4,702 matches
-
cît și pe români dăduseră naștere unui conflict. Nu exista nici o soluție constructivă imediată pentru mult prea numeroasa comunitate evreiască. Prima opțiune pentru evrei n-ar fi fost nici comunismul, nici sămănătorismul lui Iorga, întrucît ei aveau o mentalitate occidentală, capitalistă. Deocamdată, sosirea sovieticilor părea să fie o binefacere pentru majoritatea maselor disperat de sărace de evrei față de teroarea în care trăiseră pînă atunci și față de cea care avea să se dezlănțuie! Istoria joacă feste ciudate celor implicați în ea. În
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
disperat de sărace de evrei față de teroarea în care trăiseră pînă atunci și față de cea care avea să se dezlănțuie! Istoria joacă feste ciudate celor implicați în ea. În Europa central-răsăriteană, mulți dintre evreii persecutați, deși aveau o mentalitate profund capitalistă, optau pentru comunism nu de bunăvoie, ci din instinct de conservare. Ei erau aidoma arabilor din Nazaret, care îi aleg cu nonșalanță pe deputații comuniști sau negrilor din Africa de Sud, care sprijină Congresul Național African dominat de comuniști. Extrem de mulți evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la întrunirea socialiștilor unguri: Timpul a trecut de mult peste idealurile economice metafizice și abstracte ale lui Karl Marx". El explica însă clar că nu li se poate interzice muncitorilor de a avea propriile lor organizații sindicale, deoarece în societățile capitaliste există nedreptăți uriașe. După părerea lui Iorga, soluția nu trebuie căutată în internaționalismul metafizic depășit, ci recunoașterea nevoilor entității organice, națiunea. Doar în cadrul ei pot trăi, evolua, prospera și să-și rezolve oamenii problemele. "Neamul românesc", 6 ianuarie 1908 195
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care fugeau În Vest și pentru occidentalii care Întindeau o punte spre Est. Viena anului 1989 era așadar locul ideal din care să „gândești” Europa. Austria Întruchipa mulțumirea de sine a Occidentului postbelic: un stat social bine Înzestrat susținea prosperitatea capitalistă; slujbele și avantajele generos distribuite prin intermediul partidelor politice și grupurilor sociale majore garantau pacea socială; umbrela nucleară americană oferea implicit protecție și securitate externă - iar În acest timp Austria rămânea cu mândrie „neutră”. Peste Leitha și Dunăre, la numai câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest, ea se baza pe două mistificări ale nazismului: una inerentă teoriei comuniste, cealaltă deliberat oportunistă. Unul dintre clișeele marxismului și doctrinei oficiale sovietice era faptul că nazismul se reducea la fascism, iar fascismul, la rândul său, era produsul intereselor capitaliste Într-un moment de criză. Prin urmare, autoritățile sovietice ignorau caracterul specific rasist al nazismului și efectele sale de genocid, concentrându-se În schimb pe arestarea și exproprierea oamenilor de afaceri, funcționarilor compromiși, profesorilor și tuturor celor care promovau interesele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau gardienii de bloc*, schimbându-le doar numele și conducerea. Dar naziștii erau adaptabili și pentru că erau șantajabili. Autoritățile sovietice erau pregătite să conspire cu foștii inamici, mințind cu privire la natura și amploarea nazismului În estul Germaniei - În versiunea lor, elementele capitaliste și naziste se limitau la zona de vest a Germaniei, În timp ce viitoarea RDG era o țară de muncitori, țărani și eroi antifasciști -, dar știau prea bine adevărul și Îl puteau dovedi, la nevoie, cu dosarele naziștilor. Contrabandiștii, profitorii de război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întoarce la o societate de tip laissez-faire; el a Înfăptuit o revoluție silențioasă, deschizând drumul pentru un nou tip de ordine planificată. Karl Mannheim Aproape toată lumea pare să fie de acord că reconstrucția nu se poate face doar cu metode capitaliste. Joseph Schumpeter Mulți dintre noi am fost dezamăgiți de Anglia găsită la Întoarcere... nimeni nu o putea transforma peste noapte În Anglia visată. Doamna Winnie Whitehouse (În Paul Addison, Now the War Is Over) Soluția este să rupem cercul vicios
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
funcționa și a-și recăpăta prestigiul, democrația trebuia să fie planificată. Se consideră uneori că această credință În planificare, o veritabilă religie politică a Europei postbelice, se baza pe exemplul Uniunii Sovietice: o economie planificată care ocolise aparent traumele Europei capitaliste, rezistase asaltului nazist și câștigase al doilea război mondial grație unor detaliate planuri cincinale. E complet eronat. În Europa Centrală și de Vest de după război, numai comuniștii Își puneau speranța În planuri de tip sovietic (despre care nu știau mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încă odioasă, În vreme ce stânga socialistă considera, În general, că numai o societate postrevoluționară poate să-și planifice rațional activitatea economică. Până