5,177 matches
-
și Nestor L'Hôte, în expediția franco-toscană din 1829. Expediția a petrecut 2 luni acolo, vizitând 16 dintre morminte, la care au descifrat inscripțiile și au identificat ale cui morminte sunt. Ei au luat și decorațiile de pe pereții mormântului KV17, decorații care sunt în prezent la muzeul Louvre. În 1845-1846 valea a fost explorată de Karl Richard Lepsius. În a doua jumătate a secolului eforturile s-au concentrat pe conservarea antichităților. Serviciul de antichități egiptene, condus de Auguste Mariette, a început
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
Regilor), mormintele fiind numerotate în ordinea descoperirii, de la Ramses VII (KV1) până la KV63 (descoperit în 2005). Mormintele din Valea de Vest au prefixul WV (West Valley), și urmează același sistem de numărare. Mormintele din XVIII-a Dinastie Egipteană variază în decorații, stil și localizare. Din această perioadă avem mormintele lui Hatshepsut (KV20, care are și o formă unică, culoarul de acces având 200m, camera funerară fiind la 97m sub pământ), ale lui Tutmes III (KV34) și Tutmes IV (KV43), cel mai
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
au fost finisate. Aspectul incomplet finisat al mormântului sugerează că mormântul nu era terminat la moartea lui Ramses IX.Alt mormânt notabil din această dinastie este KV19, al lui Mentuherkhepshef, fiul lui Ramses IX. Mormântul e mic, în schimb cu decorații foarte frumoase, și a fost restaurat de curând, fiind deschis și turiștilor. La sfârșitul Noului Regat, Egiptul a intrat într-o lungă perioadă de declin. Preoții thebani își sporesc puterea și administrează de facto Egiptul de sus, în timp ce regii din
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
industria electrotehnică etc. Stamparea, spre deosebire de ștanțare, este un procedeu de imprimare pe suprafața unui obiect de metal a unui profil, relief sau desen, prin deformare plastică locală, cu ajutorul unui poanson și al unei matrițe. Prin acest procedeu se execută monede, decorații, medalii, inscripții etc. Așadar, în cazul stampării nu se produce nici o tăiere, ca la ștanțare. Principalele operații care se pot realiza prin ștanțare sunt: decuparea, retezarea, secționarea (separarea), șlituirea, crestarea, perforarea, decuparea, tunderea marginilor, debavurarea, curățirea pe contur. Se pot
Ștanțare () [Corola-website/Science/311414_a_312743]
-
mici rozete petalate, din care pornesc ramuri cu frunze în formă de liră, ce conțin ghinda stilizată. Față de aceștia, ancadramentul ușii de acces în biserică, format din montanți de 214 x 35 x 16 cm, are cu mult mai puține decorații: o rozetă cu 12 petale, o cruce, o parte de rozetă în spirală, un profil parțial realizat, toate presupunând că lucrarea a rămas neterminată, probabil datorită decesului celui care a creat-o, fără ca altcineva să se încumete a continua ideea
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
1917 este rănit - la piciorul stâng, la brațul drept și la gât - de schijele unei grenade și, apoi, internat la spitalul militar din Duisburg, unde rămâne până în 31 octombrie 1918. La 5 ianuarie 1919 părăsește armata, renunță la medalii și decorații (primise, în circumstanțe neclare, Crucea de Fier clasa întâi). Din 1 august 1919 până la 20 noiembrie 1920, cu mici întreruperi, a funcționat ca profesor în mai multe școli catolice, apoi, exercită câteva profesii temporare: ziarist, contabil, comis voiajor, angajat la
Erich Maria Remarque () [Corola-website/Science/311478_a_312807]
-
români. Generalul Atanasiu a fost decorat cu următoarele ordine: [[Categorie:Nașteri în 1886]] [[Categorie:Nașteri pe 25 aprilie]] [[Categorie:Decese în 1964]] [[Categorie:Decese pe 6 iunie]] [[Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]] [[Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României]]
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
la Bratislava și Esztergom. Când a izbucnit Primul Război Mondial, a fost trimis pe frontul de Răsărit, iar din august 1916 a participat la luptele de pe frontul din Italia. A fost rănit de mai multe ori și a primit 7 decorații. La terminarea războiului i s-a dat o scrisoare de recomandare pentru a fi menținut în cadrul armatei. A fost trecut în rezervă pentru scurt timp, iar în martie 1919 a fost reîncadrat în armată, ca locotenent în rezervă. Din mai
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
ajunge în naos printr-o trecere, de asemenea, frumos decorată. În partea superioasă a ancadramentului trecerii din pronaos în naos este ușor rotunjit, părțile laterale fiind demarcare în exterior cu un brâu de forma unei frânghii. Din același tip de decorație se formează, chiar deasupra intrării, o cruce cu brațul orizontal mult alungit. Părțile laterale mai sunt decorate cu câte o rozetă aflată pe un fundal de "stele" atât în registrul superior cât și în cel inferior. Peretele ce desparte pronaosul
