10,108 matches
-
păstrez contactul cu supușii străini, În scopul de a-i liniști În privința intențiilor lui Fazel și de a veghea asupra siguranței lor. Trebuie spus că Tabrizul fusese, până la construirea căii ferate transcaucaziene, cu douăzeci de ani mai Înainte, poarta Persiei, coridorul obligatoriu al călătorilor, mărfurilor și ideilor. Câteva antreprize europene, cum ar fi Compania Germană a dlor Mossig și Schünemann sau Societatea Anonimă de Comerț, o importantă firmă austriacă, aveau sucursale acolo. Aici se găseau și consulate, Misiunea Presbiteriană americană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străin a putut să petreacă o noapte Întreagă lângă mine fără ca măcar să se gândească să se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l evoc tocmai pe Baskerville? Fiindcă mi-era prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment de Încântare, vreau să-l Întrerup câtă vreme e intact, ca să-l redobândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Culmea plăcerii era promenada de seară. De Îndată ce ne Încheiam cina, mergeam să căutăm un ofițer, Întotdeauna același, care ne conducea la un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam la Întâmplare câteva catrene, apoi, luând ascensorul, urcam până la locul de promenadă, unde, fără să ne pese prea tare că am putea fi spionați, schimbam o sărutare caldă În aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prin a mă liniști. Ca să mă trezesc dintr-un salt atunci când cineva bătu la ușă, strigând o frază pe care n-o puteam Înțelege. Mi-am consultat ceasornicul, era unu fără zece. Mi-am pus halatul și am deschis ușa. Coridorul era gol. Dar auzeam, la distanță, conversații purtate cu glas ridicat, puțin obișnuite noaptea, atât de târziu. Fără a fi Într-adevăr neliniștit, m-am hotărât să merg să văd ce se Întâmpla, ferindu-mă, bineînțeles, s-o trezesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Maria. După ce traversai holul răcoros de la intrare și coborai treptele până la subsol, în dreapta era locuința lui Pietro. Nevasta lui aducea cu Sophia Loren, când îi vedeai șoldurile, te apuca răul de mare. În mijloc locuia familia Flumian, la stânga începea un coridor cam întunecos, în spatele ușii cu numărul unu stăteam noi. Pietro îi dăruise tatei un deșteptător. Când suna ceasul, tata ieșea din cameră, iar după zece minute venea înapoi, cu pielea jilavă. Se îmbrăca în tăcere și sărutarea de rămas-bun mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puțin, fiindcă ei spuneau ce aveau de spus tatei și mamei. Eu primeam doar o porție de mângâieri. Pentru că nu voiam ca tata să fie povara cuiva, îl însoțeam pe la autorități și la organizațiile umanitare. Ședeam alături mult timp, pe coridoare pustii. Din vreme în vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
uneori n-aveam nici un chef. Auzeam înjurând din dulap ori de sub pat și înjurăturile aveau glasul tatei. La intrarea în ambasadă, am fost lăsați înăuntru fără probleme. Se vede că ierburile bunicii și poza Madonnei începuseră deja să lucreze. Pe coridorul lung am văzut venind înspre noi un bărbat cu cămașa albă și mânecile suflecate. Tata m-a luat de mână, șoptind: „Totul are să fie bine”. Adulții spun așa câteodată, ca să alunge teama copiilor. Și cowboy-ii spun la fel, după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
electricitate în ei. Cunoșteam toate astea de la programările noastre la doctor de acasă. La scurt timp după discuția cu mama la telefon, Ion mi-a obținut într-adevăr o consultație la un doctor. Ședeam pe scaune, unul lângă altul, pe coridorul unei secții de specialitate. Tata, Ion și cu mine. Ion ne-a povestit că, îndată ce a pronunțat numele bolii, doctorul s-a declarat extrem de interesat. Așa cum stăteam pe scaune, arătam la fel ca la ambasada americană de la Roma, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
către ușă. Eu mă simțeam ca odată, demult, când mă trezisem în toiul nopții și împrejur totul era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apărut în ușă. Însă cutremurul, care durase doar câteva clipe, se sfârșise deja când el m-a cuprins în brațe, grăbit și cu frica întipărită pe față, mi-a pus pantofii și m-a scos, aproape alergând, din apartament. Pe coridor domnea o harababură totală. Nu ardeau becurile, iar vecinii strigau unul la altul cât îi ținea gura. S-au ivit lanterne și s-au aprins lumânări. Din pricina încordării, am simțit cum pielea mi se face ca de găină, însă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
însă eu mă simțeam ca și cum ar fi trebuit să rămân pentru totdeauna acolo. Când șoferul a venit s-o ia cu mașina, ca s-o ducă înapoi în oraș, nu i-am spus nimic. Am colindat prin săli și pe coridoare, ocolind laboratoarele și camerele de consultații. Aveam un răgaz de o oră înainte să mă cheme, ca să-mi ia sânge. Mai târziu aveam programare la doctorul Radu. În grădină, am mers de-a lungul gardului, pe o cărăruie acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de ploaie cădeau din crengi pe pervazul ferestrei și eu m-am gândit că în ziua aceea florile n-aveau nevoie de apă. Nu s-a arătat nici o soră și nimeni nu mi-a adus micul dejun. Am mers pe coridor până în sala de așteptare. Acolo am privit afară printr-o fereastră deschisă. Aerul era proaspăt și răcoros. Pe cer se târau nori grei, cenușii. Nu se auzea alt zgomot decât al ploii. Atunci cineva m-a bătut pe umăr - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iarăși anul școlar. Ne-am adunat cu toții la școală, plini de emoție, pentru că aveam colegi și profesori noi. Am schimbat nu doar clasa, ci și clădirea. Școala primară aparținea trecutului, acum ne aflam într-un loc cu scări multe și coridoare nespus de lungi. Pe lângă pereți stăteau puse la vedere, în