198,527 matches
-
etapa de început la cea a statalității independente a României (deci foarte tîrziu), "satul românesc, conchilia, putea desigur, și fără descîntec, să-și emită substanță și să iasă în sfîrșit din atitudinea de noncooperare cu istoria, si sa apuce pe calea evoluției, ca să umple cu gînduri și forme proprii cadrele satului". Dar, la începuturi, atunci cînd s-a format, etnogenetic poporul românesc și psihologia autohton specifică, hotărîtor a fost acest sentiment al necooperării, deci, cel al boicotării istoriei, adică a realului
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
caută pe Iacob, un prieten, iar căutarea nu este decît un pretext pentru autoanaliza și autodezvăluiri. Asta și face, mai bine de o oră, într-un monolog în care, într-o singură voce se recunoaște o polifonie a vocilor disperării. Căile alienării unui homeless care iese printre picioarele spectatorilor dintr-un culcuș improvizat sub băncile de spectacol sînt punctate, alteori dezvoltate mai mult de eroina în nuanțe bine dozate. Scenariul are momente cînd se lasă liber în mînă actriței și modificabil
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
cât au reușit nu li se recunoaște. Nu l-a numit un justițiar de modă nouă pe Tudor Vianu ăcomplicele comuniștilor"? În schimb personaje care au distrus cu adevarat valorile, politrucii culturali care au inițiat proletcultismul, care au pus la cale strategiile sinistre ale terorismului ideologic, tehnicile coruperii și manipulării intelectualilor, aceștia aproape că au ieșit din raza atenției publice și din preocupările procurorilor revizuitori. Tot greul vinovăției cade atunci pe Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Vianu... De fapt, se întâmplă în sfera
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
poeziei parnasiene și simboliste. La Sorbona a urmat cursurile de Istorie și Geografie. Istoria fusese de altfel și pasiunea bunicului și era și a unchiului său Ionel Brătianu. Pentru a fi pe placul familiei, Ion Pillat a ales pe deasupra o cale mai practică trecându-si licență în drept, ceea ce nu l-a împiedicat să asiste la "faimoasele lecții care stârneau o valvă atât de mare în lumea intelectuală a Parisului, ale lui Henri Bergson la Collége de France". Istoria contemporană și
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
că "scriu doar pentru ei". Pe lângă faptul că fiecare avem nevoie de un feed-back real, oricare dintre noi ne revendicam mai gălăgios sau mai tăcut procentul personal de nemurire. Este, atunci, de condamnat un autor care își face, pe orice cale, publicitate? Nu știu cât rău face prin această și nici măcar nu cred că face vreun rău printr-un asemenea demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să intre în Olimp doar pe această cale.) În lipsa unei instituții de impresariat literar, scriitorul rămâne curatorul propriei sale opere antume. Cred că va trebui să ne obișnuim și cu manifestările sistematice de autopublicitate ale autorului român. Mai ales că filotimia pomenita are, în cazul său, si ținte
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
nimic/ fără s-o doară/ decât alunița de la subțioara." (Anestezie) "Anul ăsta, vă spun, au înnebunit cartofii/ sar în pământ parcă-s dropii/ se dau de-a dura/ trec prin asfalt/ că gloanțele de cobalt/ împușca tot ce-ntâlnesc în cale -/ ce mai, e jale!// Ministerul nostru de interne/ i-a stropit ast'noapte/ cu baliverne." (Fabula rasă) Aceasta este prima impresie. Când începem, însă, să citim cartea cu adevarat, lăsându-ne absorbiți integral de ea și începând să înțelegem limbă
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
fiind și mai abil și mai siret decît Pop. Notă grandilocvent în aceste memorii tîrzii: "L-am iubit pe rege, sincer și dezinteresat, si am incercat tot ce mi-a stat în putință pentru salvarea domniei sale și îndrumarea ei pe calea cea bună. Acum nu-mi rămăsese altă datorie de îndeplinit decît evitarea prăbușirii totale a țării și salvarea vieții Suveranului". În această din urmă îndatorire ce și-o asumă, cum reiese din acest memorial, Pop a fost eficient, stăruind pînă
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
E încă turistul înflăcărat de fascinantă lume în care se află, cu mințile tulburate de perspectivele pe care le vede înainte, dar totodată și timorat de străinătate, îngrijorat că nu îi va face față. Întîmplarea face să îi iasă în cale un alt evreu, ca și el, un oarecare Susskind, încrucișare bizară între cerșetor și afacerist de stradă, ins mai degrabă slinos și nesuferit, care izbutește să îi facă viața imposibilă lui Fidelman. Episodul acesta de deschidere a cărții e absolut
