4,963 matches
-
întrebări ale omenirii, dar neuitând să reacționeze la afacerile curente. Urmând exemplul profesorului lor, liberalii aronieni au scris astfel și cărți savante, și editoriale, demonstrând că inteligența superioară și curajul civic se pot exprima în ambele registre. Chiar dacă unii dintre discipolii începuturilor, spre deosebire de Aron însuși, au sucombat temporar „iluziei” comuniste în tinerețe - Franșois Furet, Alain Besanșon, Claude Lefort -, opoziția liberalilor neotocquevillieni (sau aronieni) față de comunism a fost, timp de mai multe decenii, cea mai convingătoare respingere a tentației iliberale în Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a și spus despre el - „inclasabil politic”. Ceea ce-l face inclasabil este, pe lângă tot ce am spus până acum, rigoarea adeziunii sale la fondul gândirii liberale, moderația, scepticismul, oroarea de mesianisme și utopii. Prin urmare, Lilla se deosebește net de discipolii lui Leo Strauss și Allan Bloom care susțin (când nu inspiră) Administrația Bush. Ca și Strauss, de care îl apropie cel mai mult interesul pentru „problema teologico-politică” (obsesia lui Carl Schmitt!) și admirația pentru antici, Lilla e un fel special
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
își pune în același loc întrebări și mai chinuitoare, încercând să înțeleagă ce i-a determinat pe intelectualii trăitori în democrații să aleagă tirania. Mißosz - care i-a inspirat și pe alți critici occidentali ai comunismului, ca Alain Besanșon și discipolii acestuia (de pildă, Franșoise Thom) - scria despre Polonia stalinistă, așadar despre o tiranie pe care o cunoscuse din interior înainte de a „alege libertatea”. Biografiile prezentate de Mißosz parabolic formează o tipologie a itinerariilor individuale de ajustare la tiranie, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
interbelice și editor al lui Carl Schmitt), Posthistoire. Ist die Geschichte zu Ende?, Reinbeck bei Hamburg, Rowohlt, 1989. Cititorul poate vizita situl www.straussian.net pentru a descoperi întreaga „rețea” a straussienilor, din care face parte și Mark Lilla. Alți discipoli notorii ai lui Strauss: Harry V. Jaffa, Joseph Cropsey, Clarence Thomas, William Bennett, Irving Kristol. 7. Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism, Democracy, Harper and Row, New York, 1975; toate citatele sunt din cap. XIII, „Growing Hostility” (pp. 143, 150). Traducerea îmi aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
and the Art of Writing, Bloom se apropie de Platon „păgânul”, cel transmis de Al-Farabi și Maimonides printr-o manevră apropiată de ketman, pentru a înșela vigilența dogmaticilor; aici se găsește una din cheile ezoterismului imputat deopotrivă lui Strauss și discipolilor săi; b) traducerea comentată a lui Émile, de Rousseau; în esență, o altă utopie pedagogică, asemenea scrierii lui Platon - în același spirit, Bloom a comentat și Banchetul; c) o masivă antologie de eseuri, Giants and Dwarfs: Essays 1960-1990; d) un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Rowman and Littlefield, Lanham, 1995). Să revenim la activitatea didactică, la magisteriul lui Allan Bloom. Arătam mai sus că a umblat mult, din universitate în universitate, lucru obișnuit în Statele Unite. Ca și în Europa medievală, când magiștrii erau urmați de discipoli peste tot, construind astfel itinerariile unei neobosite peregrinatio academica și prefigurând formele actuale de networking, Bloom a fost urmat de mulți studenți, în special doctoranzi, de la Cornell la Toronto, apoi de la Toronto la Chicago. La Cornell, unde a ajuns deja
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi făcut parte din cabala menționată, este reala fascinație a unor figuri cu evidente afinități elective și statornice contacte - Leo Strauss, Alexandre Kojève, Allan Bloom, pentru a nu menționa decât pe cei mai importanți, fiecare având o listă lungă de discipoli (aproape) la fel de faimoși - pentru arcanele guvernării, pentru transmiterea (cvasi)secretă a cunoașterii, prin contact pedagogic direct, mergând până la forme fizice de eros paidikos. Este imposibil să repertoriez aici toate cele ce s-au pus în seama lui Allan Bloom după
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puțin familiarizat cu dezbaterile din Statele Unite. Pe spațiul unei întregi cărți, Anne Norton a înfierat „cabala neocon” în Leo Strauss and the Politics of American Empire (Yale University Press, New Haven, 2004), oferind multe informații utile despre Strauss, prietenii și discipolii săi (așa-numiții Straussians), dar fără să aducă probe serioase exact în domeniul politicii internaționale. Că Bloom ar fi mai curând de stânga decât de dreapta (sau, în limbajul confuz al Stângii, mai curând liberal decât conservator) este teza lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nimic de-a face cu importantul curent istoriografic lansat în Germania cu numele Historismus, ținta predilectă a filozofilor, uneori din pricina apropierilor foarte sporadice dintre generația mijlocie a curentului, reprezentată de Friedrich Meinecke, și național-socialism. Lucrările lui Jörn Rüsen și ale discipolului său Friedrich Jaeger au „reabilitat” pe deplin extraordinara contribuție a istorismului german, propunând o critică pertinentă și judicioasă. 7. Mă rezum la câteva referințe. Una din cele mai pătrunzătoare recenzii de întâmpinare a fost semnată de Charles Kesler în august
