6,536 matches
-
lor francofili). Ei luau act de faptul că România se afla nu Între Germania și Franța, ci Între Germania și Rusia. Mai bine Înfrânți cu Germania, decât Învingători cu Rusia! O Rusie Învingătoare și-ar fi instaurat În zonă o dominație nefastă pentru România (ceea ce avea să se Întâmple, nu după primul, ci după al Doilea Război Mondial). Cartea Germaniei li se părea Însă destul de sigură: era țara cea mai puternică din Europa. În caz de victorie alături de germani, românii ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a fost condamnat comunismul, Însă umbrele comunismului nu vor dispărea cu totul decât o dată cu succesiunea firească a generațiilor. 6 Români și străini Acceptare și respingere Puține popoare europene au avut atât de mult de-a face cu străinii ca românii. Dominația În zonă a trecut de la o putere la alta, modelele de civilizație s-au succedat, iar pe teritoriul locuit În majoritate de români s-au așezat populații de o extremă diversitate. Contradicția fundamentală stă În faptul că acest neîntrerupt asalt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Neamțul îmi explică într-o engleză lentă și cursivă „motivațiile ascunse” ale acestei neparticipări: „Un orgoliu de superputere, suficientă sieși, care știe dinainte că ar fi eclipsat pe toată lumea aici. Nu a mai vrut, pesemne, o nouă confirmare a acestei dominații. Megatehnologiile americanilor sunt în stare să-i umilească oricând pe europeni, pe asiatici, nemaivorbind de africani...”. Omul ne transmite nedumerirea și părerea sa de rău, nu cred că este un antiamerican, cum am întâlnit destui în Europa. Multe autobuze poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care se ascundea pofta unui imperiu roșu barbar, nesatisfăcut doar de a ocupa și spolia, având ambiția - precum nazismul, cu câțiva ani mai devreme! - de a aneantiza conștiința istorică și spirituală a popoarelor ocupate militar, creând un imperiu și o dominație tipic barbară medievalistă. Iată climatul în care generația mea literară a debutat! În ultimii ani, unele „spirite tinere” îi reproșează lui Breban - și generației sale! - de a nu fi făcut „altceva” decât de a resuscita, a reactualiza criteriile și valorile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care-i urăsc și disprețuiesc din răsputeri. Poate acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în Franța, în Parisul ocupat de nemți, și asta, probabil, pentru că ocupația a durat doar câțiva ani. Dar când lumea se „așterne” la o dominație de decenii, oamenii lasă, vrând-nevrând, să joace bunul-simț sau simțul practic, zis și al „realității”. Și atunci, „eroism” înseamnă să faci cât mai puține erori sau compromisuri, să aduci pâinea acasă familiei, să dai copiilor impresia că lumea e cât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
regim totalitar și dușmănos acestor criterii, „perfecțiunea”, cred eu, vrea și poate să însemne „reala și majora creație de valori literare”. Sigur, sunt unii, azi, care neagă existența acestor „reale și majore valori” create în cei cincizeci de ani de dominație roșie, dar eu nu voi intra în polemică cu ei: critica, critica de prestigiu a acestei jumătăți de secol a constatat-o - chiar, dacă, e adevărat, unele texte valabile literar erau susținute cu o atenuare a rezervelor critice, iar criticii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi suficientă o rezoluție a Adunării Generale. În orașul de trei ori sfânt, la jumătatea drumului dintre Orient și Occident, pe care ea l-ar sanctuariza prin prezența-i, ar fi aici aproape, la fața locului, sustrăgându-i pe delegați dominației exclusive a ziarului New York Times și ispitei frazelor-goale. Făcusem deja această sugestie publicând-o în Le Monde, un cotidian mult mai realist decât pare. Jacques Derrida se lăsase convins. Există până și "locația": pe partea stângă a Hebron Road, la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Trei sferturi dintre credincioșii aflați sub jurisdicția patriarhiei grecești ortodoxe din Antiohia se află acum în America Latină. În liturghia ortodoxă, episcop se spune despotes, stăpânul. Înțelesul franțuzescului despote e prea mult. Să zicem: ceea ce a mai rămas din puteri, din dominații și seniorii pentru cel de-al doilea rând al îngerilor. În Egipt, Shenuda al III-lea, papa copt, ia loc chiar în primul rând. Pe tronul său pontifical cu spătar nemăsurat de mare, purtând mitra sa de țar încoronat, crucea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
