4,763 matches
-
sitului. Alte specii faunistice (mamifere, amfibieni, reptile și pești) semnalate în arealul sitului: liliac-de-iaz ("Myotis dasycneme"), ivoraș-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhai de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina", specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), fusar ("Zingel strebe"), avat ("Aspius aspius") sau dunăriță ("Sabanejewia aurata"). Flora este constituită din zăvoaie cu specii de salcie albă
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
amfibieni, reptile și pești) semnalate în arealul sitului: liliac-de-iaz ("Myotis dasycneme"), ivoraș-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhai de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina", specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), fusar ("Zingel strebe"), avat ("Aspius aspius") sau dunăriță ("Sabanejewia aurata"). Flora este constituită din zăvoaie cu specii de salcie albă ("Salix alba") și plop alb
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
la sfărâmarea, dar mai ales la măcinarea hranei, formată din plancton. Ochii sunt mici, distanțați și deplasați în jos, cu marginea inferioară a orbitei aflată la colțul din spate a gurii (mai sus și mai aproape decât la novac). O creastă (carenă) ascuțită se întinde pe partea ventrală, de sub opercul până la înotătoarea anală. Înotătoarea dorsală cu baza scurtă este situata în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este puternic scobită, lobii având extremitățile ascuțite. Înotătoarele pectorale, ventrale
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
alba"), plop alb ("Populus alba"), velniș ("Ulmus laevis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), trifoiaș-de-baltă ("Marsilea quadrifolia") sau dediței ("Pulsatilla pratensis ssp. hungarica"). Printre speciile faunistice semnalate în arealul sitului se află mamifere (popândău - "Spermophilus citellus"), amfibieni cu specii de: triton cu creastă ("Triturus cristatus", specie aflată pe lista roșie a IUCN), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), reptile (năpârcă - "Natrix
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
Molinion caeruleae)". Printre speciile faunistice aflate la baza desemnării sitului se află amfibieni și reptile cu specii de: ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata", specie aflată pe lista roșie a IUCN), broască roșie de munte ("Rana temporaria"), triton cu creastă ("Triturus vulgaris"), șarpe de apă ("Natrix tessellata"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara") și păianjeni cu specii de "Pardosa amentata", "Trochosa terricola", "Pirata hygrophilus" și "Tetragnatha montana". Flora este reprezentată de plante cu specii de: peștișoară ("Salvinia natans"), o specie rară
Lacul Bâlbâitoarea (sit SCI) () [Corola-website/Science/330331_a_331660]
-
variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care: anin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), salcie aurită ("Salix aurita") și merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), crușin ("Frangula alnus"). Vegetația ierboasă are în
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
nigra, Carex echinata, Carex lepidocarpa" și "Carex diandra"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), bucățel ("Agrostis canina") și șuvară ("Molinia caerulea"). Fauna este constituită din mamifere cu specii de: șoarece pitic ("Micromys minutus"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"); reptile și amfibieni: triton cu creastă ("Triturus cristatus"), broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască roșie de munte ("Rana temporaria"); precum și fluturi cu specii de "Erynnis tages, Maniola jurtina, Melanargia galathea" sau "Anthocharis cardamines". În vecinătatea sitului se află mai
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
citellus", specie considerată vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), amfibieni și reptile cu specii de buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata" aflată pe lista roșie a IUCN, triton cu creastă ("Triturus cristatus") și țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"); pești: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), zvârlugă ("Cobitis taenia") sau petroc ("Gobio kessleri"); precum și două și specii de plante: "Agrimonia pilosa" (turiță) "Eleocharis carniolica" (pipiriguț). Printre speciile floristice