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care a dezlănțuit o adevărată campanie împotriva lui Macedonski și i-a hotărât destinul în epocă. În 1890 încă, în articolul Chestiuni ortografice, literare și politice, el formula, în același spirit deformator, observații asupra versificației eminesciene. Doar târziu, în 1904, discipolul său, Mircea Demetriade, în Iconoclaștii, îi va recunoaște lui Eminescu talentul, explicând evoluția lui „nefericită” prin influența Junimii. Între cei împotriva cărora L. a dus campanii polemice este și V. Alecsandri. Iritat de „domnia” literară a acestuia, Macedonski îi supune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
satanismul baudelairian - bogat ilustrat în revistă - Macedonski reține implicațiile titaniene și frământările scindării între puritate și păcat, în timp ce I.C. Săvescu îi adaugă expresia unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă trimit plăcerile „îngrozitoare”, stările ambigue, Baudelaire fiind receptat ades prin discipolul său, Maurice Rollinat (tradus în L. chiar în 1883, anul apariției Nevrozelor). Th. M. Stoenescu, cu o gesticulație agonică și fantezii macabre (Necrofilul, Prințul Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
au succedat de-a lungul timpului și care l- au privit, dacă nu cu o indiferență condamnabilă, cel mult cu o rezervă la fel de condamnabilă. Periplul memoriei sale este unul particular pentru că, din nefericire, imediat după moartea sa vocea admiratorilor și discipolilor săi, între care; Vasile Trifu, Victor Gomoiu, Nichifor Crainic, Dimitrie Bagdazar, Constantin Angelescu, Alfred Rusescu și multor somități internaționale ale științei au fost repede acoperite de corul detractorilor săi autohtoni; Ion Nițescu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
curiozitate științifică, pasiune pentru studiu, rigoare și severitate profesională, empatie cu durerea omului în suferință și înclinație religioasă, rezona cu întreaga ființă a tânărului învățăcel care, în scurt timp, îi va deveni unul dintre cei mai devotați elev, colaborator și discipol (foto pg. 284 jos,288 jos). După absolvirea cursurilor facultății, în 181, ocupă prin concurs unul din cele două posturi de extern (alături de viitorul profesor A Gooset) din clinica profesorului Lancereaux de la spitalul Hotel Dieu, în care disciplina, rigurozitatea și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din cele două posturi de extern (alături de viitorul profesor A Gooset) din clinica profesorului Lancereaux de la spitalul Hotel Dieu, în care disciplina, rigurozitatea și calitatea actului medical l-au impresionat pe tânărul medic (foto, 282 jos, 283). Compatibilitatea excepțională între discipol și dascăl, având la bază inteligența sclipitoare, intuiția deosebită, extraordinara capacitate de muncă, meticulozitatea și comuniunea de idei, l-au adus repede pe tânărul învățăcel în postura de colaborator al marelui său dascăl, încât la sfârșitul celor doi ani de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și viață, pentru prima dată, în cele trei lecții celebre susținute în fața studenților în februarie 105; „Finalitatea în biologie”, „Materialismul” și „Noțiunile de Suflet și Dumnezeu în Fiziologie” reunite în cartea „Philosophie Biologică” publicată în 105. Reeditată în 144 de discipolul său dr. Vasile Trifu (primul său editor și biograf) sub titlul „Fiziologie Filosofică - Noțiunile de Suflet și Dumnezeu în fiziologie”, ediție care în 1 va fi criticată pentru „vetustețe’’(?) de Răzvan Codrescu în ediția sa din același an. Acest editor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
introducerea și fundamentarea principiului de cauzalitate în determinismul bolilor. Pentru a umple acest gol regretabil, dintr-o expunere care se dorește corectă, doctă și echidistantă, vom sublinia noi ceea ce Etienne Lancereaux a însemnat pentru evoluția științelor medicale, motiv pentru care discipolul său Paulescu considera că are motive întemeiate să afirme în minunatele sale lecții de deschidere; „Lancereaux a însemnat pentru medicină ceea ce a însemnat Claude Bernard pentru fiziologie și Louis Pasteur pentru biologie” (Paulescu N. C. - Conferința de deschidere a lecțiilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care a dominat secolul al XX-lea, își găsește și ea astăzi locul cuvenit, probând vitalitatea gândirii paulesciene etichetată la timpul său ca “paulism” (Dimitrie Voinov) cuprinsă în monumentala sa carte “Philosophie Biologică” și apoi în “Fiziologie Filosofică” redactată de discipolul său Vasile Trifu (Ed. Fundația regală pentru literatură și artă, Buc. 144). Modestia, dăruirea, principialitatea, grandoarea creației sale științifice, într-un cuvânt, geniul său, au stârnit admirația contemporanilor (chiar și a dușmanilor săi) peste tot în lume, admirație care continuă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