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
Timișoara și Cluj. Între anii 1944 - 1945, ca locotenent-colonel s-a aflat la comanda Regimentului 11 Dorobanți, participând la războiul al doilea mondial. Pentru faptele de arme a fost decorat cu ordinele „Mihai Viteazu” și „Coroana României”, precum și cu alte decorații sovietice și cehoslovace. Ca pensionar a trăit la Cluj unde a și decedat la data de 5 septembrie 1966, el fiind înmormântat la Racovița. A fost căsătorit cu o avrigeancă, din căsătorie rezultând o fiică Ileana care locuia în anul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
în cele africane de pe coasta Mediteranei. În arhiva familiei sale s-a păstrat o bogată bibliotecă ce i-a aparținut, cuprinzând numeroase cărți cu conținut teologic, de artă și muzică, scrise în limbile de largă circulație europeană. Posesor a numeroase decorații și medalii, printre care și ""Crucea de aur cu coroană, pentru merite"", "Popa Aurel" s-a remarcat și prin zelul cu care a contribuit la înzestrarea bisericii greco-catolice din sat cu obiecte de podoabă, icoane, vitralii etc. A fost un
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a fost membru supleant al Comitetului Central al "Astrei" precum și membru ordinar al acesteia. Gheorghe Maxim a decedat în data de 25 octombrie 1901 la Sibiu, din necrologul său publicat cu acest prilej rezultând că a fost posesorul mai multor decorații militare și că a fost înmormântat în cimitirul militar din oraș. Soția sa, Ernestine - Therese Braiditsch originară din Görz, în anul 1911 mai locuia încă în orașul de pe malul Cibinului. Născut în 3 octombrie 1875, Ioan Ivan îsi face studiile
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
anume rol, dintre ofițerii armatei sale, revoluționari din Adunarea Constituantă Franceză și chiar și foști aristocrați ca prim-ministrul Talleyrand. Această politică a fost rezumată în citatul "„Carieră deschisă talentelor”". Un bun exemplu este instituirea ordinului Legiunea de onoare, prima decorație de merit, accesibilă tuturor (chiar și femeilor), nu doar celor nobili sau bogați, ci pe baza faptelor de arme sau a meritelor științifice sau artistice. Totuși, mai târziu, el adoptă o atitudine nemeritocratică, numindu-și frații în funcții de guvernatori
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
a desfășurat activitatea Covenția Democrată din România. Imobilul a fost construit în anul 1900 de un mare proprietar și industriaș, Herman Spayer și a avut apoi mai mulți proprietari (printre care și Banca Marmorosch Blank) fiind naționalizat în perioada comunistă. Decorațiile fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a Capitalei. Interioarele ample sunt bogat ornamentate cu stucaturi, bronzuri, coloane de marmură, lambriuri din lemn și tapet din matase sau alte materiale textile valoroase
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
intrare principală, unde se opreau trăsurile cu musafiri de seamă sau rudele proprietarilor, o alta laterală, în apropierea serei și o alta în spatele vilei, care comunica, printr-o scară de marmură, cu toate încăperile. Arhitectul s-a ocupat și de decorația interioară a locuinței, din care au mai rămas lustre, policandre, șemineuri cu feronerii, tapetul din mătase, dar și patru picturi, de mari dimensiuni. Arhitectul Blanc a apelat la colegul său Ion D.Berindei, pentru a construi, în curtea vilei, grajduri
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
Arhitectul Blanc a apelat la colegul său Ion D.Berindei, pentru a construi, în curtea vilei, grajduri pentru caii proprietarului. Această clădire a suferit modificări radicale, aici funcționând în prezent un institut de învățământ superior. Interioarele clădirii sunt degradate, dar decorația plafonului din salonul mare fiind refăcute acum câteva decenii, poate fi admirată. Sunt reprezentate două grupuri de îngerași plutind pe nori albi, diafani. Pictorul a semnat „Marechal Paris 19( )”. Criticul de artă Petre Oprea, care a studiat picturile opinează că
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
iar a treia, pe pertele opus, deasupra căminului. Autorul lor este necunoscut, dar e cert, tot un artist francez, mult mai dotat ca meșteșug decât Marechal. Alături de aceste picturi, sigur realizate între 1900-1902, singurele vestigii de acest gen rămase din decorația murală inițială, datorită deselor transformări impuse de capriciile proprietarilor succesivi, se mai păstrează, de la o redecorare efectuată câțiva ani mai târziu, o friză ce acoperă trei pereți ai fostului bar, redând scene din viața curtezanelor. Pictura (ulei pe zid), a
