4,692 matches
-
care însuflețește reprezentația și reînvie intriga. De la simbol la distopie, parcurgi toată gama de emoții. Ai scris vreodată poezie? JB. Da, am scris ceva poezie, cam de la șaisprezece la douăzeci și cinci de ani. Dar era slabă. Era o poezie prozaică și discursivă. Cred că scriu mai bine proză lirică decât poezie prozaică. LV. O ultimă întrebare: cât anume știi despre realitatea comunistă pe care ai descris-o în The Porcupine? Ce înseamnă pentru tine căderea comunismului? JB. M-am născut în 1946
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și o bibliografie completează această carte încadrabilă într-o sferă mai largă de preocupări, Z. fiind și coautoare a unor manuale de limba și literatura română pentru liceu. În Narațiune și poezie se demonstrează că, între posibilele moduri de organizare discursivă a textului, narativul dezvoltă strategii specifice care contribuie la efectul poetic al textelor epice. Contradicția dintre narativ și liric, categorii distincte, este abordată prin intermediul paradigmelor cercetării moderne spre a defini rolul narativității în poezia modernă. Cadrul teoretic alătură domenii diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
teoretic alătură domenii diverse: teorie literară, estetică, poetică, retorică, stilistică, psiholingvistică. Ele se dovedesc apte să releve punerea în mișcare a mecanismelor „care pot fi descrise adecvat doar de sintaxă în relația ei cu semantica și cu fenomenele de origine discursivă”. Pentru demonstrație, este selectat un corpus de texte care reflectă evoluția poeziei române moderne de la Ion Heliade-Rădulescu la Mircea Cărtărescu. În mod neașteptat, din aceste analize lipsește contribuția poetică, de început, a lui Geo Bogza, poate cea mai reprezentativă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
interes crescând în rândul cercetătorilor, interes datorat în mare parte dificultăților pe care structurile de acest tip le ridică la diferite niveluri de analiză. Analiza tiparului (Det) N1 de N2 interesează mai multe compartimente de studiu al limbii. În plan discursiv, modelul de construcție stă sub semnul manifestării atitudinii subiective a emițătorului, realizările lui fiind considerate sintagme puternic marcate afectiv 1. Această particularitate este, în esență, strâns legată de comportamentul sintactic și semantic de tip special. Încărcăturii stilistice îi corespunde la
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
a) Componenta diacronică. În majoritatea studiilor recente (pentru limba română sau pentru alte limbi în care este înregistrat tiparul) structura este analizată doar în sincronie. În limba română, subtipurile construcției nu înregistrează variații semnificative de-a lungul timpului, însă valorile discursive și stilistice și mecanismul de decodare a sensului diferă și în funcție de perioadă (pentru limba română, de pildă, utilizările din faza actuală exploatează combinații din ce în ce mai îndrăznețe de cuvinte, pentru înțelegerea cărora este nevoie adesea de informații suplimentare, în timp ce exemplele identificate în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Acest conflict duce la conturarea argumentației ca instrument al activității intelectuale și la dezvoltarea plăcerii discuției la și după perioada adolescenței. În această etapă de vârstă se atinge maturitatea intelectuală cu întregul ei complex de modele ideo verbale, instrumentele gândirii discursive. În cazul unei sărace alimentări culturale acest nivel nu poate fi atins. În perioada puseului de creștere, cu angoasele și cu neliniștile lui, produsele inteligenței se eclipsează temporar. Apoi trece pe primul plan constituirea concepției despre lume și viață. Mulți
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și același?”). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
binevoitoare, să-i scape asimetria așa zicănd metodologică pe care tocmai am comis-o: banii au fost trecuți prin pulbere de folclor, iar dorințele prin pretinsul pesmet al teoriei... Dar e un artificiu al zigzagului, adică al lipsei de unitate discursivă pe care intenționat mi-am asumat-o, căci acum am de gănd să fac un salt... metafizic! Dorințele personajului din Filantropica îl aruncă din zona gri a societății (zona aceea unde supraviețuiesc vrăbiile) în zona mefistofelică a existenței. Mefisto are
