5,214 matches
-
1937-1945)" Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa. Japonia a invadat China în 1931. Roosevelt a semnat un ordin executiv, în mai 1940, nepublicat (secret), care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire: Grupul Voluntarilor Americani, cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault. În aproximativ șapte luni, "Tigrii Zburători" au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze. De asemenea
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Acesta nu a fost de acord cu agenda înaintată de Utzon pentru terminarea lucrărilor la partea interioară a clădirii și nici cu amenajările interioare propuse de acesta și, ca urmare a disensiunilor ce au survenit, arhitectul a fost nevoit să demisioneze. Deși ulterior i-a fost oferit postul de „arhitect de design“, Utzon l-a refuzat pentru că îl situa într-o poziție mult inferioară, sub ordinele unor arhitecți executivi. La momentul demisiei lui Utzon era în derulare faza a II-a
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
fost schimbarea orelor între care se țin sesiunile parlamentare pentru ca Parlamentul să lucreze într-o manieră mai apropiată de cea a afacerilor comerciale. La 10 mai 2007, în timpul discursului de la Trimdon Labour Club din Sedgefield Blair a anunțat ca va demisiona în iunie atât din calitatea de președinte al Partidului Laburist, cât și din funcția de Prim Ministru. La 24 iunie el i-a predat președinția Partidului Laburist lui Gordon Brown, în cadrul unei conferințe speciale a partidului ținută la Manchester. Blair
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
asemenea, controlul asupra bugetului UE. În cele din urmă, Comisia Europeană, organul executiv al UE, răspunde în fața Parlamentului. În special, Parlamentul alege președintele Comisiei, și aprobă (sau respinge) numirea întregii Comisii. Poate forța, ulterior, Comisia (consiliul de comisari europeni) să demisioneze prin adoptarea unei moțiuni de cenzură. Președintele Parlamentului European este Martin Schulz (S&D), ales în ianuarie 2012, reales în 1 iulie 2014. Ultimele alegeri la nivel european au fost alegerile din 2014. Parlamentul European are trei sedii oficiale - Bruxelles
Parlamentul European () [Corola-website/Science/296894_a_298223]
-
Europeană a Cărbunelui și Oțelului) a avut loc prima ședință a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 membri ai parlamentelor naționale. Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însă avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO să demisioneze, prin neacordarea votului de încredere. În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înființează Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea Generală, alcătuită acum din 142 deputați, răspundea de toate cele 3 comunități. Fără a beneficia
Parlamentul European () [Corola-website/Science/296894_a_298223]
-
financiare și care trebuiau să ateste, în opinia lor, eventualele sale conflicte de interes cu investigația lansată. Kissinger, însă, susținut de Bush, refuză să facă acest lucru, invocând lipsa unui cadru pentru un asemenea gest. În cele din urmă, Kissinger demisionează de la președinția comisiei. Kissinger are 2 copii împreună cu soția sa, Ann Fleischer, Elizabeth și David. Astăzi, el trăiește cu cea de-a doua sa nevastă, Maginnes Kissinger, în Kent Connecticut și conduce o firmă de consultanță ce-i poartă numele
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
-o între iulie 2006 și octombrie 2007. Din 28 octombrie 2007 până în iunie 2009 a pregătit în două rânduri pe Steaua București, cu o întrerupere de câteva luni în toamna anului 2008. După ratarea titlului de campion în 2009, a demisionat. A preluat pe FC Vaslui cu care a încheiat sezonul 2009-2010 al Ligii I pe poziția a treia. În vara anului 2010 a încetat colaborarea cu vasluienii cu dorința de a se muta definitiv în Spania. După numai câteva luni
Marius Lăcătuș () [Corola-website/Science/298263_a_299592]
-
Spania. După numai câteva luni, în septembrie 2010, a fost convins să se întoarcă în România pentru a reveni pe banca tehnică a Stelei, la conducerea căreia a început al treilea mandat în 27 septembrie, însă pe 7 martie a demisionat după o înfrângere cu 0-3 acasă, în fața echipei FC Brașov.