atunci, capitalismul era condamnat să sufere și, eventual, să se prăbușească sub povara propriilor contradicții. Ideea că o economie capitalistă poate fi „planificată” le părea ambelor tabere absurdă. Frustrați, campionii planificării economice au găsit Înțelegere la dreapta radicală, În sânul unor partide autoritare mult mai deschise la propunerile lor. Nemulțumiți fiindcă partidul lor nu oferea un răspuns adecvat la Marea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spiritul acordurilor de la Potsdam, motiv pentru care generalul Vasili Sokolovski, reprezentantul sovietic În Comisia Aliată de Control din Berlin, a protestat vehement (omițând să admită că URSS violase În mod repetat aceleași acorduri). La 10 martie, Sokolovski a condamnat interesele capitaliste impuse forțat unei populații care pierdea astfel ocazia de a-și demonstra aplecarea către socialism și a reiterat afirmațiile sovietice că puterile occidentale se foloseau de prezența lor În Berlin - despre care URSS susținea că aparține zonei sovietice - pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o țară mică și vulnerabilă În Europa Centrală, Cehoslovacia avea nevoie de un protector. Astfel, deși era În multe privințe cea mai „vestică” dintre țările est-europene - având o cultură politică tradițional pluralistă, un sector industrial și urban dezvoltat, o economie capitalistă prosperă Înainte de război și o politică social-democrată prooccidentală după aceea -, Cehoslovacia era după 1945 și aliatul principal al Uniunii Sovietice În regiune, În ciuda faptului că Își pierduse extremitatea estică, Rutenia subcarpatică, În urma „ajustărilor” teritoriale sovietice. Din același motiv, dintre estși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trădătoriși slujbași ai imperialismului”, „vestitori funebri ai taberei războiului și a morții, iscoade perfide și adevărați moștenitori ai lui Hitler”. Partidul Comunist Iugoslav, „o bandă de spioni, agitatori și criminali”, era format din „câini În lesa americană, ce rod oase capitaliste și amușină capitalul străin”. E grăitor faptul că atacurile asupra lui Tito și a discipolilor săi au coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lemn. Măsurile economice iraționale, uneori de-a dreptul aiuritoare, ale Uniunii Sovietice erau reproduse cu fidelitate În Întregul bloc comunist. La 30 septembrie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej, din Partidul Comunist Român, anunța că „vrem să realizăm o acumulare socialistă, În detrimentul elementelor capitaliste de la sate” - Într-o țară În care „elementele capitaliste” din economia rurală străluceau prin absență. În Slovacia, În cursul anului 1951, au fost trimiși pe câmp funcționari de la oraș și lucrători din guvern. „Operațiunea 70.000 trebuie să dea roade
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale Uniunii Sovietice erau reproduse cu fidelitate În Întregul bloc comunist. La 30 septembrie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej, din Partidul Comunist Român, anunța că „vrem să realizăm o acumulare socialistă, În detrimentul elementelor capitaliste de la sate” - Într-o țară În care „elementele capitaliste” din economia rurală străluceau prin absență. În Slovacia, În cursul anului 1951, au fost trimiși pe câmp funcționari de la oraș și lucrători din guvern. „Operațiunea 70.000 trebuie să dea roade”, cum s-a numit, a fost un dezastru rapid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu apelurile la violență și conflict: Emmanuel Mounier, editorul revistei Esprit și figură marcantă a stângii creștine, era doar unul dintre cei care credeau, În 1949, că e ipocrit să te Împotrivești violenței sau luptei de clasă când „violența albă” capitalistă face victime În fiecare zi. Dar În Franța, apelul la soluții violente nu reprezenta doar proiecția În viitor a unei experiențe recente. Era și ecoul unei moșteniri mai vechi. Acuzațiile de colaborare și trădare, setea de pedeapsă și visul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi Îndreptățește pe alții să ucidă”. Cu toate acestea, Camus ezita să se dezică de foștii săi prieteni. În public, el Încerca Încă să contrabalanseze critica onestă a stalinismului cu referințe „obiective” la rasismul american și alte fărădelegi din tabăra capitalistă. Dar procesul Rousset și mascaradele judiciare din Est i-au spulberat și ultimele iluzii. În carnetele personale, Camus nota: „Unul dintre regretele mele este că am cedat prea mult obiectivității. Obiectivitatea este uneori o simplă acomodare. Astăzi lucrurile sunt clare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neutre din punct de vedere politic era mai importantă decât orice complicație internațională. Schumacher era iritat mai ales de entuziasmul lui Adenauer față de proiectul integrării vest-europene. În ochii lui, Planul Schuman din 1950 era menit să creeze o Europă „conservatoare, capitalistă, ecleziastică și dominată de carteluri”. Dacă se Înșela complet sau nu este mai puțin important. Problema e că social-democrații lui Schumacher nu ofereau o alternativă. Combinând