6,113 matches
-
o singură clipă la fata care așternuse o parte din sufletul ei pe hârtia aceea. În loc de asta, am pus scrisoarea În sertarul biroului meu și mi‑am jurat să găsesc un mod de a o ajuta pe Anita. Părea mai disperată decât oricine scrisese vreodată la revistă și era imposibil, cu atâtea țoale care zăceau pretutindeni pe‑aici, să nu găsesc o rochie decentă pe care să o poată purta la o Întâlnire romantică pe care speram că o va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
treizeci și cinci de ani s‑a apropiat, dând să urce, dar s‑a oprit la jumătate de metru de ușă când a văzut‑o pe Miranda Înăuntru. — O, eu, ăă... s‑a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi urcat și ea, am nădăjduit În taină că o să scape. — Eu, ăă... a, da! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
revenit la realitate. — Du‑te, a șoptit ea și s‑a uitat la mine cu o rară expresie de simpatie. Și m‑am dus. 14 — Nu poți să apari Într‑un taxi, mi‑a spus Lily În timp ce eu mă dădeam disperată pe gene cu noul rimel Maybelline Great Lash. E o petrecere la țol festiv. Cheamă o mașină de serviciu, pentru numele lui Dumnezeu. S‑a uitat la mine Încă vreun minut sau două, după care mi‑a luat rimelul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bronșită, o toxiinfecție alimentară Îngrozitoare și permanenta tuse tabacică, plus o răceală În toată regula, și nu stătusem nici o zi acasă pe caz de boală de aproape un an. Reușisem să trag o fugă la doctor o singură dată, eram disperată să capăt o rețetă pentru atibiotice când mă alesesem cu una dintre infecțiile În gât de care am pomenit mai Înainte (mă strecurasem În biroul doctorului și ordonasem secretarei să vină un doctor imediat să mă vadă, atunci când Miranda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
te sune imediat. Telefonul a sunat câteva secunde mai târziu, dar mie mi s‑a părut că a trecut o săptămână Întreagă. — Andrea, a cântat ea, cu accentul acela franțuzesc Încântător. Ce s‑a Întâmplat, dragă? Monique zice că păreai disperată la telefon. — Disperată? Da, la naiba, bineînțeles că sunt disperată! Briget, cum ai putut să‑mi faci una ca asta? Biroul tău a făcut aranjamentele pentru nenorocitul ăsta de prânz și nimeni nu s‑a obosit să‑mi spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Telefonul a sunat câteva secunde mai târziu, dar mie mi s‑a părut că a trecut o săptămână Întreagă. — Andrea, a cântat ea, cu accentul acela franțuzesc Încântător. Ce s‑a Întâmplat, dragă? Monique zice că păreai disperată la telefon. — Disperată? Da, la naiba, bineînțeles că sunt disperată! Briget, cum ai putut să‑mi faci una ca asta? Biroul tău a făcut aranjamentele pentru nenorocitul ăsta de prânz și nimeni nu s‑a obosit să‑mi spună și mie nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar mie mi s‑a părut că a trecut o săptămână Întreagă. — Andrea, a cântat ea, cu accentul acela franțuzesc Încântător. Ce s‑a Întâmplat, dragă? Monique zice că păreai disperată la telefon. — Disperată? Da, la naiba, bineînțeles că sunt disperată! Briget, cum ai putut să‑mi faci una ca asta? Biroul tău a făcut aranjamentele pentru nenorocitul ăsta de prânz și nimeni nu s‑a obosit să‑mi spună și mie nu numai că o să primească un premiu, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întregul an - nu fusese decât un coșmar absolut oribil. Nu se poate ca femeia asta chiar să creadă că eu, asistenta secundară, se poate duce acolo și accepta un premiu pentru felul În care presa prezenintă moda! M‑am uitat disperată prin Încăpere să văd dacă mai era cineva de la Runway la prânzul cu pricina. De unde atâta baftă. M‑am prăbușit pe un scaun și m‑am gândit să o sun pe Emily sau pe Briget să le cer un sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să Îi sun pe cei care se ocupau de părul și machiajul Mirandei (care, apropo, nu erau aceleași persoane care mă aveau pe mine În grijă - eu eram prelucrată de o femeie cu o expresie veșnic mânioasă, a cărei