7,041 matches
-
Oradea (1946-1964; director în ultimii patru ani), ulterior ca lector la Institutul Pedagogic orădean. A condus cercurile literare de la Liceul „Emanuil Gojdu” (printre elevi s-au aflat, de-a lungul timpului, Mircea Zaciu, Gheorghe Grigurcu ș.a.) și Liceul Pedagogic, precum și cenaclul studențesc din Oradea. Pensionat în 1973, locuiește succesiv la București, Cluj și Sibiu. În 1998 i se decernează titlul doctor honoris causa al Universității din Oradea. Debutează în 1927 la „Ziarul călătoriilor și al științelor populare”, fiind prezent ulterior în
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
Clinica de Boli Profesionale din Cluj. Debutează în literatură în 1971 la „Făclia” și continuă să publice proză și versuri în „Steaua”, „Tribuna”, „Albina”, „Korunk”, „Munca”, „Transilvania” „Utunk”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Apostrof” ș.a. Vreme îndelungată, începând din 1978, a condus cenaclul clujean „Victor Papilian”, alcătuind, împreună cu alții, și fiind prezent în câteva culegeri de texte (Imagini, Și pentru noi, Într-o vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha ’87 va fi urmat de placheta Amfore
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
la Facultatea de Litere și Filosofie (absolvită în 1920), tot acum obținând diploma Seminarului Pedagogic al Universității din București. Aflat în refugiu, face la Botoșani Școala de Ofițeri de Rezervă la artilerie (1917-1918), luând parte la campania din Moldova. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează cu un articol în apărarea acestuia în „Făclia” din ianuarie 1916, iar la 19 martie publică sonetul Cuvântul în „Flacăra” lui Constantin Banu, sub semnătura T. Al. Vianu, în același an apărându-i poezii și
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
schița Pomul de Crăciun. Se reproduc, de asemenea, scrieri de Traian Demetrescu și Oreste. Sunt prezenți frecvent Pavel Al. Macedonski (cu versuri, proză, dar și cu piesa Masca, tipărită sub pseudonimul P. Rogala), Nichita Macedonski, precum și alți foști participanți la cenaclul macedonskian, între care Grigore Cruceanu, Mihail Celarianu, Ion Steriopol, Stan Palanka, Ion Vițianu, Al. T. Stamatiad, Alfred Moșoiu. Z. promovează și câțiva poeți tineri: George Nichita, Gheorghe Bobei, D. N. Puiu, Constantin Barcaroiu, N. Dinescu Barzan, dar predomină spiritul cenaclier
ZORILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
ofițer, participant la Războiul pentru Independență. Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, Z.R. a debutat cu versuri în 1925 la revista ieșeană „Lumea”. După terminarea studiilor s-a stabilit la București. Frecventează cu asiduitate cenaclul Sburătorul, unde citește poezii și fragmente de piese. În 1928 ocupa postul de bibliotecară și secretară a Comitetului de lectură al Teatrului Național. Preocupată de teozofie, colaborează cu soțul ei, Silviu Rusu, inițiind Editura Stelei, „Buletinul Stelei” (1929-1933) și traducând
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
VI-a, Liceul „Cantemir Vodă” din Capitală (1905-1916). Compune piese istorice și polițiste, jucându-le împreună cu alți copii. Din 1917 elev al Școlii de Ofițeri de Rezervă din Botoșani, ia parte la campania militară din 1918. Întors de pe front, frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează la „Literatorul” în august 1918 cu poezia Versurilor mele, semnată Gemi Zam. Întemeiază în 1920 Societatea Tinerilor Scriitori Români, ce își propunea promovarea dramaturgiei autohtone. În același an inițiază gazeta „Eroii patriei”, scrie la „România
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Sadoveanu. Se străduiește să organizeze o secție de teatru în cadrul cercului cultural local. În aceeași perioadă e prezent în „Cele trei Crișuri”, „Evoluția”, „Cultura poporului” și „Clipa”. În 1925 revine, ca bibliotecar și gazetar, în București. Își citește piesele în cenaclul Sburătorul, publică fragmente din Domnișoara Anastasia în „Universul literar” (1926), din Sam în „Premiera” (1928) și din Adonis în „Excelsior” (1930). Semnează cronică dramatică la „Vremea”, dă în „Gândirea” cronici literare și susține „Cronica spectacolelor” (1931-1932), e titularul cronicii literare
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Bălcescu”, iar la București Liceul Pedagogic, absolvit în 1921, și Facultatea de Drept, luându-și licența în 1924. Începând din 1926 face studii de drept la Paris, dar intenția de a obține un doctorat nu se va realiza. A frecventat cenaclul lui E. Lovinescu, fiind descris de amfitrion ca un tânăr „timid, nostalgic, sentimental”, „iepure de casă pitit după o frunză de varză”. A debutat cu poezia Tristeți de toamnă la „Sburătorul literar” în 1922, iar editorial în 1923 cu placheta