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) se află specii (protejate și incluse pe lista roșie a IUCN) de mamifere: urs brun ("Ursus arctos")), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"); amfibieni, reptile cu specii de: triton cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"); precum și un pește din specia "Cottus gobio" (zglăvoacă). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
razii anuale, primăvara și toamnă, transportând bovine în orașe, câștigând din greu bani pe care avea să-i cheltuie pe produse alimentare, îmbrăcăminte, jocuri de noroc și prostituție. În timpul iernii, multi cowboy închiriau ferme în apropiere de orașe , pentru a creste bovinele, repara echipamente și întreține clădirile. Pe un drum lung, de obicei, un cowboy transporta 250 de capete de bovine. Înainte de o călătorie, datoriile de cowboy includeau respectarea intervalului de mers și menținerea vitelor unite. Cele mai bune vite erau
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
avea gospodina la ea? Rezolvare. Fie s suma pe care o avea gospodina. Atunci : 60% din s =90 <=> formula 21∙s=90<=>s=90∶ formula 20<=>s=90∙formula 24=150 lei Dacă un număr x crește, respectiv scade cu p%, atunci : Cand creste devine: x+formula 12 x=(1+formula 12)x=(formula 27+formula 12)x=formula 29x=(100+p)%x . Cand scade devine : x-formula 12 x=(1-formula 12)x=(formula 27-formula 12)x=formula 34 x=(100-p)%x. Egalitatea a două rapoarte se numește proporție. Dacă rapoartele formula 1 și formula 36 au
Raport () [Corola-website/Science/329284_a_330613]
-
gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic (aripi cefalice) și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului. Oxiurii au două creste laterale (aripi laterale) longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
de unii autori. Unii cercetători cred că "E. gregorii" ar putea fi o fază de dezvoltare a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
din definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Șerbia sunt Tekija la nord, la sud, Golubac la vest și la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo Estul Șerbiei este una dintre cele mai rarefiat populate zone ale Peninsulei Balcanice. O mare parte din populația prezenta aici în secolul
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
se miște într-o direcție diferită, alegând abordarea cea mai convenabilă spre oraș. Potrivit "Cronicii lui Enguerrand de Monstrelet" pozițiile franceze erau situate "pe un deal", la 2,5 km de oraș. Unii cercetători moderni asociază acest "deal", cu o creastă destul de mare, pe malul estic în aval de râul Yonne. Aceasta creastă era întreruptă de un defileu îngust, în stânga fiind o zonă inundabilă. Probabil anume în aceste locuri erau poziționați francezii, blocând de aici calea trupelor engleze. De aceea ducele
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
oraș. Potrivit "Cronicii lui Enguerrand de Monstrelet" pozițiile franceze erau situate "pe un deal", la 2,5 km de oraș. Unii cercetători moderni asociază acest "deal", cu o creastă destul de mare, pe malul estic în aval de râul Yonne. Aceasta creastă era întreruptă de un defileu îngust, în stânga fiind o zonă inundabilă. Probabil anume în aceste locuri erau poziționați francezii, blocând de aici calea trupelor engleze. De aceea ducele de Salisbury a decis în Vinsele să treacă pe malul vestic al
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
și parafizele rare și scurte erau suficient de distincte pentru a se obține un nou gen, care să conțină specii singure. "Ptychoverpa" a fost de asemenea clasificată biologic ca secțiune a genului "Verpa". Această secțiune este caracterizată de prezența unor creste groase de pe pălărie, care pot fi simple sau bifurcate. Epitetul specific "bohemica" se referă la Boemia (acum parte a Republicii Cehe), de unde Krombholz a cules original specia prima dată. Ciuperca este cunoscută în comun ca „zbârciog timpuriu”, sau „zbârciog fals
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
