5,046 matches
-
Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta. — Da, poimâine. — Gazda ta spune că s-a confirmat boala mamei tale. Înțeleg că nu ți-e ușor. Oricum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încăperea încălzită. — Am auzit că ai pleca pe-un șantier. Ar fi copilăresc... La noi te-ai simțit bine, lucrările sunt interesante. Ultimul proiect pe care l-ai avut era deosebit. Cred că ai lucrat cu plăcere. Glasul însoțitorului vine calm și cald. Ar trebui somat cu întrebări urgente, importante, dar n-are rost. — Nu știu încă, nu m-am gândit. Și tot zâmbește, cu buza de dedesubt împinsă înainte. S-ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glasul de sub fularul galben. Nu se privesc ; înaintează fără grabă ; vitrinele îi oglindesc alături. Sar peste o băltoacă. Domnul cu mustăcioară se oprește să ia un ziar. Strada coboară, în fața unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi. Nu văd motive pentru atâta interes, continuă, dintr-o dată înviorat, domnul cu glasul scăzut. Doar nu se întâmplă o nenorocire, dacă schimbi serviciul sau meseria sau orașul. Respiri, cumperi discuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
hrănit, fără a avea totuși un aer grosolan sau obscen. Este Într-adevăr un milionar cu o Înfățișare cît se poate de plăcută, chipul său, deși conturat În trăsături ample și generoase, dovedește o inteligență sensibilă, atitudinea sa este blîndă, calmă și domoală, zîmbetul său este puțin trist, trădînd o nuanță de umor ușor ironic, zîmbetul omului care a trecut parcă prin frămîntările, speranțele și chinurile menite unei tinereți furtunoase și care acum știe ce poate aștepta de la viață, ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceva de cînd am plecat? — Nu, nu s-a-ntîmplat nimic, răspunse celălalt. Cam aceleași lucruri... știi doar, rosti glasul cu o stăpînire dureroasă, parcă așteptînd ca celălalt să umple instinctiv golul dureros al cuvintelor. — Da, știu, răspunse acesta plin de resemnare calmă - și din nou se făcu liniște În Brooklyn. Cred că a murit Moș Grogan de cînd ai plecat, Începu un glas. — Serios? replică celălalt glas plin de interes calm. — Da. Și În așteptarea de o clipă se lăsă tăcerea. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
golul dureros al cuvintelor. — Da, știu, răspunse acesta plin de resemnare calmă - și din nou se făcu liniște În Brooklyn. Cred că a murit Moș Grogan de cînd ai plecat, Începu un glas. — Serios? replică celălalt glas plin de interes calm. — Da. Și În așteptarea de o clipă se lăsă tăcerea. — Ei, parcă-i păcat, nu-i așa? spuse glasul liniștit, cu regret, fără alinare. — Da. A murit sîmbătă. CÎnd s-a dus acasă vineri seară n-avea nimic. — Serios? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noapte pînă-n zori - am văzut un om murind În metroul orașului. A murit atît de liniștit, Încît la Început cei mai mulți au refuzat să creadă că este mort - atît de liniștit, Încît moartea lui n-a fost decît suprimarea rapidă și calmă a mișcării vieții, atît de pașnică și de firească În lucrarea sa, Încît am privit-o toți Încremeniți, cu ochii plini de uimire și de neîncredere, recunoscînd imediat chipul morții, cu acel Îngrozitor simț al recunoașterii, care ne spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mergem. Încă un pic și chiar o să-l convingi! și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar polițistul mîzgăli ceva Într-un carnețel. Internistul se apropie de bordură, se urcă În ambulanță, se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul calm și sigur continuă: — Am fost tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
continuă: — Am fost tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o pată umedă aflată pe ciment lîngă piciorul mortului, Îndoit țeapăn spre spate. Micul irlandez cu fața rotundă confirmă spusele soldatului dînd din cap și rosti apăsat, cu un aer de convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
criză de veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni preocupați de plăceri; aici, oameni ce savurau prin fiecare cuvînt, mișcare sau gest, emoția, bucuria și speranța trezite În sufletul lor de gîndul călătoriei, dincolo oameni care priveau În jur indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dojană și dădu să plece. Toată lumea e gata. Vă așteptăm! — Haide! zise domnișoara Turner cu glas scăzut, Întorcîndu-se spre domnișoara Blake. Ar trebui să mergem. Știi cît sînt ele nesuferite cînd trebuie să aștepte. — Bine, du-te, zise domnișoara Blake calm. Eu nu vin. Domnișoara Turner o privi cam uimită. M-am hotărît să trag chiulul de data asta. Am de scris cîteva scrisori și dacă n-o fac acum, nu mai reușesc să le scriu. — Știu, spuse domnișoara Turner. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un catîr bun, vede catîrul meu și vrea să-l cumpere! Aici Jim mai face o pauză, se Întoarce și privește către toți cei care-l ascultă cu un aer triumfător. — Am auzit. Zi mai departe! rostește Joc cu glasul calm și monoton. — CÎte parale-ți dă? Întreabă cineva. Nu, nu, nu, stai puțin! Ajungem și la asta, spune Jim făcînd un gest prin care cere să fie liniște. Omul ăsta-mi zice: „Văd că ai un catîr bun“. „Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sfîrșit victorios spre cei care-l ascultă. — Bun! exclamă el apăsat și hotărît, aplecîndu-se În față, sprijinindu-și o mînă mare pe genunchi și Îndreptînd arătătorul de la mîna cealaltă spre cei de față. — Zi mai departe! spune Joe cu glas calm, prevestitor de rele. Mi-am scos banii pe catîr, spune Jim Începînd o recapitulare finală. Da, și-ai mai scos o sută cincizeci de pus ia ciorap, intervine cineva ca să-l ajute. — Asta Înseamnă un profit net de sută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o liniște impresionantă, maiestuoasă, sculpturală și rămîi cu ochii țintă plini de bucurie și de Îndoială, privind, așa cum au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trupul lui nefiresc de lung. Peste două seri am primit un telefon de la Botoșani. Îl așteptam. Ce voia să știe Sabina era motivul zăbovirii mele în capială. Spune-mi sincer, e vorba de vreo femeie? Mă întreba cu o voce calmă, afectuoasă chiar. Asta m-a încurajat să fiu sincer, deși adevărul spus așa, direct, mi se părea puțin vulgar. Da, e vorba de o altă femeie. Un urlet de ființă înjunghiată a fisurat receptorul de sus până jos. Ca să atenuez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zăcerea visătoare, bacoviană, neodihna, retragerea din valea vieții, fiind astfel imagini care sporesc latura melancolic-elegiacă a cărții. De la un capăt la celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
doare / că marea nu se termină...), Dyonisos sfâșiat de Bachante, Alexandru Macedon (câteva furnici călătoresc pe vârful bocancului / ca alexandru macedon către india), Penelopa, a cărei prezență ar favoriza destinul, (re)pornind de la zero etc. Poetul subliniază, în aceeași tonalitate calmă, derizoriul ființei, în latura ei vizibilă, dar și în ceea ce e dincolo de anvelopă, având ca obiect de studiu imaginea proprie, devenită portret-robot, fiindcă nu sunt de natură zeiască și, din acest motiv, plin de păcate în propria anvelopă, îi rămâne
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deloc ipotetică și, de asemenea, de antinomia inalienabilă, copleșitoare prin adevărul pe care-l conține, a sorții omului: o momâie de viață / lângă o turmă de patimi, prin care se justifică jertfa clipei. Semne abstracte sau fără consistență punctează amărăciunea calmă, constatativă a eului liric: fructă cu gură de vierme / mi-ai fost / în visul meu..., notează poetul, iar destinatarul cuvintelor este ambiguu, sporindu-și, în felul acesta, tristețea. Cioburile și vântul, hăurile și undeva un clopot sunt motive literare ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la Bacău, profesie tehnician dentist și artist iluzionist certificat. Membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România membru A.L.P.I. apoi președinte activ al G.L.U.P.I. Inclus în peste 45 de culegeri /antologii Armonie conjugală Ca dovadă că-s firi calme Și au maniere fine, Ea îl ține ca pe palme, Iar el tot în palme-o ține... Familie de pescari... Li-i mariajul fericit, C-așa, precum se dovedește, Când el e dus la pescuit, Ea merge, negreșit, la pește
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
torturi. Ei au slujit lui Dumnezeu neclintiți și nebiruiți. Ei sunt istoria neamului peste care nu se va așterne niciodată noaptea uitării, întunericul morții. Sângele lor arde nestins împreună cu osemintele străbunilor de pe toate câmpurile de luptă. CONSTANTIN POPOVICI Costinel Temperament calm și echilibrat. Suntem un contingent. Mi-a fost unul dintre cei mai apropiați și prieten de suflet al vieții mele. Am băut din același potir: amar, bucurii și pătimiri. Am urmat împreună cursul primar la Școala nr. 2 „Alexandru Ioan
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile, tenebrele și toate mișeliile. Nu vreau să fac exces din povestirile vieții noastre. Unii dintre frați s-au îndepărtat și s au dezlegat de legământul de Frate de Cruce. Costinel Popvici a rămas același, calm și încrezător. S-a căsătorit apoi, construindu-și o familie model, în spiritul Proniei Divine, și nu s-a înstrăinat de lumea și linia legionară. În anul 1948 a fost din nou întemnițat în cadrul vechii condamnări de 10 ani Temniță
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
probabil, nehotărârea mea. Peste două zile, mă voi interna la "Urgență" fiindcă așa au căzut zarurile. Îmi vor face coronarografia care va arăta cum stau. 51. În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în nări mirosuri amețitoare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]