7,752 matches
-
un deget pe buze. Nu la revedere, spuse el. L’hitraot. Înseamnă „Până când ne vom revedea “. Și ne vom revedea. Curând. Se sărutară și amândoi știură că promisiunea nu era în van. Acum un orologiu bătrân bătea ora zece în depărtare, fiind fără îndoială un dar din partea britanicilor care construiseră acest sediu al guvernului când stăpâneau Palestina. Maggie auzi deodată un val de zgomot venind de afară: sunetul mai multor mașini și o gloată de oameni de presă, întrebări strigate, blițuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai mult de viață. Ignatius era gata să-și spună aceste cuvinte, dar își aminti că mergea la cinematograf aproape seară de seară, indiferent în ce parte îl împingea Fortuna. Ședea concentrat în întunericul sălii Prytania, la numai câteva rânduri depărtare de ecran, trupul lui umplând bine scaunul și revărsându-se și pe celelalte două alăturate. Pe locul din dreapta își pusese mantaua, trei pachețele de Milky Way și două pungi suplimentare cu floricele de porumb, închise bine la gură, ca floricelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăsta. Unu’ chiar face parte din poliție. Și, de fapt, se află acu’ aici. — Parcă-l aud pe Ignatius strigându-mă. Mai bine plec. — Strigându-te? se miră Santa. Ce vrei să spui, Irene? Ignatius se află la șase mile depărtare, în partea de sus a orașului. Uite, nici măcar nu i-am dat domnului Robichaux ceva de băut. Toarnă-i un pahar, fetițo, în timp ce mă duc să-l chem pe Angelo. Doamna Reilly își privea furioasă băutura, în speranța că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu zgomot, se culcă pe o parte. Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în fața autobuzului, dacă Jones n-ar fi sărit în mijlocul drumului și n-ar fi tras cu mâinile lui mari de halatul alb. Ignatius căzuse astfel pe spate și autobuzul, lăsând o dâră de gaze arse, trecu, huruind, la câțiva centimetri depărtare de cizmele lui. — E mort? întrebă Lana Lee plină de speranță, privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii. — Sper că nu! Ne datorează două’j’patru de dolari, maricon-ul! — Hei, trezește-te, omule, spuse Jones, suflând fum peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius se simți insultat. Se așteptase la o camionetă masivă cu zăbrele. Îl subestimaseră trimițând după el un Cadillac vechi și uzat. I-ar fi venit ușor să-i spargă toate geamurile. Aripioarele strălucitoare din spatele Cadillac-ului erau la două cvartale depărtare de ei, când Myrna coti pe St. Charles Avenue. Acum, că Fortuna îl salvase de un ciclu, încotro îi va toarce oare destinul? Ciclul cel nou urma să fie complet diferit de tot ce cunoscuse până atunci. Myrna mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o anumită suprafață - să admitem, o suprafață destul de mare - în care vom trăi din păcate, experiența a ceea ce se întâmplă atunci când modificările climatice și deteriorarea mediului își găsesc locul în viitorul extrem. EVADARE DIN L.A.: 2035 Furtuna de nisip în depărtare, la orizont era slab vizibilă în căldura de 50 o C. Părea atât de departe și totuși, înainta repede spre noi, periculos de repede. Fred se grăbi spre camion, conștient că mai avea puțin timp să se adăpostească de valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
genul de căpitan cu o disciplină de fier, din regimentul Monty Python,cu o imensă mustață îngrijită, care scotea în evidență zâmbetul ironic care accentua starea de urgență. Îmi indică geamul prin care se putea vedea o ridicătură undeva în depărtare. „Vedeți culmea aceea?” mă întrebă el. „Da, o văd, dar ce înseamnă de fapt ceea ce văd acolo?” „Ei bine, trebuie să știți că acela este locul de unde teroriștii IRA trag înspre noi.” „Vreți să spuneți acum? Vor trage în noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o înaltă tehnologie, în același timp nedezvăluind nimic referitor