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
sens, de posibile răspunsuri „științifice” sau de alt tip. Experiența religioasă este non-discursivă și se bazează pe Înțelegerea lucrurilor În mod imediat și emoțional (cu sentimentul considerat ca opus al gândirii), chiar dacă, În final, se organizează sub forma unei cunoașteri discursive și raționale; experiența religioasă este, sub anumite aspecte, asemănătoare cu cea estetică (R.D. Drennnan, apud Flannery, 1976). Exaltarea emotivității este evidentă mai ales În rituri: ceremoniile religioase sau riturile cu un caracter public vizibil Își găsesc adesea rațiunea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
agirait, comme le fait remarquer Magda Jeanrenaud, de la logique de la dichotomie dedans/dehors.258 Une analyse du texte de départ nous montre que la cohérence sémantique est homogène, l'argumentation est logique, le registre de langage, tout comme la logique discursive șont respectés tout au long de l'exposé. Cette déclaration du président français a été traduite, en entier ou fragmentairement, dans des journaux roumains. Comme îl s'agit d'un discours officiel, c'est le sens qui doit être rendu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
champ de pratique humaine qui le contraint). En tânt que processus de sémiotisation du monde, le discours fait référence à l'objet empirique soumis à l'analyse, c'est-à-dire au texte, oral ou écrit, porteur de traces de l'occurrence discursive, aussi bien que de contraintes du genre discursif.319 Tous ces facteurs favorisent, en effet, l'acte discursif, la production de l'énonciation porteuse de signification. Olga Gălățanu parle de deux dimensions associées à l'acte discursif : d'une part
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pacte discursif, ce contrat qui se place à la base de la création de tout discours. Antonio Rodriguez définit le pacte discursif, en tânt que " structuration transhistorique ", comme " un contrat implicite qui détermine l'identification et la compréhension d'une dominante discursive dans leș textes "323. L'existence d'un " pacte discursif " suppose, dans un premier temps, qu'il y a aussi un " pacte littéraire ", et ensuite un " pacte lyrique ", celui dont parle Rodriguez et qui se trouve à la base de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un programme idéologique, des goûts d'un individu, d'un groupe, d'un moment. Ce șont leș critères pragmatiques de la réussite historique, c'est à dire la durée, qui n'est rien d'autre qu'un fonctionnement textuel, une activité discursive de relais.553 Și la traduction se fait écriture, elle entre automatiquement dans la littérature de la langue d'accueil : de cette manière, le plus beau poème hongrois a été déclaré l'Ode to the West Wind de Shelley dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
premier déictique " ici " n'a aucun référent et, en plus, son emploi crée un non-sens, puisqu'on a déjà un complément de lieu dans la phrase (" au village "). Nous pouvons appeler une telle structure, fondée sur un manque de logique discursive, " de faux vers en miroir ". Une décision traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
2010. RICŒUR, Paul, La métaphore vive, Seuil, Paris, 1975. RIFFATERRE, Michael, Sémiotique de la poésie, traduit de l'anglais par Jean-Jacques Thomas, Éditions du Seuil, Paris, 1983. RIMBAUD, Arthur, Œuvres, Dunod, " Classiques Garnier ", Paris, 1997. RODRIGUEZ, Antonio, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, Pierre Mardaga, Sprimont, 2003. ROHOU, Jean, Leș études littéraires, Nathan, Paris, 1993. DE SAUSSURE, Ferdinand, Cours de linguistique générale, Payot, Paris, 1995. SUHAMY, Henry, Leș figures de style, PUF, " Que sais-je? ", Paris, 1981. TODOROV, Tzvetan, Poetica. Gramatică
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
objet ni l'organisation textuelle considérée en elle-même, ni la situation de communication, mais l'intrication d'un mode d'énonciation et d'un lieu social déterminés. Le discours y est appréhendé comme activité rapportée à un genre, comme institution discursive : son intérêt est de ne pas penser ces lieux indépendamment des énonciations qu'ils rendent possibles et qui leș rendent possibles. L'analyste du discours [...] ne part d'un genre que pour l'inscrire dans șes lieux et ne délimite