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
succesivi, se mai păstrează, de la o redecorare efectuată câțiva ani mai târziu, o friză ce acoperă trei pereți ai fostului bar, redând scene din viața curtezanelor. Pictura (ulei pe zid), a fost executată, în 1908, de Francisc Vodak - semnatarul multor decorații murale din locuințe bucureștene între anii 1920-1930 ,cu scăderi în privința desenului, coloritului și perspectivei. În 1904, când s-a hotărât transformarea Băncii Marmorosch Blank în societate anonimă pe acțiuni sub denumirea de Societatea de Credit, din consiliul de administrație al
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
din Cimitirul Bellu nu a scăpat de distrugeri. În repetate rânduri acesta a fost vandalizat: literele aurite au fost scoase rând pe rând, ușile din bronz de la intrare au dispărut, iar în interiorul cavoului sunt depozitate câteva mormane de gunoaie. Din decorațiile interioare nu mai există decât urmele. Deși a murit în străinătate, familia lui George (Gheorghe) Assan (1821-1866), cel care a fondat Fabricile Assan, i-a trecut pe piatră funerară, conform dorinței testamentare a acestuia, următoarea inscripție: "Fondatorul primei mașini cu
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
un erou național, un părinte al națiunii. Un oraș și o regiune din Ucraina poartă numele său. Chipul său apare imprimat pe bancnotele ucrainene, iar în centrul Kievului se află un monument al marelui hatman. Una dintre cele mai înalte decorații ale Ucrainei și ale fostei Uniuni Sovietice poartă numele lui Hmelnițki. În ciuda tuturor acestor dovezi de prețuire, chiar în Ucraina există nuanțări ale poziției diferitelor persoane în legătură cu Hmelnițki. Cele mai multe critici se leagă de uniunea cu Rusia, care este apreciată de
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
an lăcașul a fost pictat, făcându-i-se și o serie de icoane, dintre care a rămas aceea cu reprezentarea lui Isus Hristos învățător pe care Ioana Cristache-Panait o atribuie lui popa Nicolae zugravul, cel pe care îl consideră și autorul decorației pictate. Ea atribuie aceluiași autor și friza de prăznicare, din care face parte și Năframa Veronicăi, datată 1807, cu prilejul renovării picturii murale. În prezent pictura murală este grav deteriorată, datorită lungii perioade în care lăcașul de cult a fost
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
stângă . După căderea orașului, a fost luat prizonier și a petrecut mai multe luni într-un lagăr de prizonieri de război, ca și toți soldații ruși ai generalului Stoessel. După sfârșitul războiului, a fost repatriat în Rusia. A obținut patru decorații pentru eroismul dovedit, inclusiv Crucea Sf. Gheorghe, care l-au făcut să fie soldatul evreu cel mai decorat din întreaga Rusie. În anul 1906 el a devenit primul evreu din Armata Rusiei care a primit brevetul de ofițer în rezervă
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
la Centrul American din Paris. În anul 1972 i se acordă cetățenia franceză, iar din 1975 a devenit profesor suplinitor de sculptură și desen la Universitatea din Sorbona. Printre lucrările mai importante din perioada franceză a artistului se numără o decorație murală din beton, de 100 mp, realizată în 1978 pentru "Musique, Diffusion Francaise, La Bois-Colombes", și două sculpturi murale în bronz și ciment, din anul 1979, realizate pentru Spitalul Saint Joseph din Stockton, San Francisco (California). În 1980 își instalează
Ion Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/308985_a_310314]
-
comandantul Marinei franceze și adjunctul lui Philippe Pétain), încearcă să deschidă un dialog între guvernul francez și Aliați. În aceste împrejurări, întreprinde o operațiune de comando împotriva serviciilor de spionaj italiene în Franța, motiv pentru care va primi mai multe decorații militare pentru fapte de război. Jacques-Yves Cousteau împreună cu și a constituit la Toulon în 1946, Grupul de studii și cercetări submarine (GERS) dotat cu nava "Élie Monnier", prin care a fost inaugurată participarea organizată a scafandrilor autonomi în arheologia subacvatică
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
fiind redată la începutul concertelor lor începând cu turneul 1971-1972. Fiecare membru a interpretat o melodie solo pe album și a marcat începutul colaborării lor cu artistul Roger Dean, care a realizat logo-ul formației, coperta albumului și a proiectat decorațiile scenice. "Fragile" a ocupat locul 7 în Regatul Unit și locul 4 în Statele Unite unde a fost lansat în ianuarie 1972 și a fost primul album Top 10 al formației în Statele Unite. Melodia ce deschide albumul, "Roundabout", a fost lansată
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]