6,333 matches
-
a diserta despre chestiuni subtile îi făcea mult bine sufletesc. Îi dădea impresia de a trăi o altă existență. Demonstra că nu e un simplu "ministeriabil" sau un profesor de beton armat. Ioana în calitate de auditoriu îi convenea, fiindcă asculta interesată, cuminte, cu un respect ce venea, e drept, mai mult din educație, și fără ironie în ochi (pe Ioanide ironia îl interesa ca obiect de studiu, pe Pomponescu îl dezarticula și îl supăra). După astfel de conferințe, Pomponescu dădea în biroul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trezit în Ioana instinctul portretistic. Dar Ioana nu perseveră. . - Bine, ce înseamnă bine? continuă meditația ministrul.Ne menținem, e adevărat, câtăva vreme. Timpul însă trece, azi sunt cu un an mai bătrân decât anul trecut în aceeași zi. - E mai cuminte să nu ne gîndim! Ne neurastenizăm. Pomponescu luă o figură cu umor indignată și spuse important, rărind silabele bombastic: . - Asta numești tu ne-u-ra-ste-nie? Asta se cheamă me-lan-co-lie! . - Ce deosebire este? . - Foarte mare! Neurastenia este o boală, melancolia esingura plăcere acordată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în patru, să nu scape din vedere în prealabil catedra. Madam Conțescu, sinceră, îi făcu portretul nepoatei: - Conțescu n-are idee ce este o femeie, sunt datoare să teprevin. Fata asta e bună, nu zic nu, însă așa cum o vezi, cuminte și sfioasă ca o învățătoare, să știi că e foarte temperamentoasă. Nu dezordonată. Este de o onestitate ireproșabilă. la toate lucrurile în serios și când îi intră ceva în cap, apoi cu greu o mai întorci din drum. A fugit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai considerentele de ordin biografic și tehnic. Prin îndemnuri prudente, Luca Ion, fiul, și autorul acestor rânduri reușisem a seduce pe îndărătnicul Caragiale să citească câteva colecții de povestiri ale lui France. Lectura umanistului arhaizant, în care pitorescul este condus cuminte de prudențe clasiciste, nu putea să scandalizeze nici să irite pe << moralistul>> român: această lectură a și operat o provocare rodnică asupra celui pregătit de alte motive, mai hotărâtoare, desigur, pentru a-și deschide câmp nou de lucru artistic’’. Balansarea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
France și Caragiale estompează asemănările de structură. Configurațiile culturale, zonele de formație precum și tradițiile îi separă pe aceștia. Un France pur livresc este o formulă minimalizatoare, care se înrudește cu prea grăbitele caracterizări de alexandrinism și de păstrare în postura cuminte și sterilă a epigonului de talent. Mobilitatea intelectuală, capacitatea de a asimila și de a da expresie fac ca referințele intelectuale ale lui Caragiale să fie fără stridențe, așa cum parantezele lui în franceză sunt, gramatical și stilistic, fără cusur. Cultura
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
scriitorul bisericesc menționat, „ne învață că trebuie, pe cât se poate, să ne ferim din calea prigonitorilor și «din toată așteptarea poporului» (Fap. 12, 11), care din pricina Logosului s-a îndreptat împotriva noastră. Aceasta ar fi, într-adevăr, atitudinea cea mai cuminte, iar atunci când putem sta departe de primejdii ar fi lucru necugetat și forțat din partea noastră să mergem să le căutăm. De altfel, cine s-ar îndoi ca să se ferească de astfel de primejdii, câtă vreme Însuși Iisus nu numai că
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ea ca să ne bem ceaiul, îl văd pe Noica rupând țigări Carpați și îndesîndu-le tutunul în pipă, mă uit la băscuța lui de papă în exil, la pantalonii foarte lucioși, mă gândesc la cărțile pe care și le-a scris cuminte ca o cârtiță încăpățînată, nerăsfățat de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra injuriat de Ionesco și alții ca "vîndut" - și îmi vine în minte vorba lui Heraclit cum că "se află zei și aici", iar aceștia, care au crescut în pragul camerei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dată este problema mirării tale, a lui tháumazein, de unde pleacă orice operă adevărată. Ai deci tăria să te purifici uitând de tine. Căci tocmai aceasta este purificarea: puterea de a te spăla de murdăria sinelui tău îngust. Și o faci cuminte, neostentativ, cu o mirare în imediat care te poate