înțelege și plasa lucrurile și fenomenele în firescul lor. Format ca medic și cercetător în atmosfera științifică a Parisului la sfârșitul secolului al XlX-lea, absolvent și doctor al facultăților pariziene de Medicină, de Științe Biologice și Fizicochimice, elev și discipol al lui Etienne Lancereaux președintele Academiei de Medicină din Paris, contemporan cu Dastre, Huchard, Laborde, Reinyer, descoperitorul insulinei și autorul a numeroase lucrări de referință în cercetarea fundamentală, Paulescu s-a impus în lumea științifică a timpului său prin acuratețe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fost definitiv scoasă din știință prin demonstrația lui Pasteur, erau încă destui oameni cu pretenții de savanți care să o susțină, mai ales după ce Haeckel lansase teoria monerelor ca forme primitive de viață și pentru care profesorul Leon (elevul și discipolul lui Haeckel) dovedea un cult pe care-l profesa cu ardoare. Răspunsurile argumentate ale lui Paulescu, nu numai că demolează complet afirmațiile profesorului Leon, dar se constituie și într-o lecție de atitudine, onestitate, acuratețe și spirit critic, în limitele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a întreprinderii raționale, plecând de la principii diferite, uneori diametral opuse ca viziune asupra lumii, până la a crea sisteme filosofice mai mult sau mai puțin practice și utilizabile în organizarea socială. Cei doi titani ai gândirii filosofice antice, Platon și Aristotel, (discipoli ai lui Socrate) prin scrierile lor Republica și respectiv Politika, au marcat decisiv gândirea filosofică de-a lungul istoriei umanității prin promovarea a două idei de bază: a colectivismului statal - în cazul lui Platon și a unei societăți bazate pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Veniți binecuvântații Părintelui meu de moșteniți împărăția ce este gătită vouă de la întemeierea lumii căci am flămânzit și Mi-ați dat de mâncare, am fost bolnav și M-ați îngrijit etc..." „Dar când ți- am făcut noi toate acestea?” întreabă discipolii. „Amin zic vouă, întrucât le-ați făcut unuia din acești frați mai mici ai Mei, Mie mi leați făcut’. Pentru ca exemplul să fie universal, indiferent de nație, și să unească într-adevăr toți oamenii, evocă pilda bunului samaritean care a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-i trimite în lume. Fără îndoială că Hristos nu putea trimite în lume pentru a propovădui evanghelia oameni pătimași, neinstruiți și nepătrunși de adevărurile sale. Prin cuvânt și exemplu personal el reușește să facă din cei 12 apostoli (ucenici și discipoli ai săi), cei mai mari filosofi, învățați și binefăcători ai Omenirii, curățindu-i de patimile de proprietate și dominație care au frământat omenirea în toată istoria sa, transformându-i astfel în cei mai mari sfinți care au existat pe pământ
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
față de poligamie. Este exemplul lui Filip - landgraful de Hessa - care dorea oficializarea unei căsătorii cu o a doua femeie, deși soția era în viață și aveau opt copii. În urma unei „consultații de conștiință” Luther, Phillipp Melanchthon (147-1560), Martin Bucer (141-1551), discipoli și colaboratori apropiați ai lui Martin Luther, împreună cu cinci teologi, permit acest lucru având ca motivație „pentru mântuirea trupului și a sufletului său și pentru slava lui Dumnezeu". Martin Bucer a mers până acolo încât a scris o justificație a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că de fapt acesta nu ar fi decât o dezvoltare naturală a iudaismului. Ori vechiul și noul testament fac parte integrantă din religia creștină, prin urmare nici iudaismul nu ar trebui sa fie de origine divină. Mai mult, unul din discipolii acestui curent, într-o carte intitulată „Viața lui Iisus”, prezintă istoriile evanghelice ca pe niște mituri, ca și cum nu ar fi fost scrise și trăite aievea. Această opinie avea să degenereze prin Bruno Bouer (180-1881) până acolo încât să susțină că
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sub o dublă influență. Dincolo de munți era influența agresivă a catolicismului impus cu forța de maghiari, iar dincoace de munți se manifesta influența slavonismului, mai ales a celui sârbesc. Din secolul al XV-lea se adaugă ereziile protestante, începând cu discipolii lui Huss, continuând cu discipolii lui Luther (mai ales sași) și Calvin (mai ales unguri), fiecare încercând să atragă populați a românească de partea sa. Primul pas în această încercare a fost făcut prin traducerea bibliei datorată diaconului Coresi la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]