războiului: este și dilema tribunalului internațional. A face dreptate face cât un război civil? Sau invers: pacea civilă trebuie cumpărată cu prețul unei spălări a crimelor? Acordurile de la Taef au ratificat trecerea, inevitabilă din punct de vedere demografic, de la "maronitism" (dominația creștinilor) la un fel de bipolaritate sunnito-șiită, dar fără a tranșa între ele, și cerând Siriei aflate sub regim dictatorial să patroneze o societate democratică. În aceste condiții, ne putem oare aștepta la altceva decât la o gestionare lentă și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și de mărfuri. Sună marțial, roman, legionar. Nu uit că același buldozer demolează casele palestinienilor vinovați de a fi găzduit, fie și ocazional, un "terorist". Este o armă de război, un dispozitiv de represiune, dar și o unealtă a pionierului. Dominația este inclusă în transport, iar lucrurile militare în lucrările publice. Șarpele de asfalt neted care-și desfășoară zigzagul fără prea multă considerație pentru mediul înconjurător, sfidând curbe de nivel și falii geologice murmură la urechea conducătorului auto mirat poate câteodată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost martirizat și nu regele dumneavoastră. Cad de acord cu el asupra acestui punct. Fără a mai îndrăzni să-i aduc aminte ce credea Claudel, poetul nostru național, despre țara lui: "India e țara în care diavolul și-a întins dominația în modul cel mai nerușinat cu putință" (Sic.) Sfântul Toma, reia spiscopul, a debarcat la Cranganore, unde m-am născut eu, în vreme ce armenii mai continuau să se închine zeului Soare. Și acum, ei mă expulzează ca pe un nespălat... Câtă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însă după grupele gh și ch, scriem ia: ghiață, ghiară, chior, chiag etc. Punct 7: lângă excepția iia, să se adaoge viier în două silabe. Punct 20: Nu cred în răspândirea formelor Cazani, Gogoli, Haricov. În memoriu, se vorbește despre dominația capitalei asupra formării limbii viitoare, lucru de care se vorbește de multă vreme; și se amestecă limba scrisă literară cu forme populare moldovenești ceea ce e neoportun în discuție. Ortografia fonetică e o bună și necesară lucrare, însă fonetismul trebue să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ființa. 4. Soarta noastră a fost comună și după ce alte neamuri ale Europii, lămurindu-și ființa, s-au așezat și și-au făcut evoluția, contribuind la civilizația continentului. Noi am avut o soartă vitregă; am rămas până în veacul XIX subt dominația ultimilor cuceritori asiatici, care, după căderea Bizanțului s-au fixat în sud-estul european. Viața noastră ca popoare libere a fost stânjenită îndelungă vreme. 5. Ideile de libertate și împrejurări nouă ne-au eliberat aproape în același timp. Suntem popoare care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întâmplă că și în această fază a vieții noastre avem parte de calamități istorice. Tocmai când aveam nevoie mai mult decât oricând de pace, a ieșit în Europa acest demon negru al fascismului, născut din grandomanie și din dorința de dominație și cucerire a Germanilor. 7. Cultura Europei e o reluare a vechii civilizații mediteranee. Germanii s-a părut un timp că se integrează acestei culturi. Calitățile lor le-au îngăduit să se ridice rapid după ce și-au însușit mai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Un răspuns al lui B. Shaw bătrân: "Teatrul merge destul de prost. Shakespeare a murit. Molière deasemeni; Și eu nu mă simt tocmai bine." Lacul Neretva (Narento) în curs de creație. Cetățile și orașele de pe coasta Dalmației au avut a suferi dominația stăpânilor mai puternici de la nord, sud și vest: dominația Bizantinilor, a Spaniolilor, Venețienilor, Austriecilor și Turcilor. Puțină vreme Raguza (Dubrovnic) a avut independența ca republică aristocratică; pe urmă s-a supus, păstrându-și numai caracterul cultural slav. Religia dominantă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
destul de prost. Shakespeare a murit. Molière deasemeni; Și eu nu mă simt tocmai bine." Lacul Neretva (Narento) în curs de creație. Cetățile și orașele de pe coasta Dalmației au avut a suferi dominația stăpânilor mai puternici de la nord, sud și vest: dominația Bizantinilor, a Spaniolilor, Venețienilor, Austriecilor și Turcilor. Puțină vreme Raguza (Dubrovnic) a avut independența ca republică aristocratică; pe urmă s-a supus, păstrându-și numai caracterul cultural slav. Religia dominantă a fost catolicismul alături cu ortodoxia și mahomedanismul. Cineva a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