duce la o cunoaștere esențială a omului european sau, poate, chiar a celui de mîine." Sâmbătă, 22 noiembrie 1980 Au trecut trei zile și prefața la Scrisoarea despre "umanism" trenează. Tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva săptămâni în urmă, o descrisesem, cu străduțele care duc spre ea dinspre Botzaris, pentru volumul Declarație de iubire care tocmai pleca la tipar. Era miezul nopții, m-am urcat în mașina cu care venisem la Paris și care aștepta cuminte în rue St. Gilles și, în 20 de minute, tăind Parisul spre nord-est pe canalul St. Martin, m-am pomenit în străduța înfundată de lângă Buttes Chaumont. Am vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte, din suprapunerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin față vreme de zece ani la Facultatea de Filozofie. Era pe cale să termine germanistica, prin 1993, când s-a înscris la filozofie. L-am remarcat de la primul examen la un curs Heidegger: a vorbit potolit, sistematic, interiorizat. Se uita cuminte în el și vorbea lăsîndu-ți senzația, destul de rară la un student, că înțelege ceea ce spune. Apoi au venit seminarele pe text, numai pentru cei care puteau lucra pe o pagină în germană. A deprins cu o ușurință remarcabilă "codul" unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bronz al gândurilor, emoțiilor și vanităților lor. Orice jurnal este de aceea rictusul unei vieți imortalizate în rășină, grija antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieți și așteaptă cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei urme, a acestei zbateri încremenite, în fața dezastrului care a fost finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împrietenit cu Cătălin, iar acum vine să ne vadă la Heidelberg și să petrecem un week-end împreună. Face parte din mâna aceea de copii excepționali care află în primul an de facultate câte ceva despre Platon, Heideg-ger sau Noica, care dau, cuminți, examene cu tine și pe care îi regăsești după licență, școliți în Germania, Anglia sau Franța, tobă de carte, la curent cu ultimele noutăți bibliografice și cu care abia mai poți ține pasul când intri în cotloanele "deceniului fenomenologic" la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bogdan. O dată a făcut-o la Cotroceni, când a apărut ca din pământ în fața Papei (căruia i-a ținut un speech și i-a înmînat un album), în vreme ce miniștrii, ambasadorii și alte personaje importante se smiorcăiau pe la uși sau așteptau cuminți la coadă să le vină rândul. A doua oară, la deschiderea Târgului de Carte de la București, în mai 2001, când, tot așa, s-a întrupat pe neașteptate în fața Regelui și i-a spus, cu vocea lui cavernoasă și cu privirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uitîndu-mă și la pantofii Regelui. Totul pare să fie în regulă. Regina poartă niște "apreschiuri" până sub genunchi (s-ar zice că tocmai a coborât dintr-o sanie trasă de reni), iar principesa pantofi negri cu tocul scurt. Stăm cu toții cuminți, cu mâinile sprijinite una peste alta în poală, cu trunchiul ușor înclinat în față. O clipă am senzația că sîntem o trupă de dans modern care a luat, într-o atitudine hieratică, poziția care precedă primul acord al muzicii și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urce pe scenă, în grupuri drămuite de doi dintre bodyguarzi, în vreme ce ceilalți doi veghează în dreapta și în stânga mesei lungi care a fost instalată în mijlocul scenei și la care cuplul regal și cel princiar s-au așezat pentru autografe. Oamenii trec cuminți prin fața mesei și primesc, pe aceeași pagină, mai întîi semnătura Regelui în partea stângă a paginii ― "Mihai" ―, apoi simetric, în dreapta, semnătura reginei ― "Ana" ―, sub cele două semnează principesa și, sub semnătura ei, în josul paginii, vine semnătura principelui. Perindarea aceasta este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afișa distanța la milimetru când punctul roșu al laserului atingea peretele ― toate distanțele imaginabile din interiorul vilișoarei și îi dicta "cotele" tatălui său, care, așezat pe un fotoliu, le scria cuminte pe un plan preexistent. Mă uitam la ei recunoscător, ca la o echipă de medici care se pregătesc să aducă pe lume un copil. miercuri, 19 iunie Astăzi, la "Forumul Național al Culturii", desfășurat la