5,380 matches
-
fermitate, sperând că totala înțelegere de care dădeam dovadă asupra chestiunii îl va opri de la a-mi furniza o explicație mai detaliată. Dar nu fu să fie. — Nici n-a scăpat bine de puiul austriac abia ieșit din ou din cuibul european, că ăla cehoslovac începe să pară a se afla în primejdie. Lovi ziarul cu dosul palmei: — Ai văzut asta, Bernie? Mișcări ale trupelor germane la graniță, în Regiunea Sudeților. — Da, bănuiam că despre asta vorbeai. Am luat poșta sosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era aproape monosilabic (ceea ce îmi convine, eu însumi fiind cam taciturn), dar băutura îl făcea întotdeauna mai vorbăreț decât un chelner italian. — Ce e ciudat e că părinții nu bagă de seamă. Cucul îi tot aruncă pe ceilalți pui din cuib, dar părinții săi adoptivi continuă să-l hrănească. — Poate speră și ei că o să tacă și o să plece, am zis cu subînțeles, dar aluzia fu prea fină pentru obrazul gros al lui Bruno ca s-o priceapă. Mi-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
marionetă lipită de perete. O trag în sus, prinzând-o de maxilare, îmi apropii gura de urechea ei. Saliva mea i se prelinge pe spinare, în timp ce mă mișc în coșul ei de oase ca o pasăre de pradă într-un cuib cotropit. Așa îmi bat joc de ea, de mine, de după-amiaza aceea nebună. Nu știu dacă după aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a fost confiscată colivia rahitică din aluminiu cu mirosul ăla scârbos și barele oribile de sârmă care arătau — și sunau — ca niște obiecte dintr-o celulă de tortură din Orientul Mijlociu. A înlocuit-o cu o casă adevărată pentru păsări: un cuib lucrat din lemn cât un dulap de mare, proiectat de unul dintre cei mai buni arhitecți din New York și construit de un reputat contractant care a executat proiectul impecabil. Cadrul era făcut din stejar masiv pe care Adriana l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintr-o seringă specială, un fel de pompă ce pătrundea adînc și igienic În uterul femeii tale. Aproape un viol. Nu era deloc plăcut pentru un bărbat să Își lase nevasta să poarte sămînța altuia; un ou de cuc, În cuibul tău, În pîntecul ei. Pe care tu nu izbutiseși, oricît te ai străduit, să Îl umpli cu viață din viața ta; și nu aveai nici o vină. Un astfel de bărbat trebuia, apoi, să-l crească pe nou-venit, să-l prezinte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fii se pierdea ceva, urmașul lua, de multe ori, ceea ce era mai rău de la tată sau semăna doar cu mama, spre nemulțumirea tatălui, sau chiar cu cine știe ce bunic sau străbunic; cîteodată, cu nimeni, parcă era un pui de cuc, În cuib de presură, un mic monstru ce doar cerea, luîndu-și, cînd Îi venea bine, zborul pentru totdeauna, de parcă nici n-ar fi fost. O loterie a naturii, puțini părinți erau cîștigători; cei ai lui Thomas pierduseră; ar fi vrut să aibă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sfîrșitul săptămînii, o relație periodică, s ar fi putut spune; Thomas era galant, se schimbase mult de cînd se cunoșteau, devenea tot mai așezat, nu avea cum să nu sfîrșească Într-o căsnicie; orice femeie dorea, de cînd lumea, un cuib. Mergeau În mici excursii, se Întorceau În garsoniera lui, făceau sex protejat; erau, de fapt, niște oameni liberi În răstimpul În care nu se vedeau, nu erau excluse cine știe ce legături ocazionale, bolile rușinoase bîntuiau mai mult ca niciodată: una, trimisă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu enervare uneori, pentru că simțea că Thomas nu o iubește, dar poate că luînd seama la acele cuvinte sacre inima lui avea să se deschidă, relația lor devenind din una incertă una binecuvîntată; Ingrid vroia, ca mai orice femeie, un cuib, or Thomas nu venea pentru asta nici cu o crenguță. Un pai dacă adusese. Nici măcar paiul nu exista În seara aceea În patul celor trei, pentru că nici cuib nu era, o vizuină, ar fi zis Antonia; de iubire nici vorbă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din una