programul socialist tradițional de naționalizări și garanții sociale cu dezideratul unificării și neutralității, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniști, ei nu credeau că decesul capitalismului era iminent, nici că trebuia grăbit prin inițiative politice. Misiunea lor, revelată după decenii de criză economică, divizare și dictatură, era să folosească resursele statului pentru a elimina patologiile sociale asociate cu formele capitaliste de producție și cu funcționarea neîngrădită a economiei de piață, construind nu utopii economice, ci societăți viabile. Politica social-democrată nu era Întotdeauna pe placul tineretului nerăbdător, după cum aveau să arate evenimentele ulterioare. Dar ea rezona cu cei care trecuseră prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scapi de lestul compromis al stângii occidentale tradiționale. Tânărul Marx părea preocupat de probleme surprinzător de moderne: cum să transformi conștiința „alienată” și să eliberezi oamenii de ignoranța situației și posibilităților lor reale, cum să inversezi ordinea priorităților În societatea capitalistă și să repui oamenii În centrul propriei lor existențe - pe scurt, cum să transformi lumea. Pentru o generație mai veche de specialiști și pentru partidele marxiste consacrate, insistența perversă asupra acelor scrieri pe care Marx nu dorise să le publice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au anticipat corect ușurința cu care acest Marx nou și umanist putea fi adaptat la gusturile și modele contemporane. Lamentația romanticului de Început de secol al XIX-lea Împotriva modernității capitaliste și efectului dezumanizant al societății industriale se potrivea perfect cu protestele contemporane Împotriva „toleranței represive” din Europa Occidentală postindustrială. Criticii Occidentului erau scoși din sărite de flexibilitatea infinită a Vestului prosper și liberal, de capacitatea sa de a absorbi pasiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germani din anii ’60 nu erau foarte preocupați de Holocaust. Ca și părinții lor, ei erau jenați de „chestiunea evreiască”. Preferau să solicite cursuri universitare despre Faschismustheorie, ocultând dimensiunea rasistă a nazismului și subliniind mai degrabă legăturile sale cu producția capitalistă și puterea imperială - care făceau legătura cu Bonn și Washington. Adevăratul „aparat represiv de stat” erau lacheii imperiali de la Bonn; victimele erau cei care se opuneau războiului american În Vietnam. În această logică bizară, tabloidul populist Bild Zeitung, care critica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
treime din producția agricolă a Uniunii Sovietice. În 1965, două treimi din cartofii și trei sferturi din ouăle consumate În URSS proveneau de la producătorii particulari. În URSS, ca și În Polonia sau Ungaria, „socialismul” nu a supraviețuit decât grație economiei capitaliste ilicite din interior, la care a Închis ochii 2. Reformele economice din anii ’50 și ’60 au reprezentat de la Început o tentativă disperată de a petici un sistem cu disfuncții structurale. În măsura În care exprimau dorința vagă de a descentraliza decizia economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
termen lung, această afiliație avea să-i izoleze și chiar să-i discrediteze pe comuniștii reformiști, mai ales În ochii unei generații noi, tot mai influențată de omologii occidentali, care lua ca punct de referință nu trecutul stalinist, ci prezentul capitalist din Vest. Dar, Între 1956 și 1968, momentul revizionist În Europa de Est a Însemnat pentru scriitori, cineaști, economiști sau jurnaliști un scurt moment de optimism cu gândul la un viitor socialist alternativ. În Polonia, cel mai important spațiu critic a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au metamorfozat Într-o psihoză de agresiune autojustificatoare. O minoritate infimă de foști studenți radicali, intoxicați de propria versiune a dialecticii marxiste, au purces să „dezvăluie adevărata față” a toleranței represive din democrațiile occidentale. Dacă regimul parlamentar al intereselor capitaliste este provocat, argumentau ei, el va abandona mantia legalității și Își va arăta adevăratul chip. Pus În fața adevărului cu privire la opresori, proletariatul - „alienat” până atunci de interesele sale și victimă a unei „false conștiințe”a propriei situații - Își va asuma un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
falsă. În cuvintele regizorului de film Hans-Jürgen Syberberg, nația fusese „dezmoștenită și deposedată spiritual... trăim Într-o țară fără patrie, fără Heimat”. Tenta clar naționalistă a terorismului german de extremă stângă - faptul că viza ocupantul american, corporațiile multinaționale și ordinea capitalistă „internațională” - atingea o coardă sensibilă, ca și afirmația teroriștilor că germanii erau acum victimele manipulării și intereselor altora. Un val de filme, discursuri, cărți, programe TV și discuții publice au abordat În acei ani identitatea și istoria problematică a țării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]