devenit o simplă provincie a regatului ungar sau a regatului polon, sau un pașalâc, cu urmări dezastruoase pentru existența românilor ca neam. Când aceste două regate vecine vor fi dispărut de pe harta Europei, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, când dominația otomană, prin fanarioți, părea că amenință existența Țărilor Române, nici măcar atunci sultanul nu recunoștea că ele fac parte din Imperiul Otoman. Ștefan, această uriașă personalitate, le demonstra vecinilor Moldovei că țara lui nu poate fi cucerită ușor. Era de preferat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cetatea de Baltă) din trupul acestui regat, adică din Transilvania, ca măcar astfel să poată fi păstrat lângă creștinătate și să nu fie deschisă dușmanilor calea prin țara sa spre regatele vecine”. Ultima încercare a regatului maghiar de a restabili dominația sa asupra Moldovei a fost înlăturată în urma victoriei de la Baia. La Codrii Cosminului a fost înmormântată ultima încercare a regatului polon de a subordona Moldova. Datorită pericolului turcesc, dar și datorită victoriilor obținute de Ștefan cel Mare, Moldova devenea o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
financiar mare din partea domnului, dar și o pasiune creatoare, din punct de vedere al creației artistice. Pictura. Pictura medievală românească își are rădăcinile, cum era și firesc, în arta bizantină. După căderea Constantinopolului și a țărilor din sud-estul european sub dominația otomană, Moldova și Țara Românească au devenit cel mai însemnat centru cultural-artistic al lumii ortodoxe prin numărul de monumente și prin valoarea artistice, pe care au avut-o arhitectura, pictura și artele decorative create în secolele XV-XVI. Apogeul artei moldovenești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
masculină în relație cu tema complexului oedipian: „ceremonia inițiatică ajută băiatul să treacă de la o identificare primară feminină la una secundară, masculină”, ceea ce produce o „schimbare majoră în orientarea socială și identitatea proprie a băiatului”. Textele folclorice dezvăluie totuși o dominație feminină modelatoare și sugestiile cele mai pregnante apar în motivul blestemului - catalizator al inițierii masculine, dar și în etapa postliminară surprinsă în colinde, de reintegrare a tânărului la noul statut privilegiat. Acolo însă semnul feminității nu are implicații oprimante, ci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mea a tare de aur!”. Aici, datele suplimentare, ce ar implica antinomia malefic - benefic în interpretarea mâinii stângi ori drepte, sunt eludate la nivelul semnificației, căci mâna însăși este „un însemn regal, un instrument de stăpânire și un simbol de dominație”. Vitalitatea excepțională este augmentată hiperbolic prin natura prețioasă, indestructibilă a înzestrării eroului: nu o armă îi asigură protagonistului victoria împotriva principiului răului, ci chiar mâna cu care s-a născut. Dinamismul solar de pretutindeni în inițierea masculină are forma extremă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se înălțau odinioară construcțiile rituale”, duplicarea lor în spațiul social conferă „gospodarului” statutul superior al civilizatorului și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumii, iar majoritatea arborilor sacri sunt replici ale acestuia. Centrul lumii se află deci pretutindeni unde axa mitică unește sferele. În fragmentul de mai sus, focalizarea o face „mormântul Domnului”, indiciu de creștinism. Născut într-un spațiu de trecere, sub dominația făpturilor mitice îmblânzite și devenite totemuri (leul și zmeul, adesea figuri ambigue, interșanjabile), Mistricean nu va avea nici o întârziere în a-și împlini destinul și a se consacra prin luptă. Nu lipsit de importanță este faptul că și moartea îmbracă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
duce la o așezare mitică, prezentă în basmele românești și în cântecele ritual-ceremoniale: „șiacolo la vale,/ Este-o casă mare,/Cu ferești la soare,/Ușa-n drumul mare,/ Strașina rotată,/ Strânge lumea toată”399. Casa de pe cealaltă lume, aflată sub dominație solară, este o altă reprezentare a centrului lumii. Simbolistica inițiatică păstrează vie această imagine în memoria culturală a lumii, un exemplu fiind ritualurile din triburile primitive în care candidații, adăpostiți într-o casă anume, ating stâlpul ceremonial și rostesc: „Sunt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stihială a monstrului. Singura scăpare din această probă cu răspândire universală se află în protecția solară. Atât eroul, cât și salvatorul lui din balade păstrează atributele flăcăului plecat să se lupte cu stihii telurice sau acvatice. Flăcăul blestemat stă sub dominație solară prin armele sclipitoare pe care le poartă (în colinde având și o cruciuliță de argint) și tocmai acestea îl împiedică pe șarpe să-l devoreze. Balada întărește din nou sugestia: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]