4,649 matches
-
adus mai multe capete de acuzare, toate au convers spre spionaj pentru Germania. Judecătorul a acuzat-o că s-a strecurat în tabăra fortificată din Paris, în decembrie 1915, pentru a obține informații pentru Germania (dovedită). Că i-a furnizat consulului Germaniei, Kramer, de la Amsterdam informații (dovezi ambigue). Că a întreținut schimburi de informații cu Kramer în Olanda (dovedită). Că la a doua călătorie efectuată la Paris s-a oferit să spioneze pentru Franța (adevărat). Că a furnizat informații Germaniei (infirmată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Luciusxe "Lucius" Tarquinius Priscus. Acestor relații personale li se asociază un schimb cultural important. În acel timp a fost transferată de la Tarquinia la Roma o parte considerabilă a simbolisticii politice și religioase: Îmbrăcămintea celui care era celebrat În triumf, a consulului, a magistraților, vergile și securile, trâmbițele, cultul oficial, mantica și muzica. 3. Faptul de a fi adoptat cultele grecești În epoca preși protorepublicană a făcut posibilă Întemeierea unor noi culte pe parcursul perioadei elenistice și imperiale, când numeroase culte vechi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Isisxe "Isis"; la sfârșitul cărții a XI-a din Metamorfoze, el se prezintă ca un „myst” și un preot al lor. Este sigur că L. Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), un intelectual experimentat În politică, cu toate că a fost consul sub Nero (55/56), nu a Îndeplinit nici unul dintre marile oficii sacerdotale ale cetății Roma. El reprezintă cu o autonomie absolută o linie „neostoică”. Critica pe care o aduce religiei este radicală, religiozitatea lui filozofică este morală, subtilă și intensă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate să vrea răul; pe Zeuxe "Zeu" Îl venerează cel care Îl cunoaște; În „religia sa lăuntrică” (animi religio), Înțeleptul nu se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei morale și unei teologii stoice. Cu religiozitatea lui luminată, angajată politic și Înțeleaptă, sceptică și, din acest motiv, conservatoare, el Întrupează mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celtice justifică, fără Îndoială, atitudinea de ostilitate și teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia, Învingând de mai multe ori armatele grecești; repurtaseră victorii memorabile Împotriva lui Ptolemeu Keraunos În 281 Î.Hr., Împotriva consulului Attilius În bătălia de la Talamone și Împotriva consulului Postumius În Selva Litana, rezistând ani la rând În Galia Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit justificarea pentru impresia generală de barbarie, după cum măcelurile pline de cruzime care le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia, Învingând de mai multe ori armatele grecești; repurtaseră victorii memorabile Împotriva lui Ptolemeu Keraunos În 281 Î.Hr., Împotriva consulului Attilius În bătălia de la Talamone și Împotriva consulului Postumius În Selva Litana, rezistând ani la rând În Galia Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit justificarea pentru impresia generală de barbarie, după cum măcelurile pline de cruzime care le Însoțeau inevitabil au dus la acuzarea celților de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia indo-europeană. Să ne referim la Roma. În cartea a XXII-a din Ab urbe condita, Titus Livius povestește despre situația haotică și disperată creată imediat după căderea cetății Cannae: Atunci, În sfârșit, a sosit și darea de seamă din partea consulului Terentius, În care se spunea: „Consulul Luciusxe "Lucius" Aemilius și oastea sa au fost nimiciți; el se găsește la Canusium, unde adună ca de pe urma unui naufragiu rămășițele unui dezastru așa de cumplit. ș...ț Hannibal a făcut popas la Cannae
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Roma. În cartea a XXII-a din Ab urbe condita, Titus Livius povestește despre situația haotică și disperată creată imediat după căderea cetății Cannae: Atunci, În sfârșit, a sosit și darea de seamă din partea consulului Terentius, În care se spunea: „Consulul Luciusxe "Lucius" Aemilius și oastea sa au fost nimiciți; el se găsește la Canusium, unde adună ca de pe urma unui naufragiu rămășițele unui dezastru așa de cumplit. ș...ț Hannibal a făcut popas la Cannae, târguindu-se cu romanii asupra prețului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mîna pe jumătatea de răsărit a Moldovei, Basarabia, în 1812. A urmat o rusificare brutală. Românii s-au retras la adăpostul experienței lor istorice: rezistența pasivă. După tratatul de pace de la Adrianopole din 1929, principatele române au devenit protectorate rusești. Consulii ruși erau stăpîni supremi la Iași și București și îi tratau pe boierii români "ca pe niște cîini", scoțînd în evidență clar că Rusia nu era un vecin, ci un stăpîn. Deși au fost cîțiva guvernatori ruși de excepție, ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