incertă una binecuvîntată; Ingrid vroia, ca mai orice femeie, un cuib, or Thomas nu venea pentru asta nici cu o crenguță. Un pai dacă adusese. Nici măcar paiul nu exista În seara aceea În patul celor trei, pentru că nici cuib nu era, o vizuină, ar fi zis Antonia; de iubire nici vorbă; trei trupuri așteptau, tremurînde, plăcerea. Aproape că s-au repezit, după ce ezitaseră, unul spre altul, fără alegere, nu mai vedeau bine, aproape totul era atingere. Orice reținere se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu În infern, măcar pînă la porțile lui. Mefisto, negreșit, Îi Îndemnase, dintr-un anume moment, mintea și mîna lui Gounod, sau așa se putea crede. Ființe imaginare se instalau, pentru o vreme, În sufletul unui anume om. Artist. Aflau cuib acolo unde Întîlneau aceeași vibrație: tot universul - cu iad, rai sau doar nesfîrșit purgatoriu -, de la atom pînă la galaxii, avea puls. Gounod fusese un ales: și Faust, și Mefisto, și Margareta Îl arătaseră cu degetul: Acesta-i omul! Vals! Ascultînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unei veri niciodată; poate, dacă ar fi fost mai tineri, le ar fi fost dat să trăiască, măcar un timp, arșița unei mari iubiri. Dar atunci s-ar fi dovedit mai nestatornici, așa că era greu de spus. Ingrid vroia un cuib, Thomas tot clătina pomul. Antonia spunea că, demult, fusese o epocă de aur. Povești! Lumea nu avusese nimic edenic vreodată, de vreme ce tot Antonia zicea că totul se dovedise, de la Început, mai mult stricăciune. Păcatul, spre disperarea ei, răspîndea un parfum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
simandicoase. Celelalte două, Beverly Hills și Bel Air, i se păreau prea zgomotoase. Cei doi se Întîlneau, dar numai ziua, Într-o garsonieră din MacArthur Park, chiar În centrul orașului. Acolo locuise, pînă să se mărite, mama lui Bert. Un cuib de nebunii, cîndva, pe care acum Îl Încălzea urmașul. Acesta se vedea cu iubita doar ziua, pentru că lipsa lui de acasă noaptea ar fi Însemnat prăpăd. Mama lui Bert, pocăită după o tinerețe agitată, putea fi socotită acum o puritană
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aproape de cea în românește. Nu știu ce se va alege de cuplul Kelly - Liviu, nici cât de aptă este Kelly să devină nevastă, e însă clar că ea a intrat în etapa pe care eu o numesc de nidație: are instinct de cuib, vrea să-și facă un cuibușor și pui. Liviu are îndoieli (dar când nu le-a avut?), el nu știe, el se caută. Ea îi oferă toată capacitatea ei de a iubi (și o are, că e plină de inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
momentul mângâierilor încă nu plecase, rămăsese în cameră, neclintit toată noaptea și era tot acolo, așteptând. Probabil atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu cearșafurile, Marta suspină și își schimbă poziția. Ca o pasăre pipăind delicat locul primului ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-am trezit, m-am gândit că am câștiga timp și ceva material dacă am face statuetele goale pe dinăuntru, se usucă și se coc mai repede, și economisim lut, Trăiască rațiunea, așadar, Știu și eu, și păsările își fac cuiburile goale și nu se laudă în gura mare. Începând din ziua aceea, Cipriano Algor își întrerupse lucrul în olărie doar ca să mânânce și să doarmă. Puțina lui experiență tehnică îl făcu să încurce proporțiile de ghips și de apă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Gide, Ménalque. Regrete, remușcări sînt bucurii de odinioară văzute din spate, continuă el, și nu-mi place să privesc În urmă, abandonez depărtării trecutul meu cum pasărea pentru a zbura Își părăsește umbra. Orice bucurie ne așteaptă vrea sa găsească cuibul gol, să fie singură. Menalque repetă astfel filosofia lui Tezeu. El confundă a nu mai fi cu a nu fi fost niciodată și Își Închipuie că amintindu-și Împiedică viitorul să sosească. În chiar argumentele sale apare vizibilă Înfrîngerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
