5,558 matches
-
emite ultrasunete care-i sperie pe Întunegri. — Da. Atâta vreme cât le emite, nemernicii nu se apropie mai mult de cincisprezece metri. Așa că ai grijă să nu stai la distanță mare de mine. Dacă nu ești atent, te prind, te duc în cuibul lor, îți dau drumul în fântână și te mănâncă. În cazul tău, o să înceapă cu rana de la burtă. Au dinți și unghii tare ascuțite. Pătrund în tine ca un burghiu, fără probleme. Mi s-a făcut teamă și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
una, cu două. Când i-a auzit umblând la ușă, a fugit. Deci, tu crezi că e în siguranță undeva la suprafață? — Nu, nu-i chiar atât de simplu. Culoarul de evadare e un adevărat labirint prin care trece prin cuibul Întunegrilor. În cel mai bun caz se poate parcurge în cinci ore. Dar aparatul de ținere la distanță a Întunegrilor nu funcționează decât jumătate de oră. Așa că bunicul e încă în labirint. — O fi fost prins de Întunegri? — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de tot. Parcă era și mai multă beznă și umezeală de data asta. Nici lanterna nu făcea față întunericului. Dâra de lumină era slabă de tot. Nu prea înțeleg de ce a ales bunicul tău să o șteargă fix prin apropierea cuibului Întunegrilor. Pentru că i s-a părut drumul cel mai sigur, răspunse fata luminându-mă câteva clipe cu lanterna ei. Cuibul este un fel de sanctuar de care nici măcar ei nu se apropie prea mult. — Adică ceva cu semnificație religioasă? — Probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de lumină era slabă de tot. Nu prea înțeleg de ce a ales bunicul tău să o șteargă fix prin apropierea cuibului Întunegrilor. Pentru că i s-a părut drumul cel mai sigur, răspunse fata luminându-mă câteva clipe cu lanterna ei. Cuibul este un fel de sanctuar de care nici măcar ei nu se apropie prea mult. — Adică ceva cu semnificație religioasă? — Probabil. Nu l-am văzut cu ochii mei. Credința lor e cutremurătoare, dar cred că o putem considera un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un singur drum. N-ai cum să te rătăcești. E adevărat că-i întortocheat rău, dar n-ai ce-i face. De-acolo trebuie s-o iei mai întâi spre Sendagaya. Să nu scapi din vedere că Întunegrii își au cuibul exact de partea asta a Stadionului Național. Drumul cotește apoi la dreapta spre stadionul de baseball Jingū, iar de acolo o iei spre bulevardul Aoyama, trecând pe lângă Galeriile de Artă, până la linia de metrou Ginza. Cred că o să faci cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de acolo o iei spre bulevardul Aoyama, trecând pe lângă Galeriile de Artă, până la linia de metrou Ginza. Cred că o să faci cam două ore până la ieșire. Ai înțeles în mare? — Da. — Ar fi bine să treci în mare viteză pe lângă cuibul Întunegrilor. Nu-ți servește la nimic să pierzi timpul pe-acolo. Fii foarte atent la metrou. Există stâlpi de înaltă tensiune, circulă metrourile... E oră de vârf acum. După ce ieși de-acolo, ai grijă și la mașini. — O să am. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deloc să trec pe la frizerie înainte să mi se termine lumea. Nu știu ce altceva mai bun aș fi putut face în douăzeci și patru de ore. Să fac baie, să mă îmbrac frumos... și cam atât. — Ai grijă! exclamă ea. Trecem imediat pe lângă cuibul Întunegrilor. Le aud glasurile și le simt mirosul oribil. Ține-te aproape de mine! Mi-am ciulit urechile, am încercat să miros în jur, dar n-am auzit și n-am simțit nimic. Mi s-a părut că aud niște sunete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