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Târgoviște, renunță după câteva luni la magistratură, profesând avocatura la Focșani, dar stă mai mult în București, unde activează intens în presă. Debutează editorial în 1883 cu volumul de poeme și nuvele Fără titlu. Din același an începe să frecventeze cenaclul Junimea și leagă cu Titu Maiorescu o prietenie de durată, care se va reflecta și în una din cele mai interesante corespondențe din literatura română (editată postum, în 1937, de Emanoil Bucuța). În ianuarie 1884 i se joacă, fără succes
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
salariat al municipalității Clujului, într-o funcție obscură. Face parte din boema literară a tinerilor, audiază cu asiduitate, la Universitate, cursuri de estetică, filosofie, istoria artei etc., iar în 1928 animează, alături de Ion Th. Ilea, Miron Radu Paraschivescu ș.a., un cenaclu literar. Debutează cu versuri la „Societatea de mâine”, în 1931, este prezent în revistele „O lume nouă” și „Caleidoscop”. Editează singur, între 1934 și 1938, „Buletinul oficial al Municipiului Cluj”. Mai colaborează la „Transilvania”, „Gazeta ilustrată”, „Nord-Vestul”, „Patria”, „Ardealul administrativ
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
de Al. Rosetti, rectorul Universității bucureștene. O „serie nouă”, consemnată la 17 noiembrie 1946, debutează cu editorialul În aurora toamnei, unde se pune accentul pe ideea participării colective la realizarea actului de cultură și se anunță statornicirea unei „vieți de cenaclu”, deschisă celor ce vor veni să își adauge „mesagiul lor”, în „versuri, proză, eseuri și cronici”. Treptat expunerile de principii apar tot mai tranșant dirijate de Frontul Democrat Universitar și de UNSR, politicul își impune prioritățile, colaborările devin tot mai
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
Radu Condrea), „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească” și între 1973 și 1979 la „Almanahul literar” al Uniunii Scriitorilor. Primul volum de versuri, Penumbre, îi apare în 1929. Începând din toamna anului 1922 a frecventat, vreme de șapte ani, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. După 1950 face parte din cenaclurile „G. Călinescu”, pe care îl și conduce, și „Titu Maiorescu”. Este autorul unor studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria dreptului românesc, 1980, ș.a.), altele
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
1973 și 1979 la „Almanahul literar” al Uniunii Scriitorilor. Primul volum de versuri, Penumbre, îi apare în 1929. Începând din toamna anului 1922 a frecventat, vreme de șapte ani, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. După 1950 face parte din cenaclurile „G. Călinescu”, pe care îl și conduce, și „Titu Maiorescu”. Este autorul unor studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria dreptului românesc, 1980, ș.a.), altele fiind elaborate împreună cu Valentin Al. Georgescu (Judecata domnească, 1979, ș.a.). Dacă
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
Luceafărul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „22”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Antiteze” ș.a. Privită în ansamblul generației ’80, poezia lui S. ocupă o poziție mediană între postmodernismul bucureștean și neoexpresionismul ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea și nota oral-colocvială a discursului; de neoexpresioniști - transcripția precisă a angoaselor, infrastructura mitică a universului liric și îndeosebi ambiția de a scrie o poezie „maximală”, fixată pe articulațiile ontologice ale lumii și
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Vremea”, „Pan”, „Basarabia literară”, „Galeria”, „Dacia rediviva”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Teatrul Național”, „Almanahul teatrului românesc”. Constituie, cu Geo Dumitrescu, Dinu Pillat, Al. Cerna-Rădulescu, Marin Sârbulescu ș.a., gruparea Albatros, colaborează la revista omonimă și publică Noaptea geniului (1942). Frecventează cenaclul lui E. Lovinescu, care îi oferă medalionul Planetă de poet nou, folosit ca prefață la volumul Ora fantastică (1944; Premiul „Socec”). Spre a forța atenția publică, poetul a recurs, în 1940, la o farsă: și-a anunțat în presă, cu
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
își urmează soția la Mangalia, apoi, în 1949, la Negru Vodă. Nu rămâne mult timp în mediul rural: merge la Constanța, intră în redacția ziarului „Dobrogea nouă” (1949-1950), devine secretar al Filialei din Dobrogea a Uniunii Scriitorilor și conduce un cenaclu literar. Renunță curând la aceste îndeletniciri, îmbrățișând-o pe cea de funcționar, dar o abandonează, spre a se face hamal în port. Dorul de ducă îl mână din nou la drum și, după ce cutreieră Dobrogea, și nu numai, prestând munci
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
autoironic, tonul e atât de ostentativ prezumțios, în derâdere, încât nu încape nici o îndoială că este expresia deznădejdii. Autorul Nopții geniului - după cum relatează cei care l-au cunoscut - își trata poemele ca și cum nu erau decât notații pentru el însuși. La cenacluri refuza să le citească, i le citeau alții, și, pentru a o face, îl percheziționau până la piele, spre a i le smulge din buzunare. Lăsa în redacție unicele exemplare pe care le avea. Căci S. nu își considera poezia un
