5,717 matches
-
de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica până în față, la tronurile arhiepiscopești și domnești. Ilinca a înaintat doi pași în spațiul care rămânea liber pentru diacon, a ridicat ochii să se cuprindă de frumusețea catapetesmei, s-a închinat și a oftat. S-a întors și a înclinat capul, salutând mai întâi mitropolitul și apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu doamna iar bărbații cu mitropolitul Theodosie și cu vodă. Sala în care mâncau era foarte frumoasă, cu zugrăveala iscusită imitând marmura albă cu vine roz-gălbui, cu ferestre largi. Mihai o privea uimit, nu o mai văzuse. Șerban mutase Curtea domnească în casele sale noi, peste drum de Biserica Doamnei și de casa beizadelelor, în care locuia de fapt doamna sa, Maria. Totul se ridicase în timpul în care spătarul fusese trimis pe drumul pocăinței. Clădirile, cu toate acareturile lor, fuseseră zidite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să te încălzești la foc. A fost odată, să fi fost acu’ mai bine de cincizeci de ani, pe vremea când Radu Vodă Mihnea ducea din Iași trebile și ale Moldovei și ale Valahiei, căci pusese la Târgoviște în scaunul domnesc pe fiu-său Alexandru Coconul... Fetele stăteau pe jos pe scoarța groasă și ascultau cum Radu Vodă, vrând să se încuscrească cu Scarlatos, grecul care făcea și desfăcea domniile țărilor dunărene, a pețit-o pe Ruxandra lui Scarlatos pentru Alexandru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minute se întoarse spunând că vodă o așteaptă pe jupâneasa Stanca Brâncoveanu. Stanca duse degetul mâinii drepte spre buze cerându-i arnăutului să vorbească încet și se îndreptă spre treptele de marmură albă. Târgul abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a se limpezi. Cât ținea ziua, sacagiii cărau apă și strigătul lor era ca o melodie pe ritmul ciocanelor bătând pene la butii. Mirosea a fum iute de frunze și a pastramă de oaie prăjită la proțap. Orașul, spre curțile domnești, își făcuse obiceiurile lui care nu țineau de aspritul mustului și de limpezitul tulburelului... Încă din vremea lui Matei Vodă toată negustorimea aleasă, ba chiar și boierii căftăniți, intrau la cafeneaua lui Hamie, ienicerul măriei sale împăratului de la Stambul. Ținea Hamie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-le titluri înalte, onoarea cu care-i trata onorându-l pe dânsul. Cafeneaua era din vremuri vechi așezată în Târgul de Sus, iar măria sa Șerban Vodă, zidind hanul ce-i purta numele, mări faima cafenelei, pentru că acum drumul de la casele domnești spre casele beizadelelor și spre Biserica Doamnei, și de aci spre han, trecea pe lângă pragul prăvăliei lui Hamie. Peste catul de jos era înălțat încă unul, în întregime din lemn, semn că negustoria mergea bine. Cei care intrau aici nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cum? — Am vrut să spun să oprești, măria ta, pentru o săptămână vânzarea grâului. Nu-i greu. O săptămână, scrâșni fostul ienicer. Mâine e Sfântul Dumitru. Te duci acum la spătărie și dai poruncă să stea vânzarea grâului de la jitnițele domnești și-o oprești și măria ta. Nu trebuie să afle Ahmed aga baș-capegiul cui se vinde grâul. Și pe urmă, afacerile oprite o săptămână dau neliniște, și atunci or să se grăbească și graba lucrează pentru măria ta. Știi bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la București; atunci când Grigore Ghica și apoi Gheorghe Duca au prigonit Cantacuzinii, Theodosie a fost scos din scaunul său și trimis să se pocăiască șapte ani la mânăstirea Tismana. Însă imediat cum Șerban s-a întors de la Istanbul cu firmanul domnesc, și sfinția sa a fost adus înapoi ca să sprijine domnia cu rugăciunile, cu sfatul și cu înțelepciunea sa. Era o tăcută rivalitate între mitropolit și Dinu-Constantin, marele stolnic - fratele măriei sale. Dinu era cel care știa toate trebile domniei și într-un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorba țăranului, n-apucă să se prindă-n horă; dar îmi pare bine că m-a ajutat Dumnezeu să ridic mânăstirea de la Cotroceni și că am avut unde să o îngrop la rangul ei de domniță. Am terminat și casele domnești și am pus să le facă sobe ca să pot merge acolo și sta aproape de câte ori am un răgaz. Frumoasă mânăstire, Smărăndițo, l-am adus pe Pârvu Mutu ca s-o zugrăvească. S-a întrecut Mihai pe sine când le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că l ați fi ucis domniile voastre. Trebuie să se hotărască repede totul în divanul mare, să nu ne găsească turcii dezbinați. Acum merg iute acasă. Prinseră a bate într-o dungă clopotele de la Mitropolie. Odată cu ele porneau pe poarta caselor domnești dorobanți călări ca să spună oamenilor ce se iveau speriați de prin curți că Io Șerban Cantacuzino Basarab s-a stins din viață. Până să ajungă Brâncoveanu acasă, clopot după clopot de la toate bisericile începură să-și plângă domnitorul. Se