privire disperată, când mă văzuse pentru prima dată, mă urmărea Încă, În vreme ce Miranda avea doi homosexuali care păreau descinși direct din paginile revistei Maximă și să schimb ora la care trebuiau să vină. Nici o problemă, a chițăit Julien cu pronunțat accent franțuzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a plăcut cine știe ce să Îl spun În momentul acela. — Ai dreptate. — Am? Chiar ești de acord cu mine? — Da. Am fost Într‑adevăr egoistă și nedreaptă față de tine. — Și acum, ce facem? a Întrebat el cu voce resemnată, dar nu disperată. Nu știu. Ce putem face acum? Încetăm cu totul să ne mai vorbim? Încetăm să ne mai vedem? Nu prea știu ce se face În asemenea situații. Dar vreau să faci parte din viața mea și nu pot să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai departe, vrei? Te rog! Să merg mai departe! Te-ai țicnit? În față, drumul era Încă blocat de mașini. Viv se foia de parcă era chinuită de ceva. Se uită Înapoi, spre Fleet Street. — Ia-o pe-acolo, zise ea disperată. — Pe unde? Pe unde am venit. — Pe unde am venit? Ești...? Dar ea pusese mîna pe volan. — Isuse! exclamă Reggie, dîndu-i mîna la o parte. Bine. Bine! Se uită peste umăr și Începu să Întoarcă mașina cu multă trudă. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen, pe cît era În realitate, fără să facă nici un efort -cum stătea tolănită acasă, să zicem, În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se gîndea: Nu face caz din asta. Totul e-n regulă. Comportă-te natural. Fii calmă. Apoi Julia veni lîngă ea și o sărută; mirosea a vin și fum de țigară, arăta Îmbujorată și mulțumită. Și apoi inima - cu toate că Încerca disperată să rețină maxilarul - inima i se Închise strîns, ca o capcană. — Iubito! Îmi pare rău, zise Julia. — De ce Îți pare rău? o Întrebă Helen cu răceală. — E atît de tîrziu! Am vrut să mă Întorc mult mai devreme. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ești ca Reggie. Dacă ar fi neînsurat, ar fi altfel, poți risca; cel mai rău lucru care ți s-ar putea Întîmpla ar fi să te Însori mai curînd decît plănuiai. Faci În așa fel Încît totul pare, zise Viv disperată, a fi gîndit, planificat - de parcă a-i cumpăra o garnitură de dormitor! Știi ce sentimente avem unul față de celălalt. Cum ai spus și tu, ceasul bun sau ceasul rău. S-a Însurat cu o altă fată datorită unui ghinion, unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Aș vrea eu! N-am fost niciodată aici. — Așa zici tu. Nu fi prostuță. Ai văzut cum am Încasat-o, nu-i așa? Își frecă fruntea. Ea se uită Într-o parte, părîndu-i enorm de rău pentru ea și situația disperată În care se afla. — Întotdeauna se Întîmplă la fel, spuse ea cu tristețe. Se termină urît, de fiecare dată. Chiar și acum. El era preocupat În continuare de buton. — Cum? Ce? — Ca acum. Vocea i se risipi. Amărăciunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luă Înainte; merse Încă o sută de metri, și drumul se blocă din nou. Scoase capul pe fereastră. — Dă-mi voie să trec! strigă ea la polițiști de-aici. — În nici un caz. Întoarce-te, ziseră ei făcîndu-i semne cu mîna. Disperată, se Întoarse și o luă spre est, către Soho Square. Apăru un alt blocaj dar mai puțin bine organizat. Opri dubița și puse frîna de mînă, apoi ieși, o luă la fugă și sări, pur și simplu, peste capre. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu buza inferioară Între dinți. — Dacă dumneavoastră credeți...! zise Viv. El Își duse degetul la gură: „Șșș!“ Urechea Încă Îi era lipită de ușă, și Începu să-și miște capul În sus și-n jos - ca un doctor care Încearcă disperat să vadă dacă mai bate inima În pieptul unui muribund. Apoi urmă un cioc-cioc-cioc! autoritar În ușă, care-l făcu să sară de parcă ar fi fost Împușcat. Biletele, vă rog! Soldatul se uită la Viv și se strîmbă oribil. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Umbre de fum privesc disperat pe ferestre, caut și sper vii sau nu... cern nădejdi; clonarea mea continuă, voi trage alt bilet la loz în plic. Metoda secretă hormoni excitanți, induce dopamină dragostea e stăpână, dorințe înșelătoare și atracții alternante. Memorez traumatismele până la ștergerea lor