Marius Lăcătuș () [Corola-website/Science/298263_a_299592]
-
(n. 24 decembrie 1949, Vlădești, Argeș) este un actor, om politic și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, fost director al Teatrului „Nottara” din București (a demisionat în noiembrie 2011 când în urma acțiunii penale a Agenției Naționale de Integritate împotriva căreia a pierdut procesul, fiind declarat în "conflict de interese", deoarece cumula două funcții publice), membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004 din partea PD, senator
Mircea Diaconu () [Corola-website/Science/298277_a_299606]
-
predea casetele, invocând imunitatea prezidențială, și i-a ordonat lui Cox, prin intermediul procurorului Richardson, să reunțe la cerere. Refuzul lui Cox a dus la “Masacrul de Sâmbătă Seara” de pe 20 octombrie 1973, când Nixon i-a cerut lui Richardson să demisioneze. Nixon a căutat pe cineva în Departamentul de Justiție dispus să-l concedieze pe Cox. Căutarea l-a adus în prim plan pe Robert Bork, care l-a concediat pe Cox la cererea lui Nixon. Acuzat fiind că a condus
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
ai Congresului care au votat împotriva acuzării președintelui și-au revizuit poziția. În Senat, susținerea lui Nixon era la fel de precară. După ce senatorii republicani l-au informat pe Nixon că există suficiente voturi pentru acuzarea lui, Nixon s-a decis să demisioneze. La data de 8 august 1974 și-a anunțat demisia, efectivă de la 9 august 1974, ora 12. Demisia sa a dus la căderea, prin mecanisme juridice, a capetelor de acuzare. Prin urmare, Nixon nu a fost judecat sau condamnat. Urmat
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
vest al primului război mondial, Briand a devenit din nou prim-ministru și pentru prima oară a deținut și portofoliul externelor, înlocuindu-i pe René Viviani și pe Théophile Delcassé. Guvernarea sa nu a fost una plină de succese, Briand demisionând în martie 1917 în urma disesiunilor cu privire la Ofensiva Nivelle, fiind succedat de Alexandre Ribot. Briand a revenit la putere în 1921, dar eforturile pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la reparațiile datorate de Germania au eșuat datorită intransigenței crescânde a celor
Aristide Briand () [Corola-website/Science/298323_a_299652]
-
britanici la vremea respectivă. Când Hitler și-a continuat politica agresivă, a angajat Regatul în calitate de garant al independenței Poloniei, alianță ce a adus Regatul Unit în război cu Germania după invadarea de către cea din urmă a Poloniei în 1939. A demisionat din funcția de premier la 10 mai 1940, după eșecul incursiunii Aliaților în Norvegia, considerând că un guvern de uniune națională este esențial, iar partidele laburist și liberal nu doreau să se alăture unui guvern condus de el. A fost
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
coordonării recrutării în armată și a asigurării că industriile esențiale pentru război dispun de suficientă forță de muncă. Mandatul său a fost însă marcat de conflicte cu Lloyd George, iar în august 1917, nefiind ajutat suficient de primul ministru, a demisionat. Relația dintre el și Lloyd George a rămas de atunci una tensionată. S-a hotărât să candideze pentru un loc în Camera Comunelor, și a fost susținut de Partidul Unionist în colegiul Birmingham Ladywood. După sfârșitul războiului, s-au ținut
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de către Bonar Law în numele primului ministru un post în Ministerul Sănătății, dar el nu mai era dispus să lucreze cu Lloyd George. Nu i s-au mai oferit posturi guvernamentale în mandatul lui Lloyd George, și când Bonar Law a demisionat de la conducerea partidului, i-a luat locul Austen Chamberlain ca lider al unioniștilor din Parlament. Liderii unioniști nu erau dispuși să lupte la alegerile din 1922 în coaliție cu liberalii, dar la 19 octombrie, parlamentarii unioniști au ținut o întrunire
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Parlament. Liderii unioniști nu erau dispuși să lupte la alegerile din 1922 în coaliție cu liberalii, dar la 19 octombrie, parlamentarii unioniști au ținut o întrunire în care au votat pentru ieșirea din coaliție. Lloyd George și Austen Chamberlain au demisionat, iar Bonar Law, pensionar, a revenit în activitate pentru a conduce Unioniștii ca prim-ministru. Numeroși conservatori de frunte au refuzat să lucreze în guvernul lui Bonar Law, spre beneficiul lui Chamberlain, care într-o perioadă de zece luni a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