Ateneu, Președintele nostru, trecând în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voi rămâne Și... "o pulpană, de anteriu". A scris și mai multe poezii în ton mai vesel și cu un refren care se repetă la capătul fiecărei strofe, cam în felul lui Beranger. Una din ele, intitulată Azi nebun, mâne cuminte, sună astfel: Dimineața fac proiecte Și nerozii ziua toată Ș' aste vezi, sunt tot efecte {EminescuOpIX 102} Ispitelor ce-mi vin gloată. Și la orice mișelie Ast refren îmi pun nainte: Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sună astfel: Dimineața fac proiecte Și nerozii ziua toată Ș' aste vezi, sunt tot efecte {EminescuOpIX 102} Ispitelor ce-mi vin gloată. Și la orice mișelie Ast refren îmi pun nainte: Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Ieri juram încai o lună Să fiu și eu om cuminte, Să stau lîng' o mândră jună Ca un Caton înainte. Dar când te vezi într-o mie Mai gândești la jurăminte? Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vezi, sunt tot efecte {EminescuOpIX 102} Ispitelor ce-mi vin gloată. Și la orice mișelie Ast refren îmi pun nainte: Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Ieri juram încai o lună Să fiu și eu om cuminte, Să stau lîng' o mândră jună Ca un Caton înainte. Dar când te vezi într-o mie Mai gândești la jurăminte? Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Jocul cărților știu bine Că ce fel de urmări
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
juram încai o lună Să fiu și eu om cuminte, Să stau lîng' o mândră jună Ca un Caton înainte. Dar când te vezi într-o mie Mai gândești la jurăminte? Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Jocul cărților știu bine Că ce fel de urmări are; Mă prinsesem dar cu mine Să stau normă de-nfrînare. Dar cum scapi de lăcomie Când vezi aur înainte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Luxul, celor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
om fi cuminte. Jocul cărților știu bine Că ce fel de urmări are; Mă prinsesem dar cu mine Să stau normă de-nfrînare. Dar cum scapi de lăcomie Când vezi aur înainte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Luxul, celor căror place, E venin omorâtor; Hotărâsem dar a-mi face Un bun nume 'n viitor. Dar cum faci economie Cu un sânge - așa fierbinte; Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Prânzurile cele dese Sănătatea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
apoi mâni om fi cuminte. Luxul, celor căror place, E venin omorâtor; Hotărâsem dar a-mi face Un bun nume 'n viitor. Dar cum faci economie Cu un sânge - așa fierbinte; Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Prânzurile cele dese Sănătatea văd că-mi strică, Hotărâsem dar de mese Și s-aud să-mi fie frică. Dar când te 'nvit cu - amicie Să refuzi găsești cuvinte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. De
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi cuminte. Prânzurile cele dese Sănătatea văd că-mi strică, Hotărâsem dar de mese Și s-aud să-mi fie frică. Dar când te 'nvit cu - amicie Să refuzi găsești cuvinte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. De - adunările frivoale Ziceam, zău, să fug departe, Și-n loc de capete goale Numai cu 'nțelepți s' am parte, Dar schimbi lesne lumea vie Cu acele barbe sfinte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Așadar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi cuminte. De - adunările frivoale Ziceam, zău, să fug departe, Și-n loc de capete goale Numai cu 'nțelepți s' am parte, Dar schimbi lesne lumea vie Cu acele barbe sfinte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Așadar mintea, văd bine, Că pe mâni e de - așteptat; Dar ast mâne iar de mâne Văd că fuge nencetat; Cugetul cu 'ncredințare Îmi zice ca s-o aștept Iar inima-mi strigă tare C-o să mor neînțelept. {EminescuOpIX 103
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și au fost primiți pe teritoriul turcesc, iar așezarea lor se va face cu cheltuiala guvernului otoman. Din Zaițar se scrie că acest oraș curat, împodobit și grațios, a cărei case și grădini dovedesc avuție și o administrație îngrijitoare și cuminte, orășel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucățite, scrinuri hăcuite și cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]