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
descoperi că "e de povestit totul." Ficțiunea va umple și îmblînzi realul și va consacră, o dată cu fiecare aspect neliniștitor sau doar insignifiant al vieții, si pe cei care vor lua parte la ea. Personajele se consumă în obsesia "punerii la cale", a bifurcării datelor realului într-o sumedenie de probabilități, a rearanjării indeterminatului într-o matrice coerentă. Obsesia planului pornește din povestirile unui personaj și se termină tot într-o povestire, își va păstra virtualitatea din dorința acestuia de a conserva
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
exegezelor scrise pînă în 1947, daca ne referim doar la cele eminesciene (Vianu, Călinescu). Supralicitat nepermis, Gherea devine un promotor al esteticii ămetafiziceă precum Maiorescu (surprinzătoare conciliere ideologică!)". Ce să mai zicem? Ar fi un fel de exercițiu pre-ideologic, din cale afară de prudent, cînd încă "linia" proletcultista nu putea fi bine dibuita, ci doar presimțita! Paginile de Jurnal intim, din 1951, suferă, la rîndul lor, de un întristător impact dogmatic (eventual o timorare sau o disimulare!), iar încercările scriitorului de a
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Rodica Zafiu Sintagma lumea bună nu e ușor de definit, printre altele și pentru că sensul ei variază în timp și în funcție de contextul social în care se stabilesc criteriile evaluării. Ambiguitatea fundamentală e cea a adjectivului bun - iar calea cea mai sigură de lămurire a sensului rămîne analiza contextelor: cu atît mai necesară cu cît în acest caz dicționarele nu ne sînt de mare ajutor. Evident, în lexicografia perioadei comuniste terminologiei ierarhiilor sociale i se aplică un sever tratament
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
se solidariza strîns cu etnia să, prin urmare a accepta un colectivism proxim, fie aceea de-a repudia orice colectivism, mizînd pe elementul hotărîtor al personalității desprinse din determinările și țelurile obștești. A ales, în duhul unei nobleți a riscului, calea a doua. N-a ezitat a-l provoca la un duel ideologic pe celebrul sau conațional, C. Dobrogeanu-Gherea, încă din timpul vieții acestuia, pe un ton de virulenta, care-i degajă independența posturii. Partizan inițial al unui socialism revoluționar nestăpînit
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
în calcul. Deoarece, precum se spune de vreo zece ani încoace, așa nu poate să mai meargă. Când și când, la câte o schimbare de zodie, ce aduce o altă echipă la bord, se face o evaluare, se pune la cale un plan. Conform căruia în două sute de zile vasul putea dudui vesel în larg. Cincisprezece mii de specialiști își sufleca mânecile. Amirali de seamă, de nave ce înfrunta cicloanele oceanelor urca pe puntea vasului nostru preț de patru sferturi de
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
din mișcare) pe mulți confrați defuncți sau vii, din țară și străinătate. Să fac, aici, un lung pomelnic, ar fi de-a dreptul fastidios. (Lui Luca,-n treacăt fie zis, nu-i voi fi dedicat poeme. Îi cer, pe-această cale, scuze!) - Cu o roza "a vînturilor" la butoniera, poetul e un matroz cosmic (de pe Planetă Roz). Dvs. ce/cine sunteți? - În zilele când rozul este maț, matrozul, vrând-nevrând, se adumbrește, iar rozmarinul bate-n bleu-marine.... - (Ceva despre) genială "incoerenta"; cum
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
ar fi părut la prima vedere, ci mai degrabă lasă impresia că icoana ar fi înviat cumva, atinsă de aripă însuflețirii și ieșind din imobilismul ei estetic." Viziunile de acest fel se succed în cascadă. După ce medicul ginecolog pune la cale, din plăcerea diabolica de a manevră oameni, căsătoria dintre Elisabeta și Horia (episod și el fals, scris parcă de un emul al lui Nicolae Breban, ceea ce Dan Stâncă nu este), urmașul Cantacuzinilor decade că persoana socială, dar cunoaște și un
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
și a grecilor plecați din România (unele articole apăreau în limba greacă). Norocul publicației a fost diplomatul Radu Scarlat Arion, ultimul ambasador al României antecomuniste la Atena și care, rechemat de la post la București, a refuzat să se înapoieze, alegînd calea exilului. El, acest domn Arion, a preluat veghea secțiunii române a Vocei libertății, conferindu-i audiență și chiar strălucire. Repede, exilul românesc a auzit de acea publicație ateniana și spre ea au început să aflueze condeie autorizate și cu audiență