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
sacrificați pe altarul istoriei care dă dreptate celor puternici și șireți”), venirea lui Paul Goma la Paris, atacul asupra Monicăi Lovinescu, manifestațiile de stradă, conferința disidenților ruși etc. Antrenată în preocupările cotidiene sau mondene ale „vechii emigrații”, S. frecventează ședințele cenaclului lui L. M. Arcade și reține opiniile participanților (de pildă, la tema „să scrii în franceză sau în română”, Virgil Ierunca „a condamnat fără apel pe poetul român care ar încerca să scrie în franceză”), e prezentă la conferințele de la
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
și al călătoriilor”, sub semnătura Mitroiu Th. Ștefan, îi apar Note de drum, în care narează aventura sa balcanică. În iarna 1921-1922 scoate, la Turnu Măgurele, împreună cu Florin Chiru-Nanov și Marin Pârlitu ș.a. o revistă efemeră, „Muguri”. Din 1922 frecventează cenaclurile lui E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu, colaborează susținut la „Adevărul literar și artistic”, iar din 1924 la „Gândirea”. E prezent și în ziarul „Țara noastră”, care în 1926 îi premiază generos un sonet. În 1927 debutează editorial cu volumul Poeme
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
cu versuri, la „Miorița”, revista liceului din Târgu Frumos, iar prima plachetă, Întoarcerea menestrelului, îi apare în 1979, fiind urmată de colaborarea cu un substanțial grup de poeme, intitulat Nopțile Șeherazadei, la volumul colectiv Intonații (1989). În studenție a frecventat cenaclurile „Mihai Eminescu”, Junimea. E prezent în „Alma Mater”, „Ateneu”, „Antiteze”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Dacia literară”, „Dialog”, „Oglinda literară”, „Porto-Franco”, „Poezia” ș.a. Cartea prin care T. face dovada talentului său este Ghemuit într-un sâmbure (1998). Rezultat al unei elaborări îndelungate
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
primară și liceul în orașul natal, apoi Facultatea de Filologie la Timișoara și Cluj, absolvită în 1963. Profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova, Petroșnița), metodist cultural la Reșița, din 1970 va fi profesor de liceu la Caransebeș. Conduce cenaclul literar „Mihail Halici” și este redactor responsabil al revistei „Jurnal” (1979-1980), subintitulată „Caiet literar-artistic și social-cultural”. Debutează în 1958, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Pentru a iubi, îi apare în 1967. Publică și în „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Luceafărul
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
limba română, și al lui Valeriu Stratan, tehnician, ofițer de aviație. Urmează la Ploiești cursurile școlii generale și Liceul „Al. I. Cuza”, absolvit în 1972, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1975-1981). În studenție frecventează cenaclul „I. L. Caragiale” (din Ploiești), pe cel de la revista „Amfiteatru” și Cenaclul de Luni. Profesor la Ploiești și în comunele prahovene Plopeni și Teișani (până în 1985), apoi bibliograf la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești, este redactor (1990), director adjunct (1996) și
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Urmează la Ploiești cursurile școlii generale și Liceul „Al. I. Cuza”, absolvit în 1972, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1975-1981). În studenție frecventează cenaclul „I. L. Caragiale” (din Ploiești), pe cel de la revista „Amfiteatru” și Cenaclul de Luni. Profesor la Ploiești și în comunele prahovene Plopeni și Teișani (până în 1985), apoi bibliograf la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești, este redactor (1990), director adjunct (1996) și redactor-șef adjunct (2000) la revista „Contrapunct”. Debutează în februarie 1973
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
fost lansați ca vârfuri de lance ale tinerei generații optzeciste. Cu toate acestea, S. este un neomodernist stănescian-barbian, travestit neglijent în postmodern. Distanța sa față de optzecismul de tip postmodern este definită de Mircea Cărtărescu, pentru care fostul său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează limbajul la toate nivelurile sale ca să exprime un inexprimabil profund, de natură metafizică și religioasă”. Alți critici (Nicolae Manolescu, Cornel Regman, Radu G. Țeposu) au insistat pe ermetismul poeziei sale, asupra
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
întâi frecventase secția limba și literatura rusă, dar după anul al III-lea se transferă la cea de limba și literatura română), cu o lucrare despre Tudor Arghezi. Se face remarcat ca poet în școală și apoi ca student, conducând cenacluri și prestând activitate redacțională. După absolvire se stabilește la București, ca redactor la „Viața studențească” (1960-1961), după aceea la „Luceafărul” (1961-1965). A mai funcționat ca redactor-șef la Studioul Cinematografic Animafilm (1965-1972), redactor-șef la „Ramuri” (1978-1991). Din 1990 e
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]