armene din România. A descris masacrarea armenilor de către turci din 1915. A vorbit despre poporul gonit în Mesopotamia, despre copiii orfani rătăcind luni în șir fără părinți și despre alte orori care au însoțit masacrele. Iorga știa că reprezentanții locali (consulii) ai Germaniei cunoșteau fiecare detaliu, dar păstrau tăcerea 39. "Neamul românesc" reproducea fidel articolele istoricului scoțian R. W. Seton-Watson. Mai tîrziu, atunci cînd România a intrat în conflictul militar, Seton-Watson a cerut Aliaților "să salveze România". Iorga reflecta: "După tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comemorativă în cinstea iubitului său profesor de la Institutul de Înalte Studii, Charles Bémont. În dimineața zilei de 25 iunie, o coloană de mașini acoperite de praf și noroi, pline cu germani basarabeni cu dare de mînă a sosit la București. Consulul german al Chișinăului și Cernăuțiului îi avertizase să plece cît timp o mai puteau face. În cursul după-amiezii, Iorga a fost convocat la Consiliul de Coroană. Aici a aflat că Stalin primise de la Hitler undă verde în privința ultimei sale obligații
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Transilvania și din alte părți și-a schimbat radical poziția și a permis Marii Britanii și întregii lumi să afle realitatea. R. W. Seton-Watson, A History of the Romanians, Cambridge, England, 1934, pp. 394, 395, 401 și 428. 23 Un consul britanic din timpul secolului al nouăsprezecelea afirma: "Poate că nu există un alt popor care să trudească sub o asuprire mai crîncenă, datorată efectului puterii despotice, și mai împovărată de impozite și taxe decît țăranii din Valahia și Moldova." W
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ani nevoia de petrol. Trupele britanice au capturat Cairo pentru prima dată În 1882, la treisprezece ani după deschiderea Canalului Suez, administrat de la Paris de compania cu același nume. Înaintea primului război mondial, Egiptul a fost condus practic de un consul britanic (În persoana formidabilului lord Cromer). Din 1914 până În 1922, Egiptul a fost protectorat britanic, iar apoi a devenit stat independent. Relațiile dintre cele două țări au rămas stabile pentru o vreme, fiind consfințite de un tratat În 1936. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte virulent al lui Cato, neobosit cenzor al luxului și al fastului din Roma, precum și a mărturiei covârșitoare a unui tânăr roman Æbutius și a amantei acestuia, Hispala, consulul Postumius a convocat o reuniune extraordinară a Senatului în anul 186 înainte de Hristos. În urma ședinței, un decret al senatului (De Bacchanalibus) a interzis atât în Roma cât și în Italia, celebrarea Bacanalelor "ca atentând la siguranța statului și contravenind principiilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
militar de carieră, om politic și diplomat german. În perioada 01.041904-01.12.1920 își desfășoară activitatea în cadrul marinei imperiale. În 1920 se retrage din serviciul militar activ, intrând în viața politică. Membru al Freikorpsbrigade Ehrhardt (1919-1920); membru al organizației Consul (1920-1923); conducător al Wikingbund (1923-1928); membru NSDAP (din 01.05.1928); membru SA (din 01.05.1928), Obergruppenführer SA (din februarie 1933); deputat în Parlamentul landului Saxonia (1928-1933); comisar al Reichului pentru landul Saxonia (10.03-06.05.1933); președinte al
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Parlamentul landului Saxonia (1928-1933); comisar al Reichului pentru landul Saxonia (10.03-06.05.1933); președinte al Consiliului de Miniștri în landul Saxonia (06.05.1933-28.02.1935); membru al Tribunalului Poporului (1935). În 30.04.1937 întră în cadrul serviciului diplomatic; consul general la San Francisco (14.06.1937-03.02.1939); rechemat în centrala Ministerului de Externe, este promovat ministru plenipotențiar (din 20.04.1939), îndeplinind funcția de conducător al referatului de cadre din departamentul de personal și administrație (20.02.1939-21
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
secretar de legație (din 01.04.1936); secretar de legație la Legația din Ankara (01.07.1936-15.04.1937); secretar de legație la Legația din Belgrad (15.04-11.10.1937); girant al Consulatului din Skoplje (11.10.1937-04.09.1940); consul la Consulatul din Skoplje (din 04.09.1940-01.07.1942); secretar de legație în cadrul Direcției Politice a MAE (01.07.1942-01.06.1944); consilier de legație la Legația din Sofia (01.06-27.11.1944); secretar al Comisiei pentru pregătirea Conferinței
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