din 1922 și nu a fost ales la alegerile parțiale din martie 1923, Bonar Law i-a oferit acest post din cadrul Cabinetului, lui Chamberlain. După două luni, Bonar Law a primit diagnosticul de cancer la gât în fază terminală. A demisionat imediat și a fost înlocuit de ministrul de finanțe Stanley Baldwin. În august 1923, Baldwin l-a promovat pe postul de ministru de finanțe, pe care l-a deținut doar cinci luni înainte de înfrângerea Conservatorilor la alegerile generale din 1923
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
el la postul de prim-ministru. Baldwin a convocat alegeri generale în ziua de 30 mai 1929, alegeri ce au avut ca rezultat un parlament fără majoritate clară, laburiștii deținând cel mai mare număr de voturi. Guvernul lui Baldwin a demisionat și liderul laburist Ramsay MacDonald a devenit premier. În 1931, guvernul MacDonald s-a văzut în fața unei crize grave, Raportul din Mai arătând că bugetul a fost dezechilibrat, cu un deficit de 120 milioane lire (aproximativ £6 miliarde la valoarea
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
1931, guvernul MacDonald s-a văzut în fața unei crize grave, Raportul din Mai arătând că bugetul a fost dezechilibrat, cu un deficit de 120 milioane lire (aproximativ £6 miliarde la valoarea din 2009). La 24 august 1931, guvernul laburist a demisionat și MacDonald a format un guvern de uniune națională, susținut și de mare parte din parlamentarii conservatori. Chamberlain a redevenit ministru al sănătății. După alegerile generale din 1931, în care susținătorii guvernului de uniune națională (mai ales conservatorii) au repurtat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
cheltuiască alte milioane de bani pe armament”. Curând după Criza Abdicării din 1936, Baldwin a anunțat că va mai rămâne doar până la încoronarea succesorului Regelui Edward, George al VI-lea. La 28 mai, la două săptămâni după încoronare, Baldwin a demisionat, sfătuindu-l pe rege să apeleze la Chamberlain. Sir Austen nu a trăit să-și vadă fratele făcând „urcarea ... până la capătul stâlpului unsuros”, întrucât a murit cu două luni înainte. La venirea la putere, Chamberlain s-a gândit să convoace
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
cuceririi Etiopiei. Chamberlain a ajuns la concluzia că Eden avea de ales între a-i accepta politica și demisie. Cabinetul a ascultat părerile ambilor și a decis în unanimitate în favoarea lui Chamberlain. În ciuda eforturilor altor membri ai guvernului, Eden a demisionat. În anii ulteriori, Eden a încercat să-și explice demisia ca pe o atitudine împotriva pacificării (Churchill l-a descris în "The Second World War" ca „unica figură tânără și puternică ce se opunea îndelungatelor valuri de derivă și cedare
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a dat o declarație adresată poporului, „După minunatele eforturi ale primului nostru ministru pentru cauza păcii, sper că o nouă epocă de prietenie și prosperitate va începe între popoarele lumii”. Când Regele s-a întâlnit cu Duff Cooper, care a demisionat din funcția de Prim Lord din cauza Acordului de la München, el i-a spus lui Cooper că respectă oamenii care au curajul convingerilor lor, dar că nu poate fi de acord cu el. El i-a scris mamei sale, Regina Mary
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în ședință cu colegii de Cabinet. Numeroși parlamentari conservatori, chiar dintre cei ce votaseră împotriva guvernului, au arătat la 9 mai că nu-și doreau plecarea sa în zilele ce urmau, ci doar reorganizarea guvernului. El, însă, a decis să demisioneze în condițiile în care Partidul Laburist nu dorește să intre în guvern și s-a întâlnit cu Attlee în aceeași zi. Attlee a refuzat intrarea la guvernare, dar a acceptat să consulte Executivul Național al partidului, care se reunise la
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Jos, iar Chamberlain a luat în calcul rămânerea în funcție. Attlee, însă, a confirmat că Laburiștii nu vor guverna sub conducerea lui Chamberlain, dar era dispus să guverneze sub conducerea altcuiva, iar Chamberlain s-a dus la Palatul Buckingham să demisioneze și să-l sfătuiască pe Rege să-l cheme pe Churchill. Churchill și-a exprimat apoi recunoștința față de Chamberlain că nu l-a sfătuit pe Rege să-l cheme pe Halifax, care ar fi avut susținere din partea majorității parlamentrilor susținători
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de evaluarea politicilor față de Germania: Orice altceva s-ar fi putut spune despre viața publică a lui Chamberlain, reputația sa va depinde, finalmente, de evaluarea acestui moment <nowiki>[München] și a acestei politici [pacificarea].</nowiki> Aceasta era situația când a demisionat în 1940 și la fel rămâne după șaizeci de ani. A aștepta altceva este ca și cum ai spera ca Pilat din Pont să fie vreodată considerat un bun administrator de provincie a Imperiului Roman.
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]