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș Identités Nationales et l'Interculturalité, 1997, p. 17. C'est nous qui soulignons. 321 Ibid. 322 Michael Riffaterre, " Modèles de la phrase littéraire ", în Problèmes d'analyse textuelle, Didier, Paris, 1971, p. 43. 323 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, Pierre Mardaga, Sprimont, 2003, p. 88. C'est nous qui soulignons. 324 Dans la traduction, le pacte lyrique passe du traducteur au lecteur. Îl s'agirait donc de ce que Mathilde Vischer appelle " un pacte lyrique de second
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans le texte șont forcément, au moins en pârtie, celles de ce dernier. " V. Mathilde Vischer, La traduction, du style vers la poétique : Philippe Jaccottet et Fabio Pusterla en dialogue, op. cît., p. 43-44. 325 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, Pierre Mardaga, Sprimont, 2003, p. 88. 326 Maurice Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, Gallimard, Paris, 1945, p. 299. 327 V. Basarab Nicolescu qui affirme qu'" à l'ère transdisciplinaire [...], le monde seră rempli par le silence de la parole
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
images) et de chaque groupe de sens (diagrammes) : état hyperbolique et parfait de la "forêt de symboles" baudelairienne. " 369 Român Jakobson, Essais de linguistique générale, op. cît., p. 67. C'est nous qui soulignons. 370 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, op. cît., p. 44. 371 Dans le jargon de la grammaire générative-transformationnelle, la notion de " déviation " est appelée aussi " agrammaticalité ". V. Jean Cohen, Le haut langage : Théorie de la poéticité, op. cît., p. 18. 372 Jean Cohen, Le haut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
32, 1978, p. 430 : " Și la métaphore se définit essentiellement comme transgression d'un contexte sémantique, alors la poésie lyrique se définira comme transgression des schèmes discursifs [...]. " C'est nous qui soulignons. 426 V. Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, op. cît. 427 Idem, p. 431. C'est nous qui soulignons. 428 V. Jean Cohen, Le haut langage: Théorie de la poéticité, op. cît., p. 34 : Și le trăit pertinent de la différence poésie/non-poésie est l'écart, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
possède la nécessité d'une formule mathématique. " V. Hugo Friedrich, Structure de la poésie moderne, op. cît., p. 266. 470 Idem, p. 1463. C'est nous qui soulignons. 471 Idem, p. 1081. 472 Ibid. 473 Antonio Rodriguez, Le pacte lyrique : configuration discursive et interaction affective, op. cît., p. 36. C'est nous qui soulignons. 474 V. Ibid : " Ainsi, en opérant la distinction entre ces deux éléments, îl nous est possible d'envisager une poésie narrative, didactique, dramatique, tout comme îl est possible
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pare a fi să admitem existența unui adevăr bimodal sau plurimodal, să admitem că există diferite "moduri de a cunoaște" sau că există două tipuri fundamentale de cunoaștere, fiecare folosind un sistem propriu de semne lingvistice : științele, oare folosesc modul "discursiv" și artele, care folosesc modul "reprezentativ". *11 62 Reprezintă oare arabele tipuri adevărul ? Primul se referă la ceea ce se înțelege de obicei prin filozofie, în timp ce ultimul se referă la "mitul" religios și la poezie. Acesta din urmă ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
veridică. în pledoaria ei în favoarea simbolismului reprezentativ ca formă a cunoașterii, Susanne Langer pune accentul nu atât pe literatură cât pe artele plastice și, în special, pe muzică. Se pane că ea consideră literatura ca fiind oarecum o combinație de "discursiv" și de "reprezentativ". Dar elementul mitic sau imaginile arhetipice ale literaturii ar corespunde ideii ei despre reprezentativ.*12 Trebuie să facem distincție între concepțiile potrivit cărora arta constă în descoperirea sau intuiția adevărului și concepția că arte - și în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru este eliminat complet orice detaliu, ca și cum Loghi ar vrea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]