7,301 matches
-
sticlă în care un domn cumsecade stă mereu citind ziarul în așteptare de clienți. Când nu merge liftul cobor pe scări, lucru care îmi dă amețeli: să fie oare adevărat? Pe toți pereții sânt graffiti scrijeliți adânc, cu cheia sau desenați cu creion negru. Sânt într-o antiutopie. în tot blocul nu poți găsi nici măcar un unghi drept. Cine sânt femeile care apar, speriate, pe la uși? Mulți locatari sânt arabi. Alții sânt români de-ai noștri: nea cutare, nea cutare. Domnu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei. Am găsit-o de vreo două zile sub pat. Avea un colț rupt și, peste textul meu (dulcegării neinteresante), ca și peste adresă, erau desenate cu carioca verde deschis - AZOMUREȘ - gogoloaie mici, cu ochi, nas și gură, înconjurînd un gogoloi mare cu ochi, nas și gură. "Ăsta ești tu cu cele o sută de surioare pe care o să mi le faci", mi-a explicat Ioana
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
singură dată scriind ceva, și atunci nu pe hârtie, ci, cu un bețișor, în țărână, în cursul uimitoarei scene a femeii prinse în adulter. Nu vom ști niciodată ce a scris el acolo, sau dacă măcar scria ceva ori doar desena. Trebuie să fi fost însă un lucru important, căci Isus era atât de absorbit, aplecat asupra acelor pieritoare semne, încît iudeii au trebuit să-l întrebe de mai multe ori ce trebuie făcut cu femeia înainte ca el să le
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nici măcar nu știu cu cine vorbeam. Totuși era o ea. Dar nu știu cine era. Bunty? Chrissie? Shirley? Femeia de la asistența socială din poliție? Carole? Noo, nu iera Carole. Șed acolo studiindu-mi iritația de pe pulpe. Am luat o cariocă și am desenat conturul pe marginea pielei infectate. În felul ăsta o să pot calcula cât de repede se Întinde infecția. Dacă aș putea calcula ce suprafață de piele am, aș putea să-mi dau seama cât de mult o să-mi ia să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
învățarea motrică într-unul din experimentele sale asupra legii efectului. Experimentul a plecat de la întrebarea, dacă repetiția practică era suficientă pentru a produce învățare sau dacă rezultatele după răspuns erau necesare, ca implicație a legii efectului. Experimentul cerea subiectului să deseneze din ochi benzi de linii de 3, 4, 5, 6 degete. Într-un test inițial procentajul a fost de 13 % până la 54,5 %, fără cunoașterea cerințelor, după trasarea a 4.200 linii. După repetarea practică procentajul a rămas neschimbat după
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
fac pe copii dornici să se angajeze în ea. A. Complexitatea sarcinii Cei mai mulți copii și tineri caută să se angajeze în sarcini complexe care le oferă ceva provocare. Dacă li se prezintă sarcini care sunt prea simple, de exemplu, să deseneze un cerc, copilul desenează și o față în cerc, adică aduce o ceva în plus. Copiii și tinerii complică regulile jocului, pe care le percep prea simple și nu destul de provocatoare. Ei încearcă să stăpânească sarcinile și se lasă învinși
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
să se angajeze în ea. A. Complexitatea sarcinii Cei mai mulți copii și tineri caută să se angajeze în sarcini complexe care le oferă ceva provocare. Dacă li se prezintă sarcini care sunt prea simple, de exemplu, să deseneze un cerc, copilul desenează și o față în cerc, adică aduce o ceva în plus. Copiii și tinerii complică regulile jocului, pe care le percep prea simple și nu destul de provocatoare. Ei încearcă să stăpânească sarcinile și se lasă învinși doar dacă ele sunt
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