548 Administrația Bush și Frontul Salvării Naționale / 550 Capitolul XX. Concluzii / 554 Bibliografie / 564 Index / 591 PREFAȚĂ Contactele românilor cu Lumea Nouă1 sînt mai vechi decît aprilie 1859, moment în care Henry T. Romertze era acreditat în Principatele Unite, în calitate de consul al SUA; sau în 1880, an în care președintele R.B. Hayes și secretarul de stat Evarts primeau pe Sergiu Voinescu, reprezentant diplomatic cu misiunea specială a Bucureștilor, trimis la Washington pentru a notifica proclamarea independenței de stat a României 2
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai 1906), convenția de naturalizare (1907), convenția de extrădare (1908), convenția de comerț și navigație (16 aprilie 1908). Stabilirea primelor legături economice, diplomatice și cultural-științifice a dus la crearea unor baze necesare amplificării și diversificării relațiilor în anii următori. Acreditarea consulilor americani în țările române, încă din perioada în care se plămădea România modernă, dovedește că marea distanță geografică între cele două țări nu a constituit un impediment în stabilirea unor legături politice care, o dată cu trecerea anilor, s-au dezvoltat și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Pe 2 martie, Bucureștiul le-a cerut Legațiilor Britanică și Americană să-și închidă bibliotecile și birourile de informare 586. La două săptămîni după aceea, Bucureștiul a refuzat să-i elibereze un exequatur lui Murat W. Williams, secretar adjunct și consul la Legația Americană 587. Acest refuz făcea parte din diplomația adoptată de România față de SUA, una de tip "roată cu clichet". Guvernul român nu mai răspunsese cererilor de exequatur ale Legației Americane din București din 1946. Refuzul Bucureștiului a strîns
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
an România nu avea să beneficieze de Clauză. Mills era de neclintit în această privință 1506. La București, secretarul american de stat a semnat un nou acord consular, în locul celui din 1881. Acesta asigura o comunicare nestingherită între cetățean și consulul său și facilita vizitarea neîntîrziată a cetățenilor reținuți de către autoritățile țării respective 1507. La plecare, Rogers a subscris la vechea concepție a liderului român conform căreia toate țările sînt suverane și au dreptul de a-și rezolva problemele fără nici un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1, 11 ianuarie 1951, cutia 120, RG 84, Oficiile de Afaceri Externe ale DOS, București, Misiunile SUA, 1950-1951; FRUS, 1950, IV, 1052 587Un exequatur este un document care arată că țara gazdă îi permite persoanei numite să îndeplinească atribuțiile unui consul. Un consul poate îndeplini funcții consulare și fără un astfel de exequatur, dacă își prezintă scrisorile de acreditare în țara gazdă. Așa se și procedase, de fapt, între Washington și București, în ultimii doi ani. Dar pentru că România refuzase să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ianuarie 1951, cutia 120, RG 84, Oficiile de Afaceri Externe ale DOS, București, Misiunile SUA, 1950-1951; FRUS, 1950, IV, 1052 587Un exequatur este un document care arată că țara gazdă îi permite persoanei numite să îndeplinească atribuțiile unui consul. Un consul poate îndeplini funcții consulare și fără un astfel de exequatur, dacă își prezintă scrisorile de acreditare în țara gazdă. Așa se și procedase, de fapt, între Washington și București, în ultimii doi ani. Dar pentru că România refuzase să emită un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
59, NND 832920, Arhivele Naționale. 588Ibidem, p. 1. România își redusese deja personalul de la Legația din Washington; mai rămăseseră doar doi ofițeri: ambasadorul Magheru și un secretar trei, Ion Nițescu (FRUS, 1950, IV, 1057). Washingtonul nu mai emisese exequatur pentru consulii români din SUA încă din 1946, dar nu refuzase niciodată cererile românești; Ibidem, p. 1059. 589Ibidem, p. 1061, n.1; Raport Rumania in 1950, p. 1, 11 ianuarie 1951, cutia 120, RG 84, Oficiile de Afaceri Externe ale DOS, București
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
consular pe care este încadrat personalul, după cum urmează: ... - 5% pentru personalul încadrat pe funcția de ministru-consilier sau ministru plenipotențiar; - 10% pentru personalul încadrat pe funcția de consilier diplomatic; - 15% pentru personalul încadrat pe funcțiile de secretar I, II sau III, consul ori viceconsul. Pentru personalul diplomatic și consular care îndeplinește de la început funcția de însărcinat cu afaceri, însărcinat cu afaceri ad interim sau gerant interimar, indemnizația se acordă de la data numirii în această funcție, pe toată perioada cât o îndeplinește. Personalul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221968_a_223297]