lumina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că dorește să plece iar fostul ienicer îl conduse, făcând temenele la fiecare trei pași și-i ținu chiar el scara șeii când încălecă. — Și mai ar fi ceva de adăugat. — Poruncă, măria ta. — Să se adune prostime în fața curții domnești. Să fie mulți. — Bine gândit, măria ta. — Să ne vedem cu bine. Brâncoveanu dădu pinteni calului care porni în trap spre casă. În sala mare de jos îl așteptau jupânesele Stanca și Marica îmbrăcate în haine cernite. De ce ai zăbovit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Se uită lung la cruce. Crescuse fără tată, de taica mare abia își aducea aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și șase preoți în odăjdii strălucitoare. Vodă intră primul, după el sfinții părinți, apoi boierii. Se așeză pe tron, în vreme ce preoții, cu spatele la altar, începeau să cânte axionul pentru el. „Vrednic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuviință când îl vei duce mâine pe ultimul drum. Aș dori să-i ai alături pe frații, copiii și nepoții răposatului. Mâine în zori vor veni părinții călugări, îl vor ridica pe voievodul Șerban și l vor duce în biserica domnească, unde se va sluji sfânta liturghie, apoi vom porni cu toții să-l ducem pe ultimul drum spre Cotroceni. Acolo se va face prohodul și se va înmormânta în biserica lui în pronaos, alături de fratele său răposatul Matei și al dragii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța că nu se va observa deprimarea pe care o resimțea, grăbi pasul în așa măsură încât firavul diacon alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au rânduit după ranguri, grecii și străinii pe partea lor, iar cei de la mânăstirile Radu Vodă, Mihai Vodă și Sfântul Gheorghe pe partea cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io Șerban Cantacuzino ieșea cu picioarele înainte din biserica domnească. „Sfinte Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă, i-a spus el, ce face doamna Maria, dar eu oricum îți mulțumesc pentru grija pe care mi-o porți. O să pun icoanele la loc de cinstire.” Atunci s-a supărat Marica. Seara târziu a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domn și soață de domn, nu oricare venetică ce trage ițele ca să nvrăjbească boierii. Atunci am înțeles supărarea ei. Plângea în hohote și vorbea repezit: — Țara-i mică, Oltenia-i plină de austriecii lui Veterani, și la București două curți domnești, una aci și alta în casa beizadelelor lui Șerban Vodă. Măria ta îți pierzi capul și mă lași văduvă cu o casă de copii. Nu se plânge nimănui, zice că n-are liniște să doarmă departe de copii și că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de faptul că luând scrisoarea va trebui să sărute mâna domnului, se ridică de la locul lui și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă să-i scape scrisoarea jos și-și trase repede mâna cu palma în sus în poala caftanului. Ușa se deschise lăsând să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se retragă la moșia Drăgănești, ca să-i țină pomenile și la ctitoria sa de acolo. Tot așa, o rog pe doamna Maria, soața măriei tale, să poruncească ziua în care să se facă sfeștanie cu pomenirea răposatului și la curțile domnești de aci și de la Cotroceni. Spătarul Mihai se trezi făcându-și cruce, în timp ce în gând își spunea: „S-ar putea să scăpăm fără război și lupte. Doamne, ai milă de robii tăi”. Singurul nedumerit era Constantin stolnicul. Ținea documentul în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu a mai avut cui să dovedească puterea lui, s-au încurcat toate și s a dus și el după ea de parcă ar fi vrut să-i spună: „Vezi, maică, tot eu te iubesc mai mult ca ceilalți.” Din jilțul domnesc, vodă privea cu uimire cum joacă în lacrimi ochii stolnicului în timp ce-și pipăia prin caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anul de când a murit. De ce nu vii să-i vezi mormântul? E îngropat la cea mai bogată mânăstire din București, la Radu Vodă. Dar cam tot odată cu Ianache a mai murit și unul Hamie care avea cafenea chiar lângă curțile domnești. Da, știu, Hamie ăla care vă scăpa vouă la București și-l urmăream eu de la Stambul. — Hamie făcea joc dublu. — Ei, nu mai spune. După domnia ta toți fac joc dublu. — Hamie în orice caz făcea: prin cafegiii și ciubucciii lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e sarea asta? — Glumești. Ocnele până acum au fost toate ale domniei. Munca se face aproape doar cu ocnași condamnați pentru omor, așa că nu costă mare lucru. În foarte puține ocne se lucrează cu țărani. Sarea aducea mulți galbeni vistieriei domnești. Mai mulți chiar decât aurul. — Domnia ta spuneai că până acum au fost ale domniei? — Ei, asta e un plan vechi al meu... Dacă treburile merg bine... Am cumpărat niște munți în județul Săcuieni și printre ei s-au nimerit doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]