asemăna cu apa izvorului Ameles care nu se putea păstra În nici un vas e, negreșit, o recunoaștere plină de tristețe. N-are rost să ne amăgim că În felul acesta vom lăsa loc viitorului să Înflorească iar bucuria va găsi cuibul gol. Ulise a Înțeles, se pare, că amnezia nu este numai o boală a trecutului, ci și a viitorului. Ea ne golește nu numai de trecut, de amintiri, cum credem În mod obișnuit, ci În egală măsură și de viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Deosebit de publicistică, este un poet cu o operă vastă, apreciată și citită dintr‐ o salbă de volume publicate an de an. MAMA Mama n‐a plecat de‐acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ea mereu așteaptă‐ n prag - Cuib de pasăre duioasă. Ca o umbră luminoasă Pâlpâie precum un steag; Mama n -a plecat de‐ acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ca un înger mi se lasă Peste creștetul pribeag și la margini de drumeag, Ca o
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
făcuseră voinci. și n‐ a mai avut odihnă nici cât ai clipi sub soare; Până când pe fiecare pui nu l‐a‐ nvățat să zboare; Dar, când toți puteau să plece încotro voiau su b slavă, Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă și cu ochii plini de lacrimi, țintă‐ n ochii fie cui, Zise celor șase pui: Dragii mamei, eu, de‐ aseară, Simt în inimă un cui: aripile greu mă dor și nici vorbă să mai zbor ... Dumnezeu mi‐ a dat
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tumult în una mie de poeme. Nu mă‐ ntristez, nu te‐ntrista de clipa rece‐ a despărțirii. Am fost al tău, ai fost a mea și ne‐ am jucat mereu de‐a mirii. O lună tu, o lună eu... Ce cuiburi dulci de gingășie? Ai fost mereu, am fost mereu ca de demult: soț și soție. Cu ce cântar, pe ce cântar să măsurăm verdea otravă? Azi ești amară, eu amar și nimeni nu ne urcă‐ n slavă. N‐ o să mai
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rău. Am înflorit! Iar florile acestea vor deveni roade cu care se vor hrăni oamenii. Ce frumoasă ești, crenguțo! Multumesc! Dar tu ce mai faci? întrebă crenguța, intimidându-se de plăcere. Uite, el este soțul meu. Am construit împreună un cuib și am depus în el câteva ouă, în curând mă voi așeza să le clocesc și nu voi mai putea veni pe la tine. Atunci, haideți să vă dau huța! Iar când îți vei fi învățat puișorii să zboare, să-i
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-i aduci și pe ei. Vrăbiuțele s-au așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară să îngrijească de cuibul lor, iar crenguța rămase să facă rod mănos din florile sale. Timp ce câteva săptămâni bune vrăbiuța nu s-a mai arătat iar când sosi într-un târziu, a găsit crenguța încărcată de rod. Dar roadele și frunzele ei erau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stins. Parcă mă sfredelește ceva și-mi soarbe toată seva din mine. Trebuie să aflu ce se întâmplă, spuse vrăbiuța. Și porni să cerceteze crenguța din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci asta era, își spuse vrăbiuța în sinea ei. Crenguțo, acum trebuie să plec, e aproape seară și trebuie să ajung la puișori, dar mâine voi veni din nou la tine. A doua zi în zori, vrăbiuța sosi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Burtăncureanu era trecerea lui prin viață, din copilărie și până l-a luat partidul comunist sub aripa lui ocrotitoare. Crescuse mai mult pe stradă. Îl luaseră legionarii în grijă. Unul, Iosif Pârțângău, nepot de-al tatălui avocatului, era șef de cuib în mahalaua unde se aciuase tânărul Lavrentie. A încercat Iosif chiar să-l dea la școală, dar junele Goncea nu prea avea îndemnare de inimă spre învățătură și studiu. Se trăgea mai mult pe lângă lingurarii lui Brandaburlea, din cătunul de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când în când capul, muindu-și ciocul într-o candelă cu flăcăruia pâlpâindă, ca și cum l-ar fi invitat să vină și el, să se apropie și să guste din acea minune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]