cum să ne imaginăm exact care e scopul lor sau unde sînt amplasate (cf. Monmonier 1991:120-121). Într-un mod similar, și tăcerea ascunde un anume înțeles. De exemplu, într-o carte pentru copii care are ca subiect minciuna, este desenată o femeie care-și întreabă fiica: Știe cineva ce s-a întîmplat cu vaza care era pe masă?" Fetița e pusă în postura unui mincinos, desenul arătînd că ar gîndi: " Dacă nu spun nimic, mama nu va afla niciodată că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de fapt o alegorie concisă, textul vorbește despre lucruri și scene semnificative, iar acestea despre emoția care este cuprinsă În ele. Este o operă deschisă care cere imperios colaborarea inteligentă și empatică a cititorului. Un text dramatic fără indicații scenice „Desenați un iceberg plutind pe o mare rece. El Își arată doar o mică parte deasupra mării, În timp ce partea cea mai mare e ascunsă sub apă. La fel ca icebergul, haiku-ul ne arată În cele 5-7-5 silabe o foarte mică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un nesaț (al oricărei vîrste cronologice) care saltă viața În alt orizont existențial: copilul flămând hrănindu și cu valuri singurătatea Mila poate sublima Închipuind și alte ipostaze ale reacțiilor copilărești, cum ar fi aceea a generozității compensatoare: Pe masa goalăcopiii desenează un coș cu fructe Lucia Amarandei sau a așteptărilor irepresibile ale unei naivități nevinovat utopice: copilul la gardașteaptă vântul să-i dea nuci de la vecin Radu Patrichi Alt clișeu al copilului și al copilăriei capotează În nostalgie, prea serioasă ca să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
normelor care se referă la folosirea ei. Le prezint elevilor o fișă de cunoștințe referitoare la folosirea virgulei: 1. Pentru a despărți cuvintele în cadrul unei enumerări Ăredate prin părți de propoziție de același fel): a) George, Alina, Paul și Anca desenează. b) Copiii cântă, râd, sar și bat din palme. c) FătFrumos era tânăr, voinic, puternic și bun la suflet. d) Prin fața ferestrei trec în goană case, copaci, câmpuri. 2. Pentru a separa de restul propoziției numele unei ființe, care este
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu ochi ucigători este exorcizat prin imagine, care dă vederii frontale valoare profilactică. Ochiul pictat înlătură ochiul rău. Iar pe cupele cu figuri roșii, pe care toți luptătorii sunt desenați din profil, numai războinicul muribund, deja despărțit de lume, are privilegiul de a fi văzut din față, ca pentru a-l interpela pe spectator 9. Inventarea efigiei, această contra-metamorfoză a informului în formă și a materiei moi în materie dură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevărații inventatori ai artei (arta romană, axată pe copii, trecând drept o coadă de cometă, un avatar mai mult sau mai puțin respectabil al Originii). Era înainte de expediția lui Bonaparte și de gravurile lui Vivant-Denon, diplomatul artist care, călare, a desenat unul câte unul templele întâlnite în cale. Karnak nu exista în ochii secolului al XVIII-lea, nici preistoria (primul desen paleolitic, un os pe care erau gravate două căprioare, a fost descoperit în 1834, iar în 1879 frescele de la Altamira
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
două operații fără îndoială complementare. Acestea nu mai sunt semnale, ca la animale, ci semne. Scrierea fonetică nu este o creație ex nihilo a creierului, ea provine din acel grafism ambiguu care explică dublul sens al verbului grec graphein, a desena și a scrie, sau chiar al mexicanului tlacuilo, termen care în limba nahuatl însemna și pictor, și scrib. În schimb, când apare scrierea, preluând cea mai mare parte a comunicării utilitare, ea ușurează sarcina imaginii, care devine disponibilă pentru funcțiile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înlocuită de cea tipografică. Avântul tiparului se produce în detrimentul cărții ilustrate, colorate, anluminate, cu figuri alegorice. Dispar, sau trec în plan secund, imaginea narativă, povestirea în imagini, ca și vitraliul, tapiseria (să ne gândim la Apocalipsa de la Angers, prima bandă desenată), lintoul, fresca. Evul Mediu a fost în mult mai mare măsură o "civilizație a imaginii" decât era noastră vizuală, iar vârsta clasică l-a acoperit cu pagini cenușii. Până la apariția litografiei în secolul al XIX-lea, cartea elitelor este austeră