le distingeam prea bine. Indivizii știu că ne apropiem? am întrebat. — Bineînțeles, zise ea. Aici e lumea lor. Știu absolut totul și sunt foarte furioși pe noi pentru că le-am pângărit sanctuarul și am avut curajul să ne apropiem de cuibul lor. Dacă ne prind, e vai de noi. Nu te îndepărta de mine. N-au decât să întindă labele și să te târască mai știu eu unde. Am scurtat funia care ne lega la cincizeci de centimetri. — Ai grijă! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tare ar fi Titi Iacob prezent la “revoluție” bolnav febril . Iată cum vede el lumea în ziua chilipirului istoric : Mi s-a părut curios faptul că unele ferestre de la etajul trei din balconul magazinului Modern , LA PARTER ERAU DESCHISE” și cuiburi de mitralieră,(pag. 142) . Despre același Titi Iacob : “În 14 decembrie avea cuvântarea scrisă , a ascuns-o într-un ciorap și-a luat lumânare și chibrit și cu zece minute înainte de ora 16 era în centru înconjurat și de clopotele
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
a poeziei). Poemele au o structură aparent narativă, un ritm fluent, o muzicalitate accentuată, rezultat al unei anume colocvialități oraculare. Totul funcționează ritualic pe schema unei simbolice călătorii dantești, fie că este vorba de o rătăcire în pădurile-labirint pline de cuiburi de buhe, de intrări în camere-limburi sau de treceri și adăstări prin cele mai diverse spații (camera, strada, orașul, câmpul): „Urcam dimineața prin pădure și aerul scârțâia/ sub pașii mei,/ ca zăpada în februarie./ Mă împresurau o respirație nemaiîncercată,/ o
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Mihai Beniuc, Olga Caba, Yvonne Rossignon, Gherghinescu-Vania, Teofil Lianu, Aurel Marin, Ion Moldoveanu, George Popa, Radu Stanca. În proză, marea descoperire a lui Ion Chinezu va fi Pavel Dan, cu unele din cele mai bune povestiri ale sale (Zborul de la cuib, Poveste țărănească, Copil schimbat, Înmormântarea lui Urcan Bătrânul), urmat de Victor Papilian (cu nuvelele Trădare, Victorie, Maternitate și fragmente din romanele Fără limite și În credința celor șapte sfeșnice), Ion Vlasiu (Tinerețe, Vreau să trăiesc), V. Beneș (cu câteva nuvele
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
cânele de popă”, apoi vorbește laconic; în final, emisarul își reprimă „o sudalmă cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă de sentimentul infinitului. Timpul nu dă de gândit. Toată viața lor, taciturnii din Zborul la cuib „au pus mămăliga pe cărpător de scândură de brad, așezând-o pe genunchi, au mâncat la zarea focului, să nu ardă petrolul și să facă cheltuială”. La catafalcul unui răposat, nepoate și vecine cântă și bocesc; una dintre ele „trimite
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
în delir din Ursita zice că el va muri în lac la Tăureni. Nici un detaliu psihologic. Însă cadrul, liniștea, obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră cinematografică, ține loc de orice comentariu. În Zborul la cuib - alt răposat; lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction și V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
sunt lipsite de pretenții. O comedie originală, nesemnată și netipărită, compusă prin anii 1835-1840, îl poate așeza pe autor printre primii noștri dramaturgi. Consacrat ca fabulist, D. se bucură în timpul vieții de multă prețuire; M. Eminescu, în Epigonii, îl numește „cuib de-nțelepciune”. Se pare că prepara pentru tipar o culegere din opera lui I. A. Krâlov. A prelucrat și a localizat fabule aparținând lui A.E. Izmailov și I.I. Dmitriev. De multe ori, impresia de creație originală se impune (ambianța
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
A. F. Veltman, Tunsul, în Alexandru Donici, Opere, îngr. Isac Grecul, introd. Gheorghe Bogaci, Chișinău, 1966, 115-232. Repere bibliografice: Haneș, Scriitorii, 26-35; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 430-432; Gheorghe Bogaci, Isac Grecul, Alexandru Donici, Chișinău, 1966; G. Cincilei și V. Ciocanu, Donici, cuib de-nțelepciune, Chișinău, 1968; Ist. lit., II, 401-404; Gheorghe Bogaci, Pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1970, 38-48; Dicț. lit. 1900, 295-296; Scarlat, Ist. poeziei, I, 342-343; Dicț. esențial, 263-364; Florin Faifer, Fabulistul, CL, 2002, 8. F.F.