la ce se întâmpla în interior ... și exact asta dorea Diehl. În plus, BioGen deținea 4500 de metri pătrați de spațiu de depozitare, într-un parc industrial aflat la trei kilometri depărtare. Acolo erau amplasate facilitățile de păstrare a animalelor, împreună cu laboratoarele periculoase. Josh Winkler, un tânăr cercetător promițător, luă niște mănuși de cauciuc și o mască chirurgicală de pe un raft de lângă ușa ce ducea la cuștile animalelor. Asistentul lui, Tom Weller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unui organism. Un câine domestic nu mai este un lup. Porumbul nu mai este o buruiană pipernicită și necomestibilă. Ingineria genetică nu este altceva decât un nou pas în această tradiție acceptată de atât de mult timp. Nu reprezintă o depărtare radicală de trecut. O nouă pauză de efect și discursul continuă: — Uneori, auzim că nu ar trebui să modificăm ADN-ul, punct. Dar de ce să nu o facem? ADN-ul nu este fix. ADN-ul se modifică tot timpul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plantele joase și pipernicite bătute de vântul dinspre ocean. Și putea să vadă crestele albe ale valurilor, în apele agitate. Știa că oceanul era plin de rechini. Acea porțiune a coastei Atlanticului era stearpă și neospitalieră. La patru sute de metri depărtare, pe plajă, îl văzu pe Manuel, o formă întunecată ghemuită sub manglieri. Se adăpostise de vânt. Nu mai era nimeni altcineva pe plajă. Julio porni spre el, trecând pe lângă gropile adânci săpate de țestoase în zilele precedente. Plaja aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
i se scurgea pe asfalt. O ignoră pe Alex și se duse să-l ajute pe bărbatul solid, care stătea sprijinit de ambulanță, îndoit din mijloc, ținându-se cu mâinile de gât și gemând de durere. Alex auzi sirene în depărtare. Cineva chemase poliția. Femeia îl ajuta acum pe bărbatul solid să urce în ambulanță, așezându-l pe scaunul din dreapta al mașinii. Totul se întâmpla foarte repede. Alex începu să se îngrijoreze că cei doi aveau să scape, înainte să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în maxim o oră, domnule. Gorevici pufni. Au spus asta acum două ore. — Da, domnule. Dar avionul a plecat din Bekasi și e în drum spre noi. Bekasi era pe coasta nordică a Javei. La o mie trei sute de kilometri depărtare. — Și camera e în avion? — Da, așa cred. Gorevici continuă să se învârtă pe loc, evitând privirea acuzatoare a lui Zanger. Era o adevărată comedie a erorilor. În junglă, Gorevici se chinuise să resusciteze maimuța aproape o oră, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Jamie era întins la pământ, cu sânge curgându-i din cap. Îi veni rău. Porni spre ei, dar Tracy strigă: — Mamă! Stai jos! Se părea că focurile de armă veneau din stradă. Cineva trăgea prin gardul lor de lemn. În depărtare se auzeau sirene. Lynn nu-și putea lua ochii de la Jamie. Începu să înainteze spre el. Alte focuri de armă, gloanțele lovind frunzele copacului. Trăgeau în Dave. Acesta țipa și mârâia, scuturând furios crengile. Ești mort! striga el. Ești mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Stan Milgram se rătăcise într-un întuneric nesfârșit. Drumul din față era o bandă luminoasă, dar de o parte și de cealaltă a lui nu vedea nici un semn de viață, nimic cu excepția deșertului negru ca smoala, care se întindea în depărtare. Spre nord putea detecta cu greu culmile munților, o linie slabă de negru, pe fond negru. Dar nimic altceva, nici lumini, nici orașe, nici case, nimic. Așa era de o oră întreagă. Unde naiba se afla? De pe scaunul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceasta, se opri doar pentru o clipă. Și apoi continuă să înainteze. — Te simți norocos, șmechere? Da? Ce zici? Animalul se apropia foarte încet. Adulmecându-l pe Gerard, din ce în ce mai aproape ... Creatura mirosea groaznic. Nasul lui era doar la câțiva centimetri depărtare ... Gerard se aplecă și îl ciupi tare pe animal de nasul moale. Creatura urlă și sări în spate, aproape doborându-l pe Gerard de pe stinghia lui. Papagalul își recăpătă echilibrul. — De fiecare dată când te întorci, să te aștepți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