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pictura ține de icoană, iar fotografia de indice. Este, mai exact, o punere în formă de amprentă, adică un compromis între creație și reproducere. Amprente aproape imateriale, fără grosime și greutate, depuse orbește pe un material fotosensibil. Lumina nici nu desenează, nici nu scrie. "Creionul de lumină" este orb: el nu are nici cod, nici intenție. Focalizarea, alegerea momentului și cadrajul sunt, desigur, intenționale. Dar clișeul final nu înfățișează decât semnalul fizic al unui agent fizic, transformarea riscantă a granulelor de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pentru filozofii matematicieni greci acestea erau oarecum același lucru. (Chiar și astăzi, ca urmare a influenței lor, avem numere pătratice și numere triunghiulare [Figura 5].) În acea epocă, să dovedești o teoremă matematică era deseori la fel de simplu cum era să desenezi un portret grațios; uneltele folosite în matematica grecilor antici nu erau creionul și hârtia, ci rigla și compasul. Iar Pitagora considera că există o legătură profundă și mistică între forme și numere. Fiecare număr-formă avea un înțeles ascuns, iar cele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Astăzi, marile probleme nerezolvate ale matematicii sunt expuse în conjecturi imposibil de demonstrat de către matematicieni. În Grecia antică, însă, numerele-forme inspirau un mod diferit de a gândi. Faimoasele probleme nerezolvate erau de natură geometrică: Folosind doar rigla și compasul, puteți desena un pătrat cu aria egală cu cea a unui cerc dat? Puteți folosi aceste două instrumente pentru a triseca un unghi? Construcțiile și formele geometrice erau totuna. Zero era un număr în aparență lipsit de orice rațiune geometrică și, de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
neregulate, precum parabola, depășeau cunoștințele matematicienilor de atunci. Totuși Arhimede a descoperit un mod de a măsura aria secțiunii parabolice, recurgând la infinit. Primul pas a fost să înscrie un triunghi în interiorul ei. În cele două goluri rămase, el a desenat alte triunghiuri. De data asta, rămâneau patru goluri, pe care le-a umplut cu mai multe triunghiuri, și tot așa (Figura 12). La fel ca în cazul lui Ahile și a țestoasei - o serie infinită de pași, fiecare devenind din ce în ce mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că romanii pătrunseseră între zidurile cetății, siracusanii, înnebuniți de spaimă, nu au reușit să își pună la punct sistemul de apărare. Romanii au năvălit în oraș, dar Arhimede a rămas surd la panica din jurul lui. Stătea așezat pe pământ și desena cercuri pe nisip, încercând să dovedească o teoremă. Un soldat roman l-a văzut pe bătrânul zdrențăros de 75 de ani și i-a poruncit să-l urmeze. Arhimede a refuzat, deoarece nu-și terminase încă demonstrația matematică. Soldatul înfuriat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
secolul al XV-lea, picturile și desenele erau de regulă lipsite de relief și viață. Imaginile erau distorsionate și bidimensionale; cavaleri uriași și plați se iveau din castele minuscule, diforme (Figura 17). Nici cei mai buni artiști nu puteau să deseneze o scenă realistă. Nu știau cum să utilizeze puterea lui zero. Cel care a demonstrat pentru prima oară puterea unui zero infinit a fost un arhitect italian, Filippo Brunelleschi: el a creat o pictură realistă, utilizând un punct de fugă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Descartes, francezul Pierre de Fermat (renumit pentru ultima lui teoremă) și englezul Isaac Barrow - au pus la punct diferite metode pentru calcularea tangentei unei curbe, în orice punct dat. Dar, ca și Cavalieri, toți au votat împotriva infinitezimalelor. Pentru a desena o linie tangentă în orice punct dat, este mai bine să o luați pe ghicite. Alegeți alt punct din apropiere și uniți-l cu primul. Linia obținută nu este tocmai o tangentă, însă în cazul în care curba nu este
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
rusească, unde, neavând ce face, a fondat o nouă disciplină: geometria proiectivă. Matematica lui Poncelet a reprezentat apogeul muncii începute de artiștii și arhitecții secolului al XV-lea, precum Filippo Brunelleschi și Leonardo da Vinci, care au descoperit cum să deseneze în mod realist - în perspectivă. Când într-o pictură „paralelele“ converg către punctul de fugă, observatorii sunt păcăliți să creadă că liniile nu se întâlnesc niciodată. Pătratele de pe podea devin trapezoidale într-o pictură; totul este puțin distorsionat, însă pare
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]