în medalii a aparținut, cum spuneam, universității bucureștene. Medalia (bronz, 60 mm) impresionează prin simplitate (chipul clasic al personalității, inscripții adecvate pe revers și simbolul solidității, al forței - frunză de stejar). Pe avers (fig. 128av) este prezentat chipul omagiatului în profil spre stânga, flancat de inscripția DR. GR.
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Peștișani, Liceul Militar la Câmpulung Moldovenesc (1960- 1964) și Școala de Infanterie la Sibiu (1964-1966), ulterior devenind student la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966-1971). Funcționează ca bibliotecar la Biblioteca de limbi străine a Universității bucureștene, redactor-șef al revistei „Atlas magazin”, redactor al Editurii Lecca-Brâncuși și al Editurii Corint. Debutează în 1968 la „Amfiteatru”, cu un text experimental-dramatic, Exact sau Un câine de vânzare, colaborând apoi la „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Echinox” ș.a. Este prezent în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
Este fiul Lucreției Vasiliu (n. Clocotici), funcționară, și al lui Ioan Vasiliu, profesor. A urmat la București școala generală și Liceul „Mihail Sadoveanu”, absolvit în 1969. Înscris la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română (fără frecvență), a Universității bucureștene, este exmatriculat în anul al doilea. Va avea diferite ocupații, în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat de tranzacții bursiere și de agricultură. A debutat la paisprezece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
SÂMBOTEANU, Ecaterina (Catinca) (prima jumătate a sec. XIX-lea), traducătoare. Cu o biografie rămasă încă necunoscută, S. a fost, așa cum se poate deduce din prefața traducerii sale după Lesage (Dracul șchiop, 1836), una din femeile cultivate ale societății bucureștene, care au sprijinit cu entuziasm activitatea culturală inițiată de membrii Societății Filarmonice. Pentru reprezentațiile teatrale ale trupei românești, ea a tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în „Gazeta Teatrului Național” (1836) ca fiind în curs de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
ne face ca mai întotdeauna să înregistrăm știri, publicate cu două, trei zile înainte în jurnalistica vieneză"208. Recurgând la surse externe, îndeosebi la publicațiile germane, jurnalistul reușește să ofere cititorilor informații bogate, anticipând de multe ori articolele din presa bucureșteană. "Problemele puse în discuție îl arată pe Eminescu un ziarist cu o înaltă conștiință profesională, interesat să țină cititorii ziarului ieșean la curent cu desfășurarea evenimentelor internaționale"209. Când motive obiective îl împiedică să ofere publicului informații privind derularea luptelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Curierul de Iași, și vine în capitală, redactor la gazeta conservatorilor Timpul: "își urcă în tren hârțoagele și moliile și pornea la București, unde-l așteptau mizeria, boala și, mai la o parte, moartea"215. Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene constituie un moment de răscruce în cariera sa jurnalistică. Aici desfășoară vreme de șase ani cea mai intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor, redactor șef și responsabil cu partea politică, impunându-se prin intransigența față de calitatea materialului dat tiparului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Petru, (2004), Hermeneutica prejudecăților, Editura Fundației AXIS, Iași. Bejan, Petru, (2005), Filozofie și științe politice, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași. Benveniste, E., (2000), Probleme de lingvistică generală, traducere de Lucia-Magdalena Dumitru, Editura Teora, București. Berindei, Dan, (1962), "Dezvoltarea presei bucureștene în perioada formării și organizării statului național român (1856-1864)", în Studii, nr. 3, pp. 669-670. Berindei, Dan, (2002), Societatea românească în vremea lui Carol I (1866-1876), Editura Elion, București. Bertrand, Denis, Alexandre Dézé, Jean-Louis Missika, (2007), Parler pour gagner. Sémiotique
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Cronica, nr. 13, 1990, pp. 1-8. 227 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, 1877-1883, 1888-1889, Editura Minerva, București, 1996, p. 232. 228 N. Deleanu, "Presa în slujba Unirii", în Presa noastră, nr. 5, 1957, p. 6. 229 Dan Berindei, "Dezvoltarea presei bucureștene în perioada formării și organizării statului național român (1856-1864)", în Studii, nr. 3, 1962, pp. 669-670. 230 Nicolae Iorga, Istoria presei românești, Muzeul Literaturii Române, București, 1999, p. 80. 231 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Editura Scrisul Românesc, Craiova
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mihai Eminescu, Opere XII, p. 103. 481 Mihai Eminescu, Opere XIII, p. 303. 482 DGLR, s.v. Timpul. 483 Ibidem. 484 Nicolae Iorga, Istoria presei românești, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1999, pp. 152-153. 485 Ibidem. 486 Dan Berindei, "Dezvoltarea presei bucureștene în perioada formării și organizării statului național român (1856-1864)", în Studii, nr. 3, 1962, pp. 669-670. 487 DGLR, s.v. Românul. 488 Nicolae Iorga, Istoria presei românești, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1999, pp. 149-150. 489 Românul, an I, nr. 1
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]