vitrine, insecte, minerale și plante, fiecare cu numele său latinesc. Unii dintre elevi s-au rătăcit, fiindcă se duseseră la școala cea veche și de acolo nu mai găsiseră drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe termen nedefinit a unui număr tot mai mare de internați care, prin gravitatea bolilor sau accidentelor cărora le-au fost victime, ar fi trecut deja În lumea cealaltă. Situația e dificilă, argumentau ei, am Început să punem bolnavii pe coridoare, adică mai mult decât obișnuiam s-o facem, și totul arată că În mai puțin de o săptămână ne vom confrunta nu numai cu puținătatea paturilor, ci, având În vedere că și coridoarele și infirmeriile sunt pline, cu situația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei, am Început să punem bolnavii pe coridoare, adică mai mult decât obișnuiam s-o facem, și totul arată că În mai puțin de o săptămână ne vom confrunta nu numai cu puținătatea paturilor, ci, având În vedere că și coridoarele și infirmeriile sunt pline, cu situația de a nu ști, din pricina lipsei de spațiu și a dificultăților de manevră, unde să le mai punem pe cele Încă disponibile. Sigur că există o modalitate de rezolvare a problemei, conchideau responsabilii spitalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
urcări pe tron și abdicări, o serie nesfârșită de regi Întinși În paturile lor În așteptarea unei morți care nu va veni niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin a nu mai Încăpea În panteonul unde fuseseră depuși antecesorii lor muritori, care n-ar mai fi decât oase desprinse din balamale sau rămășițe mumificate și mucegăite. Mult mai logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să fie chemat șeful de cabinet, căruia Îi ordonă, Să fie eliberată imediat sala unde se află copiatorul xerox, E unde lucrează funcționarii, domnule prim-ministru, acolo e locul lui, Funcționarii să se ducă În alt loc, să aștepte pe coridor sau să iasă să fumeze o țigară, vom avea nevoie doar de trei minute, nu-i așa, domnule director general, Nici atât, domnule, Eu pot să fac copia cu discreție absolută, dacă asta este ceea ce se dorește, așa cum Îmi permit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar putea afla bieții de ei, Întrebau cu ipocrizie, cert este că un număr ridicat dintre ei, fără rude cunoscute nici bani să plătească taxa cerută În căminele apusului fericit, se Îngrămădeau pe acolo la nimereală, dar acum nu pe coridoare, așa cum e un obicei vechi al acestor meritorii așezăminte de asistență, ieri, azi și Întotdeauna, ci prin debarale și prin unghere, prin ascunzători și prin poduri, unde adesea Îi lăsau abandonați timp de mai multe zile, fără ca asta să deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Unde vă voi putea Întâlni dacă voi avea vreo problemă, Nu vă faceți griji, vă vom găsi noi, Vă Însoțesc până la ieșire, N-are rost să vă ridicați, știm drumul, o luăm la stânga după depozitul de sicrie, sala de machiaj, coridor, recepție, ușa spre stradă e acolo imediat, N-o să vă rătăciți, Avem un simț de orientare foarte fin, nu ne rătăcim niciodată, de exemplu, În a cincea săptămână după aceasta va veni cineva să Încaseze taxa, Cum voi ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
refuzat să ducă veștile teribile ale căror purtătoare sunt de atâtea ori. Ca asta a mea, admise moartea cu imparțialitate, să informezi pe cineva că va muri la o dată precisă e cea mai proastă veste, e ca și cum ai sta pe coridorul morții de un număr de ani și dintr-odată vine temnicerul și spune, Iată scrisoarea, pregătește-te. Partea curioasă a chestiunii este că toate celelalte scrisori din ultima tranșă au fost Înmânate destinatarilor lor, și dacă aceasta n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu atâta greutate. Distribuția Încăperilor apartamentului unde locuiește violoncelistul care nu a primit scrisoarea de culoare violetă aparține tipului economic modest, prin urmare propriu mai degrabă unui mic burghez fără orizonturi decât unui discipol al euterpei. Se intră printr-un coridor unde În Întuneric abia se disting cinci uși, una În fund, care, ca să nu mai trebuiască să ne Întoarcem la această chestiune, anunțăm de pe acum că dă În baie, și câte două de fiecare parte. Prima pe mâna stângă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
unde moartea hotărăște să Înceapă inspecția, se deschide spre o mică sufragerie cu aspect de Încăpere puțin folosită, care, la rândul ei, comunică cu o bucătărie și mai mică, echipată cu cele esențiale. Pe aici se iese din nou pe coridor, chiar În fața unei uși pe care moartea nu a avut nevoie s-o atingă pentru a afla că e scoasă din uz, adică, nici nu se deschide, nici nu se Închide, un mod de a spune contrar simplei demonstrații, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atât Încât să aibă picioare, nu o făcuse ca să riște acum să se relaxeze și să se disperseze În interiorul lemnului unei uși sau al unui dulap cu haine care cu siguranță se afla de cealaltă parte. Moartea merse apoi pe coridor până la prima ușă pe dreapta celui care intră și pe acolo trecu În sala de muzică, căci nu pare că ar trebui dat alt nume Încăperii În care se află un pian deschis și un violoncel, un pupitru cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și-și pune capul alături de capul bărbatului, bărbatul visând că e deja dimineață și brațul lui stâng cuprinde trupul cald și moale al câinelui și-l strânge la piept. Alături de șifonierul așezat În dreptul ușii care ar fi permis accesul În coridor se afla un fotoliu mic unde moartea se așeză. Nu era ceva hotărât, dar se așeză acolo, În acel colț, poate pentru că Își amintise de frigul care era la această oră În Încăperea subterană a arhivelor. Are ochii la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]