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
la infinit, fie într-o decadenta din ce in ce mai accentuată, deci morbida, fie într-o încremenire de muzeu. Oare cum ar arăta acum atlanții? Fără îndoială, desueți și prăfuiți că orice utopie. Ar mai fi, măcar în teorie - tertium datur - minimum o cale. Mulți o pun în practică și, pînă unal-alta, eludează tragediile. Să joci toate rolurile ce-ți sînt date cu distanță brechtiană, să nu-ți pui prea mult și prea multe probleme și să nu te legi prea tare de valori
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
Jos - Curtici). S-ar putea vedea în aceste rapide înșiruiri unele tendințe ale discursului național, dar și diferențe datorate identităților regionale: majoritatea numelor istorice și literare semnificative par a fi rezultatul orgoliului cultural moldovenesc, în vreme ce Transilvania își transpune și în căile ferate tradițiile polemice latinizante ale școlii Ardelene, iar Muntenia preferă neutralitatea unor denumiri geografice. Toate aceste observații și generalizări rămîn însă simple speculații, atîta vreme cît ne lipsesc datele exacte asupra atribuirii de nume. Așa cum se întîmplă cu numele care
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
datele exacte asupra atribuirii de nume. Așa cum se întîmplă cu numele care mi se pare de departe cel mai spectaculos: Esperanto (București - Sibiu - Vîntu de Jos). S-ar părea că e vorba în acest caz chiar de un interes al Căilor Ferate pentru respectiva limba artificială - dar informația trebuie confirmată.
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință pe calea politicii noastre externe și a necesităților laice ale țării, - intrarea în NATO. Nu vreau să cobesc. Sau să pun răul înainte, dar vom plăti destul de scump, în viitor, aceasta superficialitate și confundare a planurilor, atît de diferite. Au fost și
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul"1). Concepția de mai sus despre "valoarea religioasă a geniului" nu se deosebește în esență de aceea susținută de Blaga în Daimonion. Firește, fiecare dintre cei doi scriitori români și-a urmat propria cale, așa că prea multele asemănări spirituale dintre ei se explică mai puțin prin influență și mai mult prin potriviri mentale structurale. Cand M. Eliade își exprimă neîncrederea în utilitatea stabilirii "influentelor" și a "surselor"2), iar tânărul Blaga, pe urmele lui
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
miscare portoricana independentistă, ca o repetare - de cealaltă parte a baricadei - a asasinatului Alexandrei. Toată cartea este construită pe astfel de simboluri care au un rol precis în structura ei și amintesc diferite formule mitice ale narațiunilor folclorice, obstacolele din calea eroului, prietenii năzdravani, caracterul premonitoriu al unor întîmplări etc. (C. Eretescu este și un cunoscut folclorist, care a publicat, înainte de plecarea să în S.U.A., lucruri esențiale despre elementele mitologice din folclorul românesc), dar ele nu devin vizibile decît treptat și
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
clasică de odinioară în critica literară europeană, la ceva timp și după aceea, s-a dovedit sterilă până la urmă, căci personajul, ca entitate sau actant epic, indiferent cum este - static sau în mișcare, trebuie să-și califice identitatea prin trei căi posibile. Una, și cea mai importantă, dacă nu suverană, este „calea regală” a prozatorului. Alta, a personajului însuși. A treia - a celorlalți consorți ori competitori la definirea epicului. Ba s-a mers până acolo, încât după 1950 (în Franța) s-
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
după aceea, s-a dovedit sterilă până la urmă, căci personajul, ca entitate sau actant epic, indiferent cum este - static sau în mișcare, trebuie să-și califice identitatea prin trei căi posibile. Una, și cea mai importantă, dacă nu suverană, este „calea regală” a prozatorului. Alta, a personajului însuși. A treia - a celorlalți consorți ori competitori la definirea epicului. Ba s-a mers până acolo, încât după 1950 (în Franța) s-a vorbit despre romanul fără personaje. Desigur, mai încoace de noi
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]