facă biopsiile și să plece. Nimeni nu vedea nimic, nimeni nu știa nimic. Dar acum, drumul era blocat. De două excavatoare, care săpau un șanț mare. Nu avea cum să treacă, nu exista alt drum. La o sută de metri depărtare de centrul chirurgical. — Fir-ar al dracului de ghinion, zise el cu năduf. — Ia-o încet, Vasco, spuse Dolly. Nu e mare lucru. Dacă drumul e blocat, mergem pe jos la centru, intrăm pe ușa din spate și o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sunt Gerard. Bună, Gerard, zise papagalul. Alex înțepeni, uluită. — E vocea lui Jamie! — O cunoști pe mama mea? spuse pasărea, cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la fugă, înainte. Henry se uită la Alex, care stătea perfect nemișcată. Lăsă prosopul și halatul să cadă la pământ și își încărcă cu calm arma. Trase în spate și în față bara de armare, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pescuit, poate că În cele din urmă reușea să stea nemișcată ore În șir fără să se simtă frustrată sau lăsată În urmă de parcă viața ar fi fost un iepure iute de picior pe care Îl putea doar privi din depărtare, dar pe care nu-l putea prinde niciodată. — A, ți-ai revenit În sfârșit! Recepționera stătea În cadrul ușii cu mâinile În șolduri. — Dumnezeule, ce spaimă am tras! Ne-ai speriat de moarte! Ai idee În ce hal țipai? A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pat, leneșo? Era mătușa Banu, care băgase capul pe ușă fără să simtă nevoia să bată mai Întâi. În dimineața asta purta pe cap o eșarfă care-ți lua ochii, Într-o nuanță de roșu atât de orbitoare, Încât din depărtare capul ei arăta ca o roșie coaptă, uriașă. — Am dat gata un samovar Întreg de ceai așteptându-te pe tine, Majestatea Ta. Haide, ridică-te și strălucește! Nu simți mirosul de sucuk prăjit? Nu ți-e foame? A trântit ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau În tandem ca o omidă neagră și păroasă cu nenumărate picioare. După un timp, omida s-a oprit, s-a Întors și i-a făcut cu mâna lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dintre ei i se arătase cartonașul roșu și toți băieții din echipa lui erau acum ocupați să se certe cu arbitrul, oricine o fi fost el. — Ai o latură Întunecată atât de pronunțată, Asya, s-a auzit de undeva, din depărtare, vocea Caricaturistului Alcoolic. Și din cauză că asta nu se vede pe fața ta dulce, e greu de ghicit la prima vedere. Însă e acolo. Ai un potențial distructiv nelimitat. — Ei bine, nu distrug pe nimeni, nu-i așa? a simțit Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era persoana cea mai potrivită pe care s-o Întrebe, pentru că era un gulyabani, cel mai perfid dintre djinni, Însă și cel mai informat când venea vorba de sfârșituri traumatice. Soldați cu sorți potrivnice, hărțuiți și masacrați la multe mile depărtare de casă, hoinari care muriseră de frig prin munți, victime ale ciumii exilate În inima deșertului, călători jefuiți și uciși de bandiți, exploratori rătăciți la dracu’-n praznic, criminali condamnați, trimiși să-și găsescă sfârșitul În vreo insulă Îndepărtată... gulyabani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
carafă de vin sec pentru ceilalți. Pe când turna vinul de un roșu Închis În paharele elegante, Armanoush a avut ocazia să observe oamenii de la masă. Și-a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și totuși la sute de mile depărtare de bărbatul masiv, cu nas borcănat trebuia să fie soția lui. I-a studiat pe rând Caricaturistul Alcoolic și pe soția lui, cât și pe Gazetarul Homosexual Ascuns, pe Poetul Extrem de Netalentat, pe Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]