Programarea omului. Atac by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83906_a_85231]
-
dincolo de înțelegerea omenească. Sătui de tăcere, pașii nesiguri mă poartă spre casă, dar ochii obosiți se mai întorc incă odată spre copacii care atrași ca intr-un dans salbatic mor încet pentru o vreme. Dintr-un colț, îmi fac semne disperate, două gutui uitate pe-o creangă plânsă.. Zâmbesc strâmb și le fac un semn cu mâna, apoi simt cum perdeaua de lacrimi nu-mi mai iartă privirile.. Iar mi-e dor de tine Alexandrice! O vară în roz -galben (Ție
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
întrebe: - Cine a ridicat zidul, când? S-a apucat să strige cât o ținea vocea, dar n-a primit niciun răspuns. Atunci și-a prins capul în mâini jelindu-se, iar lacrimile au prins a curge năvalnic. Începu să lovească, disperată, cu pumnii în zidul cenușiu până îi sângerară, dar peste tot domnea tăcerea sinistră, de nepătruns. Zadarnic s-a tot văitat floarea galbenă, iar fruntea plecată de amar a atins pământul până ce stoarsă de puteri s-a prăvălit învinsă. Tăcerea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Dar voi ziceți parcă nu-i, Cred c-așa e „neamul lui”. După naștere Medicul îi spune-n grabă, Că-i scumpă fetița sa, Însă mama îl întreabă: „Fetița sau dumneata?!” Unui dermato-venerolog La dânsul vine câte-o fată Înlăcrimată, disperată; „Te scap eu, spune el, de boală Examinată-n pielea goală!” Nedumerire muzicală A vizionat „Dama de pică” Și spectatorul cumsecade În mintea lui se-ntreabă,―adică: „Dacă-i de pică oare cade?” Meteorologică Canicula nu prea ne place, Iar
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
absorbită În spațiu și sunt mai mult decât fericită să mă duc acolo. Cum ar fi să dispar Într-o gaură neagră pentru câteva milenii, până când se mai șterge amintirea umilirii mele În public? Obișnuiam să fumez aici când eram disperată; de când m-am lăsat, Îmi repet Încetișor: „Sunt puternică. Sunt invincibilă. Sunt Femeie“. E un cântec al lui Helen Reddy de pe vremea când eram Încă În școală. Îmi plăcea la nebunie faptul că avea același nume ca mine și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
practic plutesc, nu am nevoie de scaun. Scanez cursul valutar, verific piețele, apoi Îmi verific e-mailurile. Zâmbesc văzând că În capul inbox-ului mă așteaptă două de la cele mai dragi prietene ale mele. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy, EMF Încerc disperată să găsesc altă dădacă. Anka a plecat În goană când am confruntat-o În legătură cu obiectele furate. Mama lui Jim a venit din Surrey ca să ne ajute un timp, dar trebuie să plece vineri. Ajutor!!!! Vreo idee? Majoritatea candidatelor cer mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
venit și să-și dea sufletul acolo În liniște. Îmi vine să-l pălmuiesc pentru că irosește timpul celor de la spital. Winston, care s-a dus să-l parcheze pe Pegas, se Întoarce și se duce la recepție. Văzându-mi expresia disperată, intervine și devine el cel insistent. Mă scuzați, domnișoară, avem aicea un copil care are nevoie de Îngrijiri. Vă mulțumesc frumos. După o veșnicie - poate 5 minute -, eu și Ben suntem conduși la un medic. Nedormit și nebărbierit de joia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aproape la fel de „modestă“ ca și inaugurarea. Conform protocolului din Upper East Side pentru petrecerile în cinstea bebelușilor, nimeni nu s-a atins de mâncare. Tocmai intrasem când mi-a sunat mobilul. —Alo? —Trebuie să-ți faci șuvițe! țipă o voce disperată. Era George, stilistul meu. Mă duc la George când nu pot obține o programare la Ariette, adică mai tot timpul, pentru că este permanent ocupată cu Julie. —Ești în Arizona? l-am întrebat („Arizona“ este eufemismul la modă pentru „centru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]