ptyx" (genitivul de la "ptychos"), însemnând „cută”, „strat” sau „placă”. Pălăria acestei ciuperci (cunoscut tehnic ca apoteciu ) măsoară 2 până la 4 cm în diametru pe 2 până la 5 cm în lungime, având o formă conică, de clopot. Ea este pliată în creste longitudinale care adesea se leagă între ele (prin "anastomoză") într-o rețea de tubului. Pălăria este atașată piciorului doar la vârf—atârnând de la vârful acestuia—și variază în culoare de la galben fad-maroniu spre roșu-maroniu; partea inferioară a pălăriei este pală
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
cea a speciei "V. bohemica". Un alt grup similar de specii sunt zbârciogii „fără jumătate”, "Morchella semilibera" și alte specii, care au o pălărie în formă de fagure care este atașată piciorului la aproximativ jumătate din lungimea sa, și cu crestele mai negre ca adânciturile. Suplimentar, piciorul secționat pe lungime al speciei "M. semilibera" pare ca fiind gol, în timp ce "V. bohemica" are de obicei mănunchiuri asemănătoare bumbacului în picior, iar "M. semilibera" are perforații verticale spre bază, în timp ce "V. bohemica" nu
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
Masistius, a fost ucis în cursul unui astfel de atac. Cu moralul stimulat de această mică victorie, grecii au avansat, rămânând totuși pe înălțimi, într-o nouă poziție mai apropiată de tabăra perșilor. Spartanii și tegeenii au înaintat pe o creastă în dreapta frontului forțelor aliate, atenienii au ocupat o colină în stânga frontului, iar celelalte contingente grecești au avansat pe terenul situat între aceste două înălțimi. Un nou atac al călăreților persani le-a permis acestora să captureze izvorul "Gargaphos", care era
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
între satele Olivé și Peuterey, în urma primei ciocniri englezii au tăiat francezilor ieșirea la malul drept al Loarei. Tot timpul până la sfârșitul asediului, sediul și cea mai mare parte a armatei engleze a ocupat așa-numitul "Munte Saint Laurent", o creastă de 1200 de metri care domina malul drept, și prezenta, prin urmare, o poziție ideală defensivă. Statul Major General al armatei engleze s-a situat în Meung. Orășenii erau gata pentru asediu și din timp s-au aprovizionat cu provizii
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
în capătul localității și determinând trupele ruse să-și părăsească pozițiile defensive fortificate deținute în amonte de cătun (lângă cota 976). Odată reînceput asaltul, soldații Diviziei 54 care mai înainte se retrăseseră au revenit la contraatac. Unele unități au trecut creasta dealului și s-au oprit la 2 km sud-vest de Cârlibaba Nouă. În tot acest timp, grupurile Scholz și Salamon aflate la cotele 1365 și 1356 nu au intervenit în luptă. În ziua de 21 ianuarie rușii au încercat să
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
stârcul cenușiu, căruia i se aseamănă în zbor, dar se deosebește de el prin colorit și prin degetele de la picioare mai lungi. Picioarele și ciocul mai subțire și mai puțin asemănător cu o sulița sunt de un galben maț iar creasta ciocului este închisă la culoare, baza părții superioare a ciocului fiind deschisă. Capul este mai mic și mai plat decât la stârcul cenușiu. Irisul este galben. Partea de la cap la gât este roșu-maronie iar pe gât se găsesc dungi negre
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Moffat a devenit prim ministru al Southern Rhodesia. Mary a murit înaintea lui Robert în 1870, acsa în Anglia unde ei se întorseseră din cauza problemelor medicale. Pentru ultimii 12 ani din viața sa, Robert a vorbit în Anglia, pentru a creste interesul în lucrarea de misiune. El a fost prezentat reginei Victoria de două ori, la cererea ei și a fost prezentată cu un Doctor of Divinity studii de la Universitatea din Edinburgh. a murit în Leigh, în apropiere de Tunbridge Wells
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
din familia rinochetidelor ("Rhynochetidae") care trăiește în pădurile tropicale umede din insula Noua Caledonie din Oceanul Pacific. Este de mărimea unui corb, având o lungime de 55 cm și o greutate de 700-1100 g. Are un penaj cenușiu, iar pe cap o creastă mare de pene pe care o ridică și o coboară după voie. Ciocul și picioarele sunt portocalii. Ochii sunt bine dezvoltați, iar picioarele lungi. Este aproape incapabil să zboare din cauza penelor sale moi, însă aleargă bine. Duce o viață diurnă
Kagu () [Corola-website/Science/331910_a_333239]