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate fi / URĂ.// Sângele anilor, / Sângele / Iubirii, / Sângele urii // Pulsații / Ascunse / În cenușa / Umană...” Aceeași pasiune pentru stil se regăsește în descrierile din Terase albe (1938), relatare a unei vacanțe petrecute la Balcic în
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
CUIB SPRE RĂSĂRIT, revistă literară apărută la București, bilunar, între decembrie 1918 și 1 mai 1920. Redactor: Theodor Rosen. Revista prezintă pe copertă steaua în șase colțuri în care se află înscris cuvântul „Zion”, motoul fiind: „Semănați iubire și veți culege
CUIB SPRE RASARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286564_a_287893]
-
la om. De asemenea, la animale întâlnim comportamente complexe, derulate pe termen lung, în cadru social, semnificative pentru perpetuarea speciei, precum: comportamentul de căutare a hranei, de învățare, de confruntare, luptă și fugă, curtarea, cuplarea cu un partener, pregătirea locuinței (cuib, vizuinăă și locuirea, nașterea și creșterea puilor, atașamentul, hrănirea, apărarea și învățarea acestora, lupta pentru ierarhia în grupuri, respectarea unor reguli în colectivitate etc. Aceste comportamente se regăsesc și ele, reformulate, în termeni socioculturali ce implică logosul și valorile în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca o zăpadă polară, ca o inundație marină, / laolaltă cu minereurile pământului, cu sângele lui subteran, / în care au putrezit rădăcini, / în care s-au înecat femei, / în care au venit să moară carbonizate păsările din fundul lumii; / gonite din cuiburi și de pe vapoare, / au venit să moară păsările Sudului. // Printre materii anorganice, printre vizuini sălbatice și plante / mergea uriaș ca o mie de blocuri puse să meargă, / ca o mie de soldați trimiși să se omoare, / ca o mie de
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
limba polonă ca autodidact, C.-I. se remarcă prin numeroase traduceri din această limbă. Traduceri: Jan Kochanowski, Trenii, București, 1941 (în colaborare cu T. Gostynski); Ștefan Zeromski, Doctor Judym, București, 1958 (în colaborare cu Iulia Soare); Danuta Bienkowska, Pe urmele cuiburilor de vulturi, București, 1958 (în colaborare cu Constantin Țoiu), De m-ai iubi, București, 1974; Frantisek Behounek, Acțiunea L. Aventuri într-un secol atomic, București, 1962 (în colaborare cu Corvin Gruia); Waclaw Kubacki, Trista Veneție, București, 1974; Mariusz Karpowicz, Arta
CIOCAN-IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286245_a_287574]
-
Este fiu natural al Mariei Vișan și al lui Tache Căpitănescu, funcționar, adoptat de Constantin și Maria Călinescu. C. (al cărui nume la naștere era Gheorghe) face școala primară la Iași, la Școala „Carol I” (1906-1907) și la București, la „Cuibul cu barză” (1908-1910), iar gimnaziul și liceul la „Dimitrie Cantemir”, apoi la „Gh. Lazăr” (1910-1916), iar o clasă în particular la Liceul Internat din Iași, trecându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1917). Se înscrie în 1919 la
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
care e omagiată personalitatea lui O. Goga) sau reproduce câteva dintre opiniile lui Marin Preda despre „obsedantul deceniu”. E de reținut tot aici și ancheta Există o generație Labiș? Marcel Pop-Corniș tălmăcește din romanul lui Ken Kessey, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Maria Ivănescu din Moarte pe credit a lui Céline, Modest Morariu din Cioran, Ioan Alexandru din „poetul” Heidegger. Alți colaboratori: Traian Herseni, A. I. Zăinescu, Ion Hobana, Hristu Cândroveanu. D.B.
ALMANAH „LUCEAFARUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285266_a_286595]
-
de morală creștină vor profita din plin, filtrând, cel mai probabil, informația prin intermediul lui Plinius (X, 3)17, care îl conspectează fidel pe marele filosof: el este primul care notează legenda conform căreia vulturul își testează puii, aruncându-i din cuib pe cei care nu pot privi către soare. Deocamdată însă sursele antice nu profită de potențialul moralizator al unui asemenea sâmbure epic. Era nevoie de o doctrină însetată de răspândire, cum a fost creștinismul la începuturile sale, pentru a atribui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-i confere sensul dorit: "Vulturul este un animal cu vederea foarte ascuțită. Căci se spune că vulturii disting puii născuți de ei de cei falși; de privesc fără greutate spre soare, sunt pui adevărați; iar de nu, îi aruncă din cuib, ca falși; așa și cel ce nu poate privi în chip curat Soarele dreptății se arată ca fals în cunoștința lui"22. Ceea ce se observă este că Sf. Maxim preia acceași sintagmă care apare atât în varianta alexandrină, cât și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
va să le izbândească și tot suspinul cu osânda sa va să ne găsască. Și mai vârtos Inorogul grijliv pentru noi fiind, nuărul mic répede ploaia va să ne trimată, din carea nu numai pénele, și aripile, ce așéși și cuiburile de prin copaci și bortele de prin stinci a ne scuti și uscate a ne feri vrédnice nu vor fi (pre slab să nu gonim, că mai tare l-om face, pre fricos să nu